Apă rece
Dumitru Crudu
Am împins uşa albă
a bucătăriei, scăldată în razele argintii ale unui bec lunguieţ şi am deschis
robinetul: apa însă era tot rece, ceea ce m-a făcut să revin în cameră şi să mă
aşez la masă şi să mă cufund în Lecţiile
de literatură ale lui Nabokov. Nu peste mult, am călcat iar pragul
bucătăriei şi iar am deschis robinetul, dar şuvoiul care îmi izbi palmele parcă
era de gheaţă. Ieri, pe la ora asta, apa
era caldă, dar astăzi nu. Apa care ţâşnea acum din robinet mă făcea să mă
zgribulesc şi să fac un pas înapoi. Nu doar că era rece, dar parcă era mai rece
ca de obicei. Din robinet ţâşnea un jet algid şi friguros încât l-am oprit
imnediat, îndepărtându-mă de muntele de vase murdare, care era compus din
farfurii, tigăi, cratiţe sau tacâmuri pe care nu le-am mai spălat de câteva
zile. Nasul îmi curgea şi ochii îmi lăcrimau. Unde mai pui că începusem şi să
tuşesc. Adică, aveam un început de gripă şi a mă apuca în aceste condiţii de
spălat vesela îngălată însemna să mă expun unui risc şi mai mare. În urmă cu o
lună, am nesocotit acest lucru şi m-am aventurat să spăl farfuriile murdare cu
apă rece şi, drept urmare, am zăcut o săptămână cu febră la pat. Acum nu mai
eram dispus să risc. Mai bine am să mai aştept o oră sau două decât să-mi
provoc o nouă răceală. Da, sigur că nu
puteam să uit că, astăzi, urma să se întoarcă nevastă-mea de la mare, dar, pe
de altă parte, nici să mă îmbolnăvesc nu voiam. Se făcuse opt seara şi din
robinet tot apă rece curgea. Mi-am lipit urechea de podea, dar dedesubt nu se
auzea niciun zgomot. Ceea ce însemna că
vecinii mei încă nu se întorseseră acasă. Oare pe unde hoinăresc astăzi? Sergiu
şi Veronica sunt arhitecţi şi niciodată nu se întorc acasă la aceeaşi oră.
Uneori, pot fi acasă pe la patru după-amiază, alteori, însă, nici după-miezul
nopţii nu sunt acasă. Mi s-a făcut foame
şi am vrut să pap un borş, pe care mi l-a făcut nevastă-mea înainte să plece
vineri pe litoral. Intenţia nu era rea, dar părea a fi irealizabilă, pentru că
în toată casa nu mai aveam nicio farfurie curată. Şi am preferat să rămân
flămând decât să-mi spăl vreuna cu apă rece. Mi-am lipit iar urechea de podea,
vrând să pricep dacă arhitecţii s-au întors sau nu acasă. Se pare că nu, pentru
că din apartamentul lor se răspândea o linişte ciudată. Mi-a ţârâit mobilul. Era nevastă-mea care mă anunţa că,
în urmă cu câteva minute, a coborât din avion şi că a ieşit afară să caute un
taxiu. Vraful ăla de vase mucegăite vorbeaufoarte explicit despre viaţa pe care
am dus-o în lipsa ei, dar nici să răcesc nu voiam. Unde mai pui că începuse să
mă doară şi în gât. Pe neprins de veste, am auzit scrâşnetul roţilor unei
maşini şi am alergat glonte la fereastră. Nu mică mi-a fost bucuria când le-am
recunoscut Mercedes-ul arhitecţilor. I-am urmărit cu ochii până au fost înghiţiţi
de uşa clădirii şi cu urechile cum huruie liftul. Încă nu era timp şi îmi
puteam curăţa obrajii. Am auzit ascensorul oprindu-se la etajul opt şi pe ei
doi traversând palierul. Am auzit o uşă trântindu-se şi pe ei doi
ciondănindu-se în hol. Nu desluşeam ce-şi reproşau, îmi era clar însă că se
certau la cuţite. Se pare că doamna Veronica îi puse unghia în gât lui Vlad.
Apoi am auzit susurul apei în bucătăria lor şi m-am repezit şi eu în bucătăria
noastră sidefie şi am dat drumul robinetului. Ura, aveam apă caldă. Adică,
atunci când ei porneau încălzirea autonomă, în mod automat aveam şi noi apă
caldă. Deci, acum puteam spăla vesela.
Mi-am sufelcat mânecele şi am luat prima farfurie în mână, când a
început să zbârnâie telefonul. Mă temeam să nu fie nevastă-mea şi am închis
robinetul şi am mers să răspund, vrând s-o previn că acum sunt foarte prins.
Nu, nu era soţia mea. Era un traducător în engleză care mă anunţa că ar vrea să-mi traducă un roman
de-al meu. Culmea e că noutatea asta nu putea să nu mă bucure şi să nu mă
intereseze, dar în acelaşi timp ştiam că arhitecţii în curând o să oprească
încălzirea autonomă şi o să rămân iar fără apă caldă. Iar el avea chef de
vorbă. Într-un târziu, şi-a luat rămas bun de la mine, dar imediat m-a sunat şi
nevastă-mea ca să mă anunţe că e jos. Şi în timp ce ea intra în bloc eu am
alergat ca din puşcă în bucătărie şi am dat drumul la robinet, dar, acum,
curgea apă rece.Şi mi se păru că era cu mult mai rece decât era de obicei.
mi-a placut proza aceasta. are acea tensiune despre care tot pomeneai. se simte. initial ma intrebam daca e fragment de roman sau povestire. acum inteleg ca se vrea povestire.
RăspundețiȘtergere