Jurnale intime

În paralel, mai citesc o carte de Jasques Le Rider, Jurnale intime vieneze, o carte delicioasă ca o salată de roşii, unde, între multe altele, susţine şi ideea că jurnalul este punctul de plecare pentru operele multor scriitori. Iar alţii îi datorează enorm. Mai e şi a treia categorie în textele cărora jurnalul şi ficţiunea se împletesc strîns.
Iată un pasaj din jurnalul lui Robert Musil pe care-l comentează Jacques Le Rider:" Poate că, în curînd, nu se vor mai scrie decît jurnale, pe considerentul că tot restul este insuportabil..."
Iată ce mai spune Jacques Le Rider despre jurnalele lui Musil: " Jurnalele reuşesc să facă mai atrăgătoare personalitatea lui Robert Musil, corectînd efectul- profund înşelător- al superiorităţii suverane, într-o oarecare măsură dispreţuitoare la adresa muritorilor de rînd, pe care o pot produce unele capitole din "Omul fără însuşiri"..."
Iată încă un pasaj din jurnalul lui Musil:
" Generaţia mea este antimorală sau amorală pentru că părinţii noştri nu vorbeau decît despre morală, dar acţionau ca nişte mici-burghezi imorali..."
E o carte foarte interesantă! Voi reveni!