O explicaţie

Textele de mai jos au fost scrise in cadrul sedintei de sambata a atelierului Vlad Iovita. Punctul de plecare o reprezinta poezia CUIBUL al lui Adrian Popescu, publicata in Romania Literara, acum cateva numere. Ideea a fost scrierea unor parodii. Parodii în sensul înalt al cuvântului, fără a cobori ştacheta. La această aventură au participat Mugur Grossu,eu, Moni STănilă, Carolina Vozian, Natalia Graur, Elena Boguş, ELena Chirică, Victoria Balan.


Carolina Vozian

Poezia nu-i un cuib?Găseşte oul...

Ba da, în cazul dvs e un cuib
Cu saci imenşi de ouă alterate
Pe care, cu cojile bine spălate
Le aşezaţii în rime, de dvs aproape şi de noi departe
Pentru că riscă să le spargem toate.

Cum de rezistă vechiul vis cu noul?
Cum se se ţes reţele de-nţelesuri?

Aşa cum vă rezistă şi dvs oul,
Adică perla asta rară
Băgată-n România Literară
Ce sare agitată spre noi că să ne chinuie cu sensuri
Şi, vorba poeziei "reţele de-nţelesuri"...

Greu se încheagă cuibul printre maluri

Observ şi eu că greu se-ncheagă,
Dacă tot ţineţi să vă fie rima-ntreagă
Luaţi, VĂ ROG, un dicţionar de rime, sau vreo două
Şi cartea de română de a 9a
Unde se xplică-n pagini numărate
Că sunt rime împerecheate, îmbrăţişate, încrucişate.
--------------------

---------------------------------------------------------
Natalia Graur


Un burger din ce-i făcut?
Din conservanţi, filozofări despre infinit, murătură,
şi vai! liantul, o, ce substanţă divină, albă, vie (creşte!)
şi arde pănă salamul tot carne nu rămâne,
iar caşcavalului îi moare mucegaiul, frământat cu sfânta rabie a bucătarului.
Apoi, asemeni tăbliilor din Sumer sau Ninive,
cum de rezistă cu secole-n vitrină,
iar praful - rahat dezintegrat adus de clienţi, vai, cum îl înnobilează,
îi conferă sexualitatea maturităţii.
Până-ntr-o zi, când la un party devine
săgeată-n tolba ta, stăpânbe, şi sparge-un cap sau un parbriz într-o parcare, de unde am fugit,
julindu-mi rău genunchii,
doar burgerul, rămas vârtej stelar,
se rotunjeşte.



----------------------------------
Elena Chirică


Un cuib de rîndunici

Un cuib din cei făcut popescu ne învaţă
Din resturi şi nimic, plus întîmplări din viaţă.
Eu zic că cuibul e cuşmă, ce nu-i a orişicui
E cuşma lui Guguţă şi a Spiridonului.
Un cuib e o schimbare a pielii de miel
Şi Dante a purtat-o în Rai şi în Infern.
Ce multă vorbăraie e pentru un loc cu paie
Da...uneori eşti ou iar alteori eşti oaie.





----------------------------------------

Mugur Grosu


Un cui. De ce-i bătut? Din oarbe ticuri,
Când un ciocan s-a-mpreunat c-o mână
Şi-ar sta în cuibul ei o săptămână:
Precum iubeţii-n pat de borangicuri
După amor, fumează într-o rână.

-------------------------------------------

Victoria Balan



Un cuib din ce-i făcut? E din nimicuri.
Adevărat. E o grămadă de noroi.
Şi-l spală prima ploaie cu-a ei picuri
lăsând în urmă paie, crengi şi
Noi facem case şi nu cuiburi.
De ce? Că-i mai comod aşa;
Noi n-avem timp să ne gândim la cuiburi,
căci Union Fenosa mult prea scump ne ia...
Un cuib i-o casă mică şi urâtă.
În plus, el pute şi e plin de praf
şi locatar i-o pasăre sărită
de pe fix prea grav.
Un cuib din ce-i făcut?
Bă, chiar îţi pasă?
Un cuib i-o chestie banală-ntr-un copac.
Gândeşte-te ce o să pui pe masă,
că păsării i-ajunge un gândac.

--------------------------------------------


moni stănilă



un cuib ce se aşează între noi
cînd întîmplările-ntîlnirii ne frămîntă
fire de păr subţiri în palme moi
ca un botic de miel cu-n picur-doi
şi parcă ciocîrlii sub piele cîntă

şi-atunci aşa cum stau lipite bine
coapsele noastre ca într-o mănuşă
care-i secretul, spune-mi, ce le ţine?
de parc-o aurie cheie stă în uşă
clipind cînd o apleci ca o păpuşă

dar le încheagă sfintele salive
şi mierea ce-am ascuns-o adînc în mine
la fel se-ncheagă rod al gurii pline
cînd tu demult saliva cu un deget
ai transformat-o-n rodul de albine

cuibul dinttr-o pădure fără fagi
unde ajungi cînd îmi săruţi genunchii
copil ce-mi cauţi aromele de fragi
mă-mbrăţişezi pînă-mi pătrunzi rărunchii
cînd âi se umple golul din nădragi

îmi amintesc cum se iţea cuibul din maluri
cînd în parcări veni o păsărică
şi tatona fluide plinuri goluri
să se planteze-n camera cea mică
şi-acolo încălzindu-se să nască goluri

--------------------------------------------


dudu



poezia nu e ceea ce fac eu


"Poezia nu e un cuib"
Adrian Popescu /

(o pastişă după poezia lui Muşina, Galaicu-Păun, Marius Ianuş, Dan Sociu, Mircea Cărtărescu şi lista e foarte lungă)



"Poezia nu e un cuib" sau
o stradă cu copaci plini cu ciori poezia nu e
un oraş acoperit de puf de plop
şi nu e nici o cârciumă cu un bec chior nu e
o tipă gonind pe bicicletă în jurul monumentului ecvestru
al lui grigorii ivanovici kotovski
şi nu e monumentul
lui kotovski
poezia nu e o cafea primită de-a moca şi nu e
nici tipa care ţi-a dat papucii
când ai rămas în papuci în stradă
poezia nu e un trotuar pe care ies seara fufele una lângă alta cu
fustele ridicate deasupra genunchilor
şi nu e nici ceea ce nu se vede
după ce stingi lumina în baie
poezia nu e o terasă
de pe care s-au cărat împleticindu-se ultimii clienţi
adică noi doi la braţ fluierând şi lălăind fără să ştim ce
poezia nu e
poezia din cărţi şi din reviste
poezia nu e să rămâi fără bani după doişpe noaptea şi să nu mai ajungi până dimineaţa acasă
şi nu e nici să fii fugărit prin parc de o gaşcă de poponari de la revista tinerilor scriitori trecuţi de şaptezeci de ani
poezia nu sunt anunţurile pe care poliţia le face zi de zi
şi nici ceea ce se găseşte la rubrica fapt divers sau decese
poezia nu e să ai un şef tembel sau să adormi cu o sticlă de votcă în mână
poezia nu e să tragi aer prăfuit adânc în piept şi nici să bei un adormitor
sau să tragi un fit
poezia nu e să ţipi la cei care îţi bagă mâinile adânc în buzunare şi nici la cei care vor să te pipăie
poezia nu e să te plimbi prin cameră toată noaptea şi nici să încui uşa cu cheia
şi să te dezbraci de haine
poezia nu e să faci spume la gură
şi nici să înjuri ca porcul
şi nu e nici să urci scările molului de la ciocana
poezia nu e ceea ce face ianuş sau sociu şi nici ceea ce fac eu şi nu e nici o îngheţată ce ţi se topeşte în mână
poezia nu e o pasăre lovită de fulger
adică, într-un cuvânt, nu e un cuib
dar ce e habar nu am, domnule Adrian Popescu