Cronică mix

Că tot sunt prinsă zilele astea şi întârzii cu scrierea cronicilor promise, acum o să încerc să mixez întâlnirea cu bălţenii şi tot ce s-a mai întâmplat joi, ieri şi azi pe aici. O viaţă literară foarte interesantă şi tumultoasă, de altfel.
Joi, la Vlad Ioviţă au citit Virgil Botnaru, Angela Bâtcu, Erica Latipova şi Valentin Balan de la cenaclul Contur din Bălţi. Prezenţi la atelier au fost vreo 10-12 oameni, nu-mi amintesc sigur, printre care Dumitru Crudu, Moni Stănilă, Aurelia Borzin, Ion Buzu, Iulia Iordăchescu, Emanuela Sprânceană şi alţii. Toate părerile despre textele tinerilor bălţeni au avut ceva puncte comune, pe care le voi zice acum, fără să mă întind prea mult.
Un dezavantaj a fost faptul că au avut foarte puţine texte, ceea ce ne-a făcut să discutăm doar în limitele acestora. Proza Angelei Bâtcu a fost caracterizată ca fiind una descriptivă, metaforizată, autoarei îi reuşeşte să prindă toate detaliile, minuţios, dar pe de altă parte pierde din dinamism şi merge pe aceeaşi ideea de la început până la final. I-a fost sugerat să găsească un "jeton" care să transforme textul descriptiv într-o proză care rezistă. Dumitru Crudu a menţionat ca Angela are mână de prozatoare.
Textele Ericăi Latipova se încadrează în forma clasică, ceea ce nu e neapărat un dezavantaj, dacă poeta ar reuşi să aducă ceva nou în versul cu rimă. Dumitru a mai zis că textele sunt tradiţionaliste, dar tradiţionaliste de o bună calitate. Şi că autoarea are o sensibilitate poetică pe care ar putea s-o valorifice. Moni i-a sugerat să citească mai mulţi poeţi, clasici, dar şi actuali, şi să pornească de la primii.
Valentin Balan a fost apreciat pentru originalitatea unor imagini pe care reuşeşte să le aducă în texte, pentru discursul direct. Poemele sale, care au părţi şi foarte bune şi mai puţin, trebuie filtrate, dezbrăcate de anumite haine, au zis majoritatea celor ce s-au dat cu părerea. La fel, trebuie să renunţe la situaţiile previzibile sau la denumirea stărilor, minunat fiind atunci când reuşeşti să descrii o stare fără să o numeşti, dar să o transmiţi. Şi să evite unele locuri comune. În rest, i-am spus că e un poet cu potenţial în care avem încredere.
Între textele noi ale lui Virgil Botnaru şi cele citite data trecută a fost remarcată o evoluţie şi anume faptul că poetul a reuşit să renunţe la chestiile teziste din poeme şi să le plaseze într-un cadru minimalist şi ludic. Să spună lucruri mari fără a utiliza cuvinte mari. I-a fost sugerat să-şi mai scuture textele de unele versuri care le scad din greutate. A fost remarcată iscusinţa lui de a trece dintr-un univers grav al poemului în unul ludic.
Poeziile lui Virgil pot fi numite poezii bune şi toţi au avut această părere. Dar, şi colegii lui au un foarte mare potenţial să se afirme ca scriitori şi sperăm toţi să o facă cât mai repede. Am avut parte de un atelier interesant, cu o echipă în forţă. Vom continua această tradiţie frumoasă, în curând vom merge şi noi la Bălţi.
Cenacliştii bălţeni vor regreta că n-au rămas la Radu Vancu, pentru că noi toţi am trăit o experienţă deosebită de a-l cunoaşte şi a discuta cu el zilele astea. Un om care te molipseşte literar şi de la care ai mereu ce învăţa.
Enciclopedie vie. Am memorat o chestie pe care a zis-o la Republica, că ceea ce poate într-adevăr face literatura e să te schimbe într-un om mai ok pentru ceilalţi, altfel nu mai are nici un rost.
Azi am fost la Orheiul Vechi, autostopişti, am avut parte de aventuri. În special maşina cu 160/h şi muzica psihedelică din ea, la volum maxim. Şi toate stâncile, dealurile şi discuţiile minunate.
După Orhei Radu Vancu a ţinut un atelier, unde am văzut cei mai mulţi oameni prezenţi din câte îmi amintesc eu de alte dăţi. Vreo 20. Trebuia să scriem despre suferinţă şi fericire în acelaşi text,  pornind de la ideea lui Michel Houellebecq spusă de Radu, că e mult mai simplu să redai suferinţa într-un text decât fericirea. Şi aceasta ar fi miza cea mai importantă pentru un scriitor, să poată să descrie fericirea cât mai autentic în textele sale. Am pornit să scriem de la un fragment mic din romanul lui Dumitru Crudu, "Oameni din Chişinău". La final Radu Vancu şi-a spus părerea şi câteva sugestii la fiecare text.
După atelier, pe la 21:00, ne-am tot învârtit prin centru să căutăm un local în care să putem sta. Vreo oră ne-am tot plimbat aşa :D.
În final, vreau să zic că noi, zilele astea, ne-am simţit bine, am făcut chestii interesante şi frumoase, pentru că Radu Vancu a fost la Chişinău.