sâmbătă, 21 august 2010
prin oraş
am întîlnit azi cîţiva oameni care scriau în parc, printre care un japonez şi mi-am închipuit că sînt scriitori, poate poeţi, şi că tînărul ăla din Japonia compunea, nu ştiu, poate un haiku. eu am alergat prin parc. după vreo jumătate de oră, el scrisese doar două rînduri. cînd plecam, el încă mai rămăsese în parc şi scrijelea hîrtia.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
-
xxx Precum un copil avortat Deschid Ușile necunoscuților Ca să-mi caut Amintiri amorțite Le deschid și le închid amintiri amorțite u...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu