Junky

"S-ar putea pune, desigur, întrebarea: De ce ai încercat stupefiante prima oară? De ce ai continuat să le foloseşti suficient de mult cât să devii dependent? Devii dependent de stupefiante fiindcă nu ai motivaţii puternice în nici o altă direcţie. Marfa câştigă prin neprezentare. Am încercat-o din curiozitate. M-am lăsat dus de val, luînd doze atunci când puteam să fac rost. Am sfârşit căzut în lanţ.Cei mai mulţi dependeţi cu care am stat de vorbă relatează experienţe similare. Nu-şi amintesc vreun motiv anume din care s-au apucat să ia droguri. S-au lăsat pur şi simplu duşi de val până când au căzut în lanţ. Dacă n-ai fost niciodată dependent, nu poţi să ai o imagine limpede despre ce înseamnă să ai nevoie de marfă cu patima specială a dependentului. Nu tu hotărăşti să fii dependent. Te trezeşti într-o dimineaţă cu o stare de rău şi eşti dependent.
  Nu am regretat niciodată experienţa mea cu drogurile. Cred că, din cauză că am luat marfă în diverse perioade, acum am o stare de sănătate mai bună decât aş fi avut dacă n-aş fi fost niciodată dependent. Când te opreşti din creştere, începi să mori. Un dependent nu se opreşte niciodată din creştere. Cei mai mulţi consumatori se lasă periodic, ceea ce implică comprimarea organismului şi înlocuirea celulelor dependente de marfă. Un consumator se află într-o stare continuă de comprimare şi creştere în ciclul să cotidian de la doză la nevoia de doză.
  Cei mai mulţi dependenţi arată mai tineri decât sunt. Oamenii de ştiinţă au făcut recent experimente cu un vierme pe care au reuşit să-l comprime lipsindu-l de hrană. Comprimând viermele periodic, astfel încât să se afle într-o creştere continuă, viaţa lui a fost prelungită pe timp nedefinit. Poate dacă un junky s-ar menţine într-un proces constant de renunţare la drog, ar reuşi să atingă o vârstă fenomenală.
  Marfa e o ecuaţie celulară care ne învaţă lucruri general valabile. Eu a învăţat o grămada folosind-o. Am văzut viaţa măsurată în pipete cu soluţie de morfină. Am trăit senzaţia agonizată de privare din starea de sevraj şi plăcerea uşurării atunci când celulele insectate de marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e uşurare. Am învăţat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină de junkeri sevraţi, tăcuţi şi imobili în nenorocirea izolată a fiecăruia. Erau conştienţi de zădărnicia oricărei lamentări, a oricărei mişcări. Erau conştienţi că, în esenţă, nimeni nu poate ajuta pe nimeni, nu există nici o cheie, nici un secret pe care să-l aibă altcineva şi să ţi-l poată da.
  Am învăţat ecuaţia mărfii. Marfa nu e un mijloc de a spori bucuria de a trăi, ca alcoolul sau iarba.
  Marfa nu e o plăcere. E un mod de viaţă."
                                                William S. Burroughs, "Junky".