vineri, 24 aprilie 2015

cu zece ouă crude m-am pornit
la tine, tată.
la revedere, tată.
pe o ploaie rece și sâcâitoare
am coborât
la tine, tată.
am deschis ușa
și ochii ni s-au
întâlnit, tată.
la revedere, tată.
m-am apropiat de tine
și tu te-ai chircit
sub plapumă.
la revedere, tată.
nu ți-am adus nimic decât zece ouă crude.
nimic altceva, tată.
și unul dintre ele l-am spart
și ți l-am dat să-l bei.
și altul eram gata să-l sparg.
la revedere, tată.
nu mai vrei să bei nimic altceva
decât ouă crude.
le bei și le verși.
afară, de unde venisem, plouă mărunt și des.
le bei și le verși.
Zece ouă crude.
Două deja sunt sparte.
la revedere, tată.
Deja două le-ai băut.
La revedere, tată.

stăteai cu ochii închiși și mă
priveai intens
înclinat pe o parte.
la revedere, tată.
trei ore m-ai privit intens,
cu ochii închiși.
la revedere, tată.
ți-am luat palma în mână.
acum palma ta e mai mare decât trupul tău.
la revedere, tată.
tată, știu că mă auzi.
tată, știu că mă vezi.
tată, știu că-mi răspunzi.
la revedere, tată.
afară plouă des și sâcâitor.
m-am culcat pe pat
lângă tine,
așa cum altădată
mă culcam lângă tine
în iarba de pe deal
și ne uitam împreună
după norii
care fugeau pe cer.
știai totul despre nori.
știi și acum.
acum norii de pe cer
seamănă cu ouăle astea crude
pe care ți le-am adus, tată.
din tavan picură și o
femeie în halat
vine cu un lighean.
picură și pe patul tău.
te-au mutat în altă parte,
tată.
dar și acolo picură, tată.
la fel de mărunt ca și în urmă cu patruzeci de ani.
doar că atunci ploaia
ne prinse când
urcam dealul
și ne-am dat la dos
la cineva sub cerdac,
la cineva care revenise din Tbilisi
ca să moară acasă.
acum unde să ne mai dăm la dos, tată?
acum când plouă și afară,
dar și înăuntru.
unde, tată?
plouă ca și atunci
când ne rătăcisem
în pădurea de la kantea
și pe mine mă cuprinse panica
de la vântul ăla rece care
ne azvârlea ploaia în față,
ca după nunta stelei
când tu cântai cu toată vocea.
în valea seacă, tată.
palmele tale acum sunt reci-reci,
tată.
sunt ca două umbrele cu găuri.
plouă și pe coridor.
e o ploaie sâcâitoare.
de ploaia asta sâcâitoare nu mai ai
cum să scapi.
stai cu ochii închiși și mă privești intens.
stai cu urechile astupate și îmi sorbi fiecare cuvânt.
stai cu nasul astupat și mă miroși atent.
mă dau și eu mai aproape
de tine și
te privesc cu mâinile la ochi
așa cum ai privi
un
proiector care te orbește.
tot ce aș vrea să-ți spun
tu mi-ai spus înainte , tată.
la revedere, tată.
stau cu ochii închiși și te privesc
îndelung, tată.
închid ușa,
așa cum aș închide gura,
tată.
ies în curte.
la revedere, tată.
afară ploaia cade pe mine
ca niște ouă crude, tată.
la revedere, tată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu