Ştefan BOLEA

întuneric

sunt o biserică îmbibată de benzină aşteptând amnarul
deasupra mea se adună norii de furtună
urgia cântă o temă medievală la contrabas şi flaut
se adună corbii ce sug aur topit din leşul soarelui
luna are menstruaţie şi astăzi plouă cu sânge
a trecut mai puţin de o săptămână de când am murit şi sunt pregătit să fiu deportat
cei de la abator inhalează mireasma sufletului meu ce se zbate între două lumi
şi ştim cu toţii că la abator cuţitul cade precum nota sol în simfonia destinului
razant
ca un stilet prin cortină
sunt o fortăreaţă asediată
berlinul în care intră ruşii
napoleon în retragere prin ucraina
cezar chemat în şedinţă urgentă la senat
sunt pomul vieţii atacat de termite
sunt mărul cunoaşterii infestat de viermi
mă grăbesc să mă întorc în cuşcă
după numărul de circ voi fi linşat de spectatori
există o singură viaţă şi eu mi-am petrecut-o imobilizat în beci
deasupra mea se adună norii de furtună
inima mea e o biserică în flăcări
soarele a intrat în grevă generală şi corbii pichetează în numele lui
în staul şi-au făcut vizuină lupii, luna a intrat în rut
lasă uşa deschisă

Poem preluat de pe blogul lui Ştefan Bolea