Literatul cel Mare

Semnat de  Iulian Ciocan

Alţi colegi de breaslă scriu rar, se chinuiesc cîte doi-trei ani să facă un volum şi apoi dau cu bîta-n baltă, pe cînd el produce cîte 3-4 cărţi pe an şi toate-s valoroase, ba poate chiar geniale.

       Nu mai e de multă vreme tînăr, ba chiar e grizonat de-a binelea, dar are o energie năucitoare. Marele literat scrie mult, scrie mereu, scrie din simplul motiv că posteritatea nu te bagă în seamă dacă nu ai OPERĂ.
      Marele literat e foarte mulţumit de propriile texte. Tot ce scrie i se pare desăvîrşit! Ce norocos şi talentat e! Alţi colegi de breaslă scriu rar, se chinuiesc cîte doi-trei ani să facă un volum şi apoi dau cu bîta-n baltă, pe cînd el produce cîte 3-4 cărţi pe an şi toate-s valoroase, ba poate chiar geniale.
     Marele literat a îmbrăţişat voiniceşte toate genurile, e scriitor TOTAL.  Talentul indiscutabil îi permite să treacă rapid de la un registru la altul. Şi mai e o miză ascunsă aici: cineva nu va observa eseul tău, dar îţi va remarca poezia, altcineva va ignora romanul tău, dar va fi intrigat de dramaturgia ta. Mai multe genuri îmbrăţişezi – mai multe posibilităţi ai de a fi lăudat!
    Ce-i drept, puţini sînt cei care îl laudă. Dar asta numai pentru că sunt invidioşi, că nu văd cu ochi buni ascensiunea sa! E mare invidia în arena literară! Dar Marele literat e convins că cel puţin posteritatea îl va aprecia la justa valoare! Deşi nu ar strica şi contemporanii să-i facă o reverenţă!
   Pentru asta însă trebuie să fii şmecher, maleabil, să îmbraci masca bonomiei, n-ai ce să faci! Contemporanii sînt orbi sau pur şi simplu se fac a nu vedea talentul eclatant. De aceea, Marele literat încearcă să fie prieten cu toată lumea, să-i promoveze pe tineri, chiar dacă aceştia scriu texte dubioase. Prietenia cu tinerii e importantă, căci lor le aparţine viitorul. Marele literat scrie multe cronici laudative. Cronicile laudative-siropoase te fac vizibil, îţi lărgesc cercul de amici.  
     Dar uneori Marele Literat îl face cu ou şi cu oţet pe cîte un neghiob care îi contestă impardonabil valoarea. Pentru că există şi asemenea brute care împroaşcă ură şi debitează aberaţii. Pe aceştia Marele Literat îi beşteleşte fără menajamente. Le găseşte hibe în fiecare propoziţie. Şi îi sfătuieşte şi pe tinerii prieteni să nu citească mîzgălelile brutei. Iar pentru a fi mai credibil nu uită să spună că punctul lui de vedere e subiectiv.
     Marele Literat a început de la o vreme  să scrie eseuri politice, e invitat pe post de analist politic la talk-show-uri. Şi asta-i place! Multă lume îl vede acum pe sticlă! Marele Literat le spune acum tuturor, cu mîndire, că scriitorul adevărat e un om al cetăţii!
    Marele Literat e optimist şi harnic. Marele Literat e un luptător. Marele Literat va învinge, va deveni clasic, iar opera îi va fi citită şi venerată de multe generaţii recunoscătoare.