Cronică de atelier sau cât de fain a fost azi!

 Azi ne-am întâlnit pe la 13:00 în faţa bibliotecii, unde stătea Dumitru şi ne colecta pe câte unul, ca să ne ducă în încăperea secretă . Încăperea secretă, de fapt, e o sală pe care urmează să o facem foarte creativă, dar e important că e doar a noastră. Se află la etajul 3 şi are o intrare la fel de interesantă, nu pe uşa din faţă a bibliotecii. Dar nu vă zic totul, pentru că urmează să veniţi să vedeţi.Au fost mulţi oameni noi. Trebuia să scriem o proză poliţistă despre cum într-o instituţie a fost otrăvit un angajat sau au început să moară pe rând angajaţii. După ce Dumitru ne-a spus aceasta, ne-am repartizat prin sală, pe scaunele verzi, care-s foarte multe. Am avut două ore ca să scriem macar ceva.
Proze s-au scris, şi încă multe. Au putut să vorbească despre texte doar cei care n-au scris. Astfel mi s-au ruinat mie toate planurile, pentru că vroiam şi eu să vorbesc :D. Doar aş putea să mă laud că am scris un text care-mi place cât de cât şi mie, dar n-o să o fac.
Însă, o să mă laud că mi-am găsit o cameră secretă, unde pot scrie numai eu, şi nu intră nimeni. Plus la asta am şi scrumieră improvizată. Aşa că, aşteptaţi multe texte(bune, cred eu!).
Acum despre proze.
A fost o surpriză plăcută, pentru noi toţi, textul Feliciei, care scrie pentru prima oară la atelier. Cei care au vorbit l-au plasat între cele mai bune texte scrise azi. Şi după teoria lui Dumitru, dacă există macar un text bun, înseamnă că nu degeaba s-a făcut atelierul. La fel, un text scris bine, cu excepţia faptului că vocea naratorului era prea atotştiutoare, e al Emanuelei. Şi al meu cică ar fi unul bunişor, dar nu mai vorbim despre asta)). Adevărul e că pe astea 3 Dumitru ni le-a cerut să le includă în antologie, de aia m-am simţit cumva obligată să vă zic despre ele.
În rest, au fost multe texte diferite, dar vă povestesc altă dată.
După atelier am stat la Speranţa (ca în vremurile de demult, pe când încă nu eram eu la vlad ioviţă), la discuţii interesante. Aici nu intru în detalii, pentru că e partea neoficială, care nu se postează pe blog, de obicei. 
Ce să vă mai zic? A fost un atelier foarte interesant (asta eu le fac în ciudă celor care nu-s:D). Mâine, cică, ne adunăm să facem curat pe acolo(pentru că e mult mult praf şi e groaznic) şi, eventual, să mai discutăm.
Vă mai bag şi nişte poze acum, făcute de Elena Chirică, în care eu şi biroul meu secret nu suntem, pentru că ne ascundem)).

 dumitru citeşte

dumitru zâmbeşte pentru că elena face poze))

felicia scrie şi dl borş scrie

buzu e fericit că are cartea lui sociu

nou atelierist, călin

 şi scaunele verzi verzi verzi, care au fost şi mese pentru ei toţi.

asta a fost toată cronica mea. vă aşteptăm duminica viitoare, sau sâmbăta, nu mai ţin minte. dar, vă aşteptăm!