" PE URMĂ, ÎN TIMP CE ZĂCEAM DESPUIAŢI UNUL LÎNGĂ ALTUL, amîndoi cu ochii aţinitiţi în plafon, am sărit deodată în picioare şi, scoţînd din vază un fir de bujor, am început să rup petală după petală şi le-am presărat pe pîntecul blondei, apoi încă un fir şi încă un fir, garnisînd cu petalele cîtorva fire de bujor tot pîntecul domnişoarei, şi priveliştea mi se părea atît de frumoasă, încît stăteam şi-mi desfătam privirea..."
E un fragment din acelaşi Hrabal, Bohumil HRABAL, L-am servit pe regele Angliei. E pur şi simplu încîntător. Nu credeţi?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu