Am terminat azi romanul Familia lui Pascual Duarte si nu pot sa inteleg de ce acest text e considerat unul foarte bun, cand e vorba despre povestea rasuflata a unui criminal. Nimic interesant. Culori ingrosate. Vocea constiintei exacerbate in raport cu realitatea faptelor. E un roman dostoievskian, care nu se poate compara cu ceea ce a facut mai tarziu Camilo Jose Cela. Chiar te intrebi oare cum de a putut evolua atat de mult? Intr/un cuvant, e un roman dezamagitor. Un singur lucru mi-a placut uluiala lui Duarte ca muncitorii madrileni doar injura si nu se bat, pe cand oamenii din satul sau se bat si niciodata nu injura. In rest, nimic demn de atentie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trandafirii
Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
-
Cuvânt înainte Dragă cititor, Pe paginile acestei cărți vei găsi brodat în dantela fină a cuvântului ornamente, semne și simboluri despr...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu