joi, 14 iunie 2012

Radu VANCU

ICR

E previzibil ce se întâmplă cu Institutul Cultural Român: era neapărată nevoie de mutarea lui de sub tutela Preşedinţiei sub cea a Senatului pentru ca Horia-Roman Patapievici să poată fi debarcat.
De ce să fie debarcat? Fireşte, pentru că opţiunea lui politică e pro-Băsescu. Or, pentru guvernanţii actuali, asta e o culpă intolerabilă, într-atât de gravă, încât anulează dintr-un condei tot ce s-a întâmplat bun la ICR în decursul mandatelor lui H.-R. Patapievici. Ce mai contează, aşadar, că numărul de filiale ICR a crescut până la 19, aproape toate cu o activitate nu doar intensă, dar şi foarte vizibilă, încât intelectuali europeni de primă mână declară evenimentele filialelor ICR must-uri ale oricărei fiinţe culturale care se respectă.
Ce mai contează, apoi, că ICR-ul a funcţionat ca un extraordinar PR pentru România - practic aproape toată imaginea noastră pozitivă, atâta câtă e, vine dinspre acţiunile reuşite ale ICR, al căror efect se vede cu ochiul liber de orice om de bună credinţă: cine şi-ar fi imaginat, cu opt ani în urmă, că România va fi invitat de onoare la târguri internaţionale de carte de primă mărime? Cine ar fi crezut că edituri de prestigiu imens vor fi cândva interesate de autori români contemporani? Cine s-ar fi gândit că o să apară în decurs de câţiva ani o profuziune de antologii din poezia şi proza contemporană, în toate limbilor marilor culturi, comentate entuziast în reviste de referinţă, sub semnături de prestigiu?
Toate acestea se întâmplă azi datorită ICR; şi se întâmplă nu ca excepţii, ci în mod curent, încât ni se par normale. Însă, în ţara asta, normalitatea e întotdeauna excepţională. Şi ar trebui să ţinem cu dinţii de ea, acolo unde există.
Fireşte, o să se spună că apăr ICR-ul fiindcă am fost inclus în câteva programe ale lui. Aşa şi este, la urma urmei: fără ieşirile astea în Occident (dintre care doar o parte au fost prin ICR, de fapt), n-aş fi putut vedea la prima mână efectul programelor Institutului. Din Suedia în Bulgaria, din Serbia în Turcia, peste tot poezia română contemporană e cunoscută, îmi permit s-o spun, mai bine chiar decât în România. Şi asta se datorează exclusiv programelor ICR desfăşurate sub Patapievici.
Ce nu ştiu însă străinii care admiră într-atât ICR-ul e că Patapievici e intelectualul lui Băsescu. Cei de acasă ştiu însă asta, şi o să rezolve problema în cel mai scurt timp. Pentru că e intolerabil ca o persoană cu alte opţiuni politice să fie atât de eficient. Şi tot intolerabil e ca o persoană atât de intens demonizată în ţară (poneiul roz, remember?) să aibă o imagine într-atât de bună în afară, încât să fie ales în structurile de conducere ale EUNIC, Reţeaua Institutelor Culturale Europene. Ba, colac peste pupăză, s-o mai conducă şi admirabil, din punctul de vedere al europenilor înşişi. Intolerabil! Chestiunea aceasta trebuie să înceteze.
Fără îndoială, spun toate astea nu fiindcă le cred, ci pentru că am de câştigat diverse lucruri. Mai ales acum, când Horia-Roman Patapievici e pe cale să fie schimbat. După cum europenii înşişi admiră munca lui H.-R.P. pentru că au atâtea de câştigat. Însă situaţia asta în care toată lumea câştigă va fi schimbată cât de curând. Pentru că este, nu-i aşa, intolerabilă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu