despre cuibul lui popescu

Poezia nu-i un cuib?Găseşte oul...

Ba da, în cazul dvs e un cuib
Cu saci imenşi de ouă alterate
Pe care, cu cojile bine spălate
Le aşezaţii în rime, de dvs aproape şi de noi departe
Pentru că riscă să le spargem toate.

Cum de rezistă vechiul vis cu noul?
Cum se se ţes reţele de-nţelesuri?

Aşa cum vă rezistă şi dvs oul,
Adică perla asta rară
Băgată-n România Literară
Ce sare agitată spre noi că să ne chinuie cu sensuri
Şi, vorba poeziei "reţele de-nţelesuri"...

Greu se încheagă cuibul printre maluri

Observ şi eu că greu se-ncheagă,
Dacă tot ţineţi să vă fie rima-ntreagă
Luaţi, VĂ ROG, un dicţionar de rime, sau vreo două
Şi cartea de română de a 9a
Unde se xplică-n pagini numărate
Că sunt rime împerecheate, îmbrăţişate, încrucişate.
--------------------

Un burger din ce-i făcut?
Din conservanţi, filozofări despre infinit, murătură,
şi vai! liantul, o, ce substanţă divină, albă, vie (creşte!)
şi arde pănă salamul tot carne nu rămâne,
iar caşcavalului îi moare mucegaiul, frământat cu sfânta rabie a bucătarului.
Apoi, asemeni tăbliilor din Sumer sau Ninive,
cum de rezistă cu secole-n vitrină,
iar praful - rahat dezintegrat adus de clienţi, vai, cum îl înnobilează,
îi conferă sexualitatea maturităţii.
Până-ntr-o zi, când la un party devine
săgeată-n tolba ta, stăpânbe, şi sparge-un cap sau un parbriz într-o parcare, de unde am fugit,
julindu-mi rău genunchii,
doar burgerul, rămas vârtej stelar,
se rotunjeşte.
Natalia Graur