poem de Paul Vinicius

Paul Vinicius

Iar acum, la 7.10 p.m., un text nou (de împăcare):
și atunci
-----------

și atunci
din gestul acela simplu
aparent inofensiv
lipsit de importanță
început sau sfârșit
câteva sunete
(aproape viori)
au început să plângă
iar oglinda
(dintre noi)
a amplificat totul
ca și cum o pădure
s-ar fi apucat să-mi cânte.
și atunci am pus cuțitul pe masă
și am amuțit.
fiindcă
nu-i deloc ușor
și cum altfel să-ți fie
când
într-un oraș uruitor și bezmetic
totul moare
muțește
dispare
de parcă nici nu ar fi existat?
numai fiindcă ea
și-a trecut
întâmplător
albul firav al degetelor
prin părul întunecat -
până și el:
o întreagă poveste