texte

faci pluta umplu cada cu apă

pot să îţi vorbesc despre pixeli. sau venele mele. nişte
sârme cuprate ascunse în piele să nu le vadă ceilalţi.
ori nichel inoxidabil. inoxul din furculiţe. sunt iadul.
îl scapi. îţi scapă. mereu am fost sensul pe care-l
pricep cel mai bine. am fost sensul pe care l-am crezut.
îl cred adevărat. uşa asta nu o cunosc. muzica asta îmi
zgârie umerii. prea tare fanfara. înăbuşirea instinctelor.
zahărul împietrit în linguriţa umedă de ceai. să fie ca
şi cel de data trecută. un pliculeţ la doi. dinţi clănţănind,
gura pungă. pot să vorbesc despre dragoste. nu te băga în
posterităţi astronomice. vocea ta este îndeajuns. mor
prea mulţi. o să trăim în cimitire. pământul va fi un
cimitir. nu e bine. trăiască noroiul. trăiască noroiul.
şi gheţarii. şi şi.


vine noroiul

dimineaţa găseşti frigiderul, găseşti clătitele cu
ciuperci. îţi torni într-o cană lapte rece.
ai vrea să mănânci din frigiderul altuia.
vreai măcar o dată pe săptămână să se schimbe
imaginea oraşului tău, de la balcon, cu imaginea
oricărui alt oraş. mai frumos, sau, mai urât,
doar să se schimbe. să se întâmple anormalul acum.

te întorci în noaptea trecută. noaptea în care plouă încet.
ieşi în faţa blocului. schiţezi o caligrafie măruntă până la
scrânciob. ajungi la el. îl ştergi îndelung cu palmele de apă.
te aşezi. ai iluzia că ai atins fericirea supremă. vrei să
te clatini. nu merge. te uiţi în dreapta şi observi
lanţul. e noapte. afară plouă. tu stai neputincios în
scrânciobul acesta nechituit, prins cu un lanţ gros de fier.
ai un balon cu hidrogen în loc de cap. fredonezi o piesă pe
care nu o ştii, până răguşeşti. din câteva ferestre se vede
lumină. din câteva ferestre se văd fotolii, care se uită la
televizor.

vrei să îţi legi şireturile. şireturile mereu
ţi-au dat o pauză de gândire, sau, măcar, ţi-au spălat umilinţa, dar
nu ai şireturi. se-aude furtuna. în tine e prea multă linişte.
zici că ai adormit. visezi un coşmar toată noaptea, până te trezeşti.
trezirea-i infectă.


tic tac

mergem cu 60 km pe oră
orizontul e o linie
pe cerul purpuriu
se ridică o fâşie gri
dacă stai să-ţi imaginezi
zici că e fum de ţigară
dar acolo ar putea fi chiar incediu

acum tu

din piaţa centrală autobuzul a ieşit clătinându-se.
nu pentru reala bucurie a oamenilor care se
îmbulzesc în piaţa centrală, ci pentru semaforul, care nu îşi
mai muta culorile în nicio direcţie. şoferul, cu
ambele mâini pe volan, înghiţind sec, când de departe
apar gigantice afişe publicitare cu bere. cu multă bere.
38 de grade la umbră. oamenii îşi acoperă ferestrele
cu ziare comuniste sau democratice. nimeni nu
poartă cravată. nimeni nu e la costum. nimeni, pe nimeni nu văd cu
vreun fel de mâneci lungi. nimic. muzică. nimic. doar
trăncănitul roţilor pe şosea şi câţiva pasageri,
care îşi vorbesc, fiindcă se ştiu. oamenii îşi
flutură benzile de hârtie lipicioase de prins muşte.
2 lei bucata. în mine e frig.

câteodată îţi vine
să fii needucat. să-ţi plesneşti obrazul drept.
să alergi după o muscă chiar dacă musca nu se mai ia de tine,
să bei apă pofticios, când alţii nu o au, să îţi
conectezi camera de filmat şi să vorbeşti cu ea,
adică, să faci un poem, pentru care oamenii să aducă
reacţii, sau să rămână indiferenţi, în umbrele ziarelor
din ferestre. frigul din mine se încălzeşte. dungile
se ondulează în nişte forme incerte. palmele. palmele
au nevoie de mănuşi galbene de cauciuc. şi de cuţit cleşte ochelari pălărie apă clocotită
într-o căldare. să-ţi zică lumea criminal înainte
să apuci viaţa de rădăcini.

parfumul a dispărut
din pori şi nu s-a mai întors decât seara, între
pereţii aburiţi, pe care îi numesc acasă. şi în care
mă sprijin. arunc trandafirii ofiliţi la ghena de
gunoi. preferam să-i spun gheenă, pentru orice
context. mă uit la scrânciobul roşu pe care mai
nou l-au instalat în faţa scării blocului meu, cu
o săptămână în urmă. mi-e ciudă că n-am apucat
să-l încerc, atunci când mă grăbeam. şi deloc.
îmi dau bretonul peste cap. îl prind aşa.
beau apă cristalizată. ascult eagles. caldul din
mine se înfierbântă. mă gândesc la un anumit tip
de marketing în literatură. stop. acum gândeşte-te
tu la asta. eu dau drumul la apă mai tare. apăs
pe insuportabil. îmi amintesc de toate sufocările mele.

acum aminteşte-ţi tu. nu saliva. nu-ţi aminti,
nu-ţi inchipui ce nu ştii. deschide, ia o carte,
la o pagină întâmplătoare. găseşte rândul 12 sau
13 sau care îţi vine. citeşte cu voce:

"12 septembrie 1939
Statu-qu fizic. Sunt din ce în ce mai aproape de ramolirea totală.
Daniel Fleg"