Radu Vancu
de pe biographia litteraria
luni, 31 octombrie 2011
Sibiu-Iaşi-Chişinău & retur
Cum spuneam, joi de la 6 m-am întâlnit cu studenţii lui Antonio Patraş ca să le vorbesc despre Eminescu, aşa cum îl văd eu, şi despre relaţia dintre poezia lui şi cea douămiistă. Veneam direct de pe drum, dintr-un microbuz în care, cu doi kilometri înainte de Iaşi, copilul din spatele meu vărsase în gluga, ceafa şi capul domnului de lângă mine - nu eram sigur că nu mă atinsese şi pe mine, aşa că nu eram de asemenea deloc sigur cum o să arăt în ochii studenţilor. M-am bucurat să văd pe blogul unei studente că n-am fost cu totul inept şi-i mulţumesc pentru indulgenţă.
A venit şi Şerban Axinte, a vorbit şi el - frumos - despre poezia nouă, apoi am petrecut împreună o seară din păcate prea scurtă, juniorii familiilor Axinte & Patraş îşi cereau drepturile. Pe bună dreptate - microarmonia lor e infinit mai importantă decât microarmoniile noastre.
Dimineaţa am constatat că mi-e descărcat telefonul - bine că-mi notasem numărul lui Moni Stănilă în carneţel înainte să plec de acasă. Aşa că n-am putut să-i spun lui Moni, aşa cum conveniserăm, cu ce cursă plec, la ce oră ajung şi unde - şi îmi făceam tot soiul de scenarii cum s-o găsesc, de la cumpărarea unei cartele de telefon public până la căutarea Bibliotecii Naţionale, unde aveam să citesc la cenaclul Republica. Am trecut prin vamă rapid, fără emoţii, aşa încât am ajuns repede în Chişinău; după străzile din centru, frumoase, cu splendizi arbori galbeni & roşii (mi-au adus în minte două versuri ale Blandienei: "aseară în vântul galben / arborii-n genunchi plângeau"), autocarul s-a blocat pe o străduţă care căpătase habar n-am când aspectul unui târg de vechituri din Istanbul. M-am ridicat după câteva minute în care înaintaserăm un metru jumate, mi-am luat haina pe mine şi m-am apropiat fără să ştiu de ce de şofer - moment în care am văzut-o pe Moni Stănilă la câţiva metri de autocar, făcându-mi semn cu mâna. Mă sunase pe mine, văzuse că nu răspund, apoi l-a sunat pe Bogdan Creţu, care l-a sunat din Baia Mare pe Antonio Patraş, care i-a spus că trebuia să plec cu cursa aia.
După care a început un mic maraton: de la 3 emisiune la radio cu Dumitru Crudu, de la 5 cenaclul, după cenaclu emisiune la Publika TV, cu Gheorghe Erizanu. Totul a mers însă aşa de frumos, încât nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Seara am mers cu Moni Stănilă, Sandu Vakulovski, Dumitru Crudu, Emilian Galaicu-Păun, Hose Pablo, Ion Buzu, Carolina Vozian, Oleg Carp, Cristi Măriuţa, fizicianul de avangardă Petru şi alţi câţiva oameni de treabă la diverse localuri - îmi amintesc nume precum La Poveste ori La Jaba -, prilej cu care am constatat că berea moldovenească fără alcool e absolut remarcabilă. În ultimul local se asculta muzică de la un tonomat mânuit, când am intrat, de o jună rusoaică enervată că nu găsea manele ruseşti.
Sâmbătă am mers cu Moni, Carolina şi Ion Buzu (care a citit, în localul cu tonomatul, nişte poeme bukowskiene despre rahat, unul dintre ele superior cred lui Bukowski însuşi) la Orheiul Vechi. Am făcut la un moment dat autostopul, ne-a luat pe toţi patru un tip cu aspect rusesc, în a cărui mână uriaşă schimbătorul părea un tirbuşon. A pus Doctor Alban, a dat la maxim şi a ajuns rapid la 160 la oră pe drumul ăla de ţară. Hurducăielile mi-au adus aminte de zborul cu motodeltaplanul de la Zalău, din 2007. Era, adică, minunat - deşi Moni era palidă şi, după cum a mărturisit la coborâre, îl invidia pe Sandu, care avusese în ultima secundă inspiraţia să nu vină, ergo să supravieţuiască. Rusnacul a schimbat apoi muzica (viteza nu) - a pus Ellie Gould şi o formaţie al cărei nume chirilic era ceva de genul ПСИХЕДЕЛИК - adică PSIHEDELIC, pe cât îmi dădeam seama. Şi zău că a fost un trip psihedelic până la Butuceni; când am coborât, rusul n-a vrut să ne ia bani, a scuturat zâmbind claia blondă şi a zis: "Vî aştiept la o stacanî di jin".
Peisajul la Orheiul Vechi e splendid, poate îmi trimite Moni poze şi o să vedeţi. E acolo, pe fundul fostei Mări Sarmatice, un promontoriu lung de câţiva kilometri, înălţat la câteva zeci de metri deasupra restului peisajului, o limbă înaltă de pământ poros înaintând curb spre pădurea Scocului (dacă-mi aduc bine aminte). Promontoriul e, cum spuneam, poros, scobit de tot felul de grote - dintre care una, cea de la altitudinea maximă, găzduieşte o biserică rupestră. Văzusem poze de acolo pe blogul lui Lucian Dan Teodorovici sau al lui Florin Lăzărescu, nu mai ţin exact minte, Moni îi adusese şi pe ei acolo şi pozaseră o mireasă care, lângă crucea de deasupra bisericii, lua tot felul de posturi undeva la graniţa dintre kitsch şi soft porn. Moni era încă indignată când i-am amintit despre asta.
Ne-am întors apoi în Chişinău, unde am avut un atelier de proză la "Vlad Ioviţă", atelierul de scriere al lui Dumitru Crudu. Le-am cerut să scrie o proză despre traumă şi fericire, plecând de la incipitul celei mai recente cărţi a lui Dudu, Oameni din Chişinău. A ieşit foarte bine, au scris şi au citit proză deseori bună, uneori foarte bună, Cristi Măriuţa, Oleg Carp, Emanuela Sprânceanu, Alex Cosmescu, Aurelia Borzin, Elena Chirică, Otilia Gordenco, Parascovia (al cărei nume de familie nu l-am reţinut, mea culpa), Valerian Ciobanu, Călin (tot fără nume de familie), Ion Buzu, Pavel Borş, doamna Iordăchescu (care n-a vrut să citească, şi de la care am primit ultimul număr din Clipa - liceenii fac ca de obicei o treabă excelentă, e un interviu foarte bun al Ilenei Mălăncioiu acolo), Carolina Vozian, Sandu Vakulovski, Moni Stănilă, Dumitru Crudu şi eu. Adică, dacă am numărat bine, 18 oameni - ar ieşi un volumaş în toată regula!
Apoi am căutat localuri - erau toate fie pline, fie foarte scumpe. Am ajuns, după o oră şi ceva de mers printr-un Chişinău frumos şi rece, într-un local pustiu, care trebuia să închidă şi în care barmanul-patron, după toate aparenţele turc, se uita la un film care se vedea că-i rupe inima. Ne-a lăsat să stăm pentru o bere (în speţă suc Viva), care a durat cât filmul. Adică preţ de patru beri.
A doua zi, Moni a ţinut să mă conducă la autocar - şi bine a făcut, altfel nu plecam. Deşi luasem biletul din ziua anterioară, şoferul Petrică nu voia să admită că e de la firma lui. (Ar fi preferat să ia pe altcineva, care mergea până la Timişoara). Moni s-a inflamat, Dudu Crudu cu legitimaţia lui de jurnalist la Timpul a picat la marele fix, şi am plecat până la urmă spre Sibiu.
În vamă, ofiţerul român m-a pus să deschid bagajele. Aveam şi o plasă pentru Anatol Grosu (Zona nouă e pe jumătate basa), de la fratele lui; "Ce-aveţi aici?", a dat la o parte ceainicul, a găsit o Biblie. "Ce Biblie-i asta?". "Creştin ortodoxă", zic. S-a încruntat, a deschis-o. "A, românească", s-a dumerit. "Şi miroase şi a busuioc". Apoi mi-a deschis bagajul, a ieşit la iveală "Oameni din Chişinău". "Bravo, domnu' student, îmi place, auziţi?, îmi pla-ce". Şi a făcut semn că microbuzul poate pleca.
Publicat de Radu Vancu la 17:33
Articole Inrudite
luni, 31 octombrie 2011
O aparut nr 32 din TIUK!
Iata un text din revista-
LecTIUK!
Moni STĂNILĂ
Ecaterina Bargan – Cîntece de la şase
La Chişinău a fost lansată de Dumitru Crudu o nouă colecţie de autori tineri la editura Gunivas, Noii Barbari. Prima carte e Cîntece de la şase a Ecaterinei Bargan. Titlul mi se pare reuşit deoarece poeziile au o amprentă vesperală. O schimbare de stare care se produce uşor, dar rapid, exact cum se lasă înserarea. Bătrîneţea e invocată des. Există o predilecţie la tinerii scriitori spre o încercare de redare a senectuţii.
Cartea are trei cicluri: 1, 2 şi 3. La doar douăzeci de ani, autoarea ne prezintă o poezie matură, bazată pe stare şi nu pe acţiune. Arareori un poem ca Vreau să fug în Alaska sau În strada în care o să întinzi afişe sparge atmosfera vesperală a poemelor.
Poezia Ecaterinei Bargan e construită din gesturi şi evaluarea gesturilor. Fricile sunt ascunse de un şiret sau de bretonul dat de pe frunte. Există o raportare directă la un tu. Poezia e indiscutabil de dragoste. Dincolo sunt ceilalţi, dar nu în opoziţie – cum e în poezia Ruxandrei Novac. Ceilalţi intră în decor, ajută decorul să se mişte. Atunci cînd apar - întind sîrme, inundă străzile sau pur şi simplu fac parte dintr-o întîmplare.
Nu lipsesc din poeme unghiile, oasele, pielea, viermii. Cu toate acestea, nu sunt prezentate clişeistic. Nu îţi dau senzaţia de reeditare a poeziei feminine douămiiste.
Cartea e, fără discuţie, o carte reuşită şi nu întîmplător la nici două luni de la apariţie a primit deja un premiu.
Iata un text din revista-
LecTIUK!
Moni STĂNILĂ
Ecaterina Bargan – Cîntece de la şase
La Chişinău a fost lansată de Dumitru Crudu o nouă colecţie de autori tineri la editura Gunivas, Noii Barbari. Prima carte e Cîntece de la şase a Ecaterinei Bargan. Titlul mi se pare reuşit deoarece poeziile au o amprentă vesperală. O schimbare de stare care se produce uşor, dar rapid, exact cum se lasă înserarea. Bătrîneţea e invocată des. Există o predilecţie la tinerii scriitori spre o încercare de redare a senectuţii.
Cartea are trei cicluri: 1, 2 şi 3. La doar douăzeci de ani, autoarea ne prezintă o poezie matură, bazată pe stare şi nu pe acţiune. Arareori un poem ca Vreau să fug în Alaska sau În strada în care o să întinzi afişe sparge atmosfera vesperală a poemelor.
Poezia Ecaterinei Bargan e construită din gesturi şi evaluarea gesturilor. Fricile sunt ascunse de un şiret sau de bretonul dat de pe frunte. Există o raportare directă la un tu. Poezia e indiscutabil de dragoste. Dincolo sunt ceilalţi, dar nu în opoziţie – cum e în poezia Ruxandrei Novac. Ceilalţi intră în decor, ajută decorul să se mişte. Atunci cînd apar - întind sîrme, inundă străzile sau pur şi simplu fac parte dintr-o întîmplare.
Nu lipsesc din poeme unghiile, oasele, pielea, viermii. Cu toate acestea, nu sunt prezentate clişeistic. Nu îţi dau senzaţia de reeditare a poeziei feminine douămiiste.
Cartea e, fără discuţie, o carte reuşită şi nu întîmplător la nici două luni de la apariţie a primit deja un premiu.
UN FILM NOU
ARTISTUL DISPĂRUT în cadrul campaniei PAVILIONUL FANTOMĂ al Republicii Moldova
În cadrul campaniei PAVILIONUL FANTOMĂ al Republicii Moldova la Cinematograful ODEON (adresa: Mihai Eminescu, 55), pe 14 noiembrie, ora 18.00 va fi organizată lansarea oficială a filmului ARTISTUL DISPĂRUT de SOULD OUT (Adel Idris și Denis Bartenev), co-produs de Centrul KSAK în cadrul rețelei ATLANTIS'11 și al proiectului HEICO de la Veneția. Intrarea este liberă, vă așteptăm!
Campania reflectă poziția unui număr de instituții și inițiative din sectorul cultural independent, creată ca răspuns la modalitatea de desemnare a participanților la Bienala de la Veneția (ediția 54), pentru a reprezenta Pavilionul Național.
PAVILIONUL FANTOMĂ este un vehicul de promovare a imagini Republicii Moldova pe plan internațional. În cadrul acestei campanii un grup de artiști au elaborat texte, postere, slogane, stickere, cărți poștale, stencil-uri și alte mesaje care urmează a fi expuse și distribuite în spațiul public al Chișinăului pe durata desfășurării Bienalei de Artă Contemporană de la Veneția (4 iunie - 27 noiembrie, 2011). Campania este găzduită de instituțiile implicate în proiect: Centrul KSAK, Teatrul Spălătorie, Galeria Art Hotel și oficiul Asociației Oberliht. Detalii referitor la campanie: http://www.art.md/
Campania este susținută de: [KSA:K] - Centrul pentru Arta Contemporană, Asociația Oberliht, Asociația Alt Film, Centrul COLISEUM, Teatrul SPĂLĂTORIE, ART PLOSHADKA, KINEMATIX Studio, Casa IMAGO SRL
Stefan Rusu - Director de Proiecte/Programe
[ksa:k] Centrul pentru Artă Contemporană, Chișinău
str. Bănulescu Bodoni 5, Ap-2,
codpostal 2009, Chișinău,
Republica Moldova
www.art.md
ARTISTUL DISPĂRUT în cadrul campaniei PAVILIONUL FANTOMĂ al Republicii Moldova
În cadrul campaniei PAVILIONUL FANTOMĂ al Republicii Moldova la Cinematograful ODEON (adresa: Mihai Eminescu, 55), pe 14 noiembrie, ora 18.00 va fi organizată lansarea oficială a filmului ARTISTUL DISPĂRUT de SOULD OUT (Adel Idris și Denis Bartenev), co-produs de Centrul KSAK în cadrul rețelei ATLANTIS'11 și al proiectului HEICO de la Veneția. Intrarea este liberă, vă așteptăm!
Campania reflectă poziția unui număr de instituții și inițiative din sectorul cultural independent, creată ca răspuns la modalitatea de desemnare a participanților la Bienala de la Veneția (ediția 54), pentru a reprezenta Pavilionul Național.
PAVILIONUL FANTOMĂ este un vehicul de promovare a imagini Republicii Moldova pe plan internațional. În cadrul acestei campanii un grup de artiști au elaborat texte, postere, slogane, stickere, cărți poștale, stencil-uri și alte mesaje care urmează a fi expuse și distribuite în spațiul public al Chișinăului pe durata desfășurării Bienalei de Artă Contemporană de la Veneția (4 iunie - 27 noiembrie, 2011). Campania este găzduită de instituțiile implicate în proiect: Centrul KSAK, Teatrul Spălătorie, Galeria Art Hotel și oficiul Asociației Oberliht. Detalii referitor la campanie: http://www.art.md/
Campania este susținută de: [KSA:K] - Centrul pentru Arta Contemporană, Asociația Oberliht, Asociația Alt Film, Centrul COLISEUM, Teatrul SPĂLĂTORIE, ART PLOSHADKA, KINEMATIX Studio, Casa IMAGO SRL
Stefan Rusu - Director de Proiecte/Programe
[ksa:k] Centrul pentru Artă Contemporană, Chișinău
str. Bănulescu Bodoni 5, Ap-2,
codpostal 2009, Chișinău,
Republica Moldova
www.art.md
Vineri, 28 octombrie, la Chișinău a fost prezentat filmul "Morgen", propunerea României la Oscar 2012. Evenimentul a fost organizat de ALTFilm, instituție care-și propune să proiecteze mai multe filme românești pentru publicul moldovean.
După eveniment, Dumitru Marian, directorul ALTFilm, a scris pe platforma de opinii VoxReport că are dubii în privința pregătirii publicului nostru pentru vizionarea a astfel de filme. "Premiera filmului şi soarta lui de mai departe vor decide cumva dacă mai continuăm să aducem filme sau ne oprim. E un test pe care trebuie să-l trecem noi, ca şi distribuitor, dar mai ales publicul, ca şi consumator. Încă nu sunt sigur că o să îl trecem... Mă gândesc că noi, moldovenii, nu suntem gata să plătim pentru artă, pentru că arta e ceva care vine rar şi stă puţin, dar noi plătim numai pentru ceea ce se consumă constant şi care umple burta… popcorn, de exemplu", a scris acesta după premiera "Morgen".
De pe Unimedia
După eveniment, Dumitru Marian, directorul ALTFilm, a scris pe platforma de opinii VoxReport că are dubii în privința pregătirii publicului nostru pentru vizionarea a astfel de filme. "Premiera filmului şi soarta lui de mai departe vor decide cumva dacă mai continuăm să aducem filme sau ne oprim. E un test pe care trebuie să-l trecem noi, ca şi distribuitor, dar mai ales publicul, ca şi consumator. Încă nu sunt sigur că o să îl trecem... Mă gândesc că noi, moldovenii, nu suntem gata să plătim pentru artă, pentru că arta e ceva care vine rar şi stă puţin, dar noi plătim numai pentru ceea ce se consumă constant şi care umple burta… popcorn, de exemplu", a scris acesta după premiera "Morgen".
De pe Unimedia
Zece ani de TIUK!
Revista TIUK! a împlinit zece ani. În acest răstimp a devenit una dintre cele mai prestigioase publicaţii on-line din spaţiul cultural românesc. Tot zilele acestea revista a decernat premiile pentru anul cultural 2010. Cu această ocazie, am discutat cu scriitorul Mihail Vakulovski, directorul acestei publicaţii. Sumarul ediţiei mai cuprinde şi o proză de Carolina Vozian, în lectura actriţei Alina Stoianov.
Revista TIUK! a împlinit zece ani. În acest răstimp a devenit una dintre cele mai prestigioase publicaţii on-line din spaţiul cultural românesc. Tot zilele acestea revista a decernat premiile pentru anul cultural 2010. Cu această ocazie, am discutat cu scriitorul Mihail Vakulovski, directorul acestei publicaţii. Sumarul ediţiei mai cuprinde şi o proză de Carolina Vozian, în lectura actriţei Alina Stoianov.
duminică, 30 octombrie 2011
Cronică mix
Că tot sunt prinsă zilele astea şi întârzii cu scrierea cronicilor promise, acum o să încerc să mixez întâlnirea cu bălţenii şi tot ce s-a mai întâmplat joi, ieri şi azi pe aici. O viaţă literară foarte interesantă şi tumultoasă, de altfel.
Joi, la Vlad Ioviţă au citit Virgil Botnaru, Angela Bâtcu, Erica Latipova şi Valentin Balan de la cenaclul Contur din Bălţi. Prezenţi la atelier au fost vreo 10-12 oameni, nu-mi amintesc sigur, printre care Dumitru Crudu, Moni Stănilă, Aurelia Borzin, Ion Buzu, Iulia Iordăchescu, Emanuela Sprânceană şi alţii. Toate părerile despre textele tinerilor bălţeni au avut ceva puncte comune, pe care le voi zice acum, fără să mă întind prea mult.
Un dezavantaj a fost faptul că au avut foarte puţine texte, ceea ce ne-a făcut să discutăm doar în limitele acestora. Proza Angelei Bâtcu a fost caracterizată ca fiind una descriptivă, metaforizată, autoarei îi reuşeşte să prindă toate detaliile, minuţios, dar pe de altă parte pierde din dinamism şi merge pe aceeaşi ideea de la început până la final. I-a fost sugerat să găsească un "jeton" care să transforme textul descriptiv într-o proză care rezistă. Dumitru Crudu a menţionat ca Angela are mână de prozatoare.
Textele Ericăi Latipova se încadrează în forma clasică, ceea ce nu e neapărat un dezavantaj, dacă poeta ar reuşi să aducă ceva nou în versul cu rimă. Dumitru a mai zis că textele sunt tradiţionaliste, dar tradiţionaliste de o bună calitate. Şi că autoarea are o sensibilitate poetică pe care ar putea s-o valorifice. Moni i-a sugerat să citească mai mulţi poeţi, clasici, dar şi actuali, şi să pornească de la primii.
Valentin Balan a fost apreciat pentru originalitatea unor imagini pe care reuşeşte să le aducă în texte, pentru discursul direct. Poemele sale, care au părţi şi foarte bune şi mai puţin, trebuie filtrate, dezbrăcate de anumite haine, au zis majoritatea celor ce s-au dat cu părerea. La fel, trebuie să renunţe la situaţiile previzibile sau la denumirea stărilor, minunat fiind atunci când reuşeşti să descrii o stare fără să o numeşti, dar să o transmiţi. Şi să evite unele locuri comune. În rest, i-am spus că e un poet cu potenţial în care avem încredere.
Între textele noi ale lui Virgil Botnaru şi cele citite data trecută a fost remarcată o evoluţie şi anume faptul că poetul a reuşit să renunţe la chestiile teziste din poeme şi să le plaseze într-un cadru minimalist şi ludic. Să spună lucruri mari fără a utiliza cuvinte mari. I-a fost sugerat să-şi mai scuture textele de unele versuri care le scad din greutate. A fost remarcată iscusinţa lui de a trece dintr-un univers grav al poemului în unul ludic.
Poeziile lui Virgil pot fi numite poezii bune şi toţi au avut această părere. Dar, şi colegii lui au un foarte mare potenţial să se afirme ca scriitori şi sperăm toţi să o facă cât mai repede. Am avut parte de un atelier interesant, cu o echipă în forţă. Vom continua această tradiţie frumoasă, în curând vom merge şi noi la Bălţi.
Cenacliştii bălţeni vor regreta că n-au rămas la Radu Vancu, pentru că noi toţi am trăit o experienţă deosebită de a-l cunoaşte şi a discuta cu el zilele astea. Un om care te molipseşte literar şi de la care ai mereu ce învăţa.
Enciclopedie vie. Am memorat o chestie pe care a zis-o la Republica, că ceea ce poate într-adevăr face literatura e să te schimbe într-un om mai ok pentru ceilalţi, altfel nu mai are nici un rost.
Azi am fost la Orheiul Vechi, autostopişti, am avut parte de aventuri. În special maşina cu 160/h şi muzica psihedelică din ea, la volum maxim. Şi toate stâncile, dealurile şi discuţiile minunate.
După Orhei Radu Vancu a ţinut un atelier, unde am văzut cei mai mulţi oameni prezenţi din câte îmi amintesc eu de alte dăţi. Vreo 20. Trebuia să scriem despre suferinţă şi fericire în acelaşi text, pornind de la ideea lui Michel Houellebecq spusă de Radu, că e mult mai simplu să redai suferinţa într-un text decât fericirea. Şi aceasta ar fi miza cea mai importantă pentru un scriitor, să poată să descrie fericirea cât mai autentic în textele sale. Am pornit să scriem de la un fragment mic din romanul lui Dumitru Crudu, "Oameni din Chişinău". La final Radu Vancu şi-a spus părerea şi câteva sugestii la fiecare text.
După atelier, pe la 21:00, ne-am tot învârtit prin centru să căutăm un local în care să putem sta. Vreo oră ne-am tot plimbat aşa :D.
În final, vreau să zic că noi, zilele astea, ne-am simţit bine, am făcut chestii interesante şi frumoase, pentru că Radu Vancu a fost la Chişinău.
Joi, la Vlad Ioviţă au citit Virgil Botnaru, Angela Bâtcu, Erica Latipova şi Valentin Balan de la cenaclul Contur din Bălţi. Prezenţi la atelier au fost vreo 10-12 oameni, nu-mi amintesc sigur, printre care Dumitru Crudu, Moni Stănilă, Aurelia Borzin, Ion Buzu, Iulia Iordăchescu, Emanuela Sprânceană şi alţii. Toate părerile despre textele tinerilor bălţeni au avut ceva puncte comune, pe care le voi zice acum, fără să mă întind prea mult.
Un dezavantaj a fost faptul că au avut foarte puţine texte, ceea ce ne-a făcut să discutăm doar în limitele acestora. Proza Angelei Bâtcu a fost caracterizată ca fiind una descriptivă, metaforizată, autoarei îi reuşeşte să prindă toate detaliile, minuţios, dar pe de altă parte pierde din dinamism şi merge pe aceeaşi ideea de la început până la final. I-a fost sugerat să găsească un "jeton" care să transforme textul descriptiv într-o proză care rezistă. Dumitru Crudu a menţionat ca Angela are mână de prozatoare.
Textele Ericăi Latipova se încadrează în forma clasică, ceea ce nu e neapărat un dezavantaj, dacă poeta ar reuşi să aducă ceva nou în versul cu rimă. Dumitru a mai zis că textele sunt tradiţionaliste, dar tradiţionaliste de o bună calitate. Şi că autoarea are o sensibilitate poetică pe care ar putea s-o valorifice. Moni i-a sugerat să citească mai mulţi poeţi, clasici, dar şi actuali, şi să pornească de la primii.
Valentin Balan a fost apreciat pentru originalitatea unor imagini pe care reuşeşte să le aducă în texte, pentru discursul direct. Poemele sale, care au părţi şi foarte bune şi mai puţin, trebuie filtrate, dezbrăcate de anumite haine, au zis majoritatea celor ce s-au dat cu părerea. La fel, trebuie să renunţe la situaţiile previzibile sau la denumirea stărilor, minunat fiind atunci când reuşeşti să descrii o stare fără să o numeşti, dar să o transmiţi. Şi să evite unele locuri comune. În rest, i-am spus că e un poet cu potenţial în care avem încredere.
Între textele noi ale lui Virgil Botnaru şi cele citite data trecută a fost remarcată o evoluţie şi anume faptul că poetul a reuşit să renunţe la chestiile teziste din poeme şi să le plaseze într-un cadru minimalist şi ludic. Să spună lucruri mari fără a utiliza cuvinte mari. I-a fost sugerat să-şi mai scuture textele de unele versuri care le scad din greutate. A fost remarcată iscusinţa lui de a trece dintr-un univers grav al poemului în unul ludic.
Poeziile lui Virgil pot fi numite poezii bune şi toţi au avut această părere. Dar, şi colegii lui au un foarte mare potenţial să se afirme ca scriitori şi sperăm toţi să o facă cât mai repede. Am avut parte de un atelier interesant, cu o echipă în forţă. Vom continua această tradiţie frumoasă, în curând vom merge şi noi la Bălţi.
Cenacliştii bălţeni vor regreta că n-au rămas la Radu Vancu, pentru că noi toţi am trăit o experienţă deosebită de a-l cunoaşte şi a discuta cu el zilele astea. Un om care te molipseşte literar şi de la care ai mereu ce învăţa.
Enciclopedie vie. Am memorat o chestie pe care a zis-o la Republica, că ceea ce poate într-adevăr face literatura e să te schimbe într-un om mai ok pentru ceilalţi, altfel nu mai are nici un rost.
Azi am fost la Orheiul Vechi, autostopişti, am avut parte de aventuri. În special maşina cu 160/h şi muzica psihedelică din ea, la volum maxim. Şi toate stâncile, dealurile şi discuţiile minunate.
După Orhei Radu Vancu a ţinut un atelier, unde am văzut cei mai mulţi oameni prezenţi din câte îmi amintesc eu de alte dăţi. Vreo 20. Trebuia să scriem despre suferinţă şi fericire în acelaşi text, pornind de la ideea lui Michel Houellebecq spusă de Radu, că e mult mai simplu să redai suferinţa într-un text decât fericirea. Şi aceasta ar fi miza cea mai importantă pentru un scriitor, să poată să descrie fericirea cât mai autentic în textele sale. Am pornit să scriem de la un fragment mic din romanul lui Dumitru Crudu, "Oameni din Chişinău". La final Radu Vancu şi-a spus părerea şi câteva sugestii la fiecare text.
După atelier, pe la 21:00, ne-am tot învârtit prin centru să căutăm un local în care să putem sta. Vreo oră ne-am tot plimbat aşa :D.
În final, vreau să zic că noi, zilele astea, ne-am simţit bine, am făcut chestii interesante şi frumoase, pentru că Radu Vancu a fost la Chişinău.
sâmbătă, 29 octombrie 2011
Dupa ce ieri a fost la Republica, unde a citit din poeziile sale noi, azi l-am invitat pe Radu Vancu sa tina un atelier de proza in cadrul Atelierului Vlad Iovita. A propus o tema interesanta si toata lumea s-a pus pe scris, inclusiv eu si Radu. Au mai scris Sandu Vakulovski si Moni Stanila. Ca si Ion Buzu, Carolina Vozian, Aurelia Borzin, Emanuela Spranceana, Oleg Carp, Alex Cosmescu, Valerian Ciobanu, Cristi Mariuta, dar si multi altii. Azi ca niciodata a fost foarte multa lume. In jur de douazeci de oameni. Si multi oameni noi care sper sa revina. S-a mai baut foarte mult ceai si cafea. Si s-a scris intr-un timp record-o ora si jumate, pare-mi-se. Atelierul s-a sfarsit pe la 20 si 30. A fost foarte fain.
Urmatorul atelier, de miercuri, la ora 17.00, i-am propus lui Sandu Vakulovski sa-l tina.
Urmatorul atelier, de miercuri, la ora 17.00, i-am propus lui Sandu Vakulovski sa-l tina.
vineri, 28 octombrie 2011
Mi se pare sau acest comentariu pe care l-a facut Aurelia Borzin se refera la sedinta de ieri a atelierului Vlad Iovita?
iata reactia!
Aurelia Borzin
portretul unui tânăr scriitor
Are 18 ani și poetul pe care îl preferă este Eminescu. Nu a citit autori contemporani. În schimb scrie versuri. De ce să mai citească dacă e suficient că scrie? Versuri clasice, tradiționaliste, evident. Pentru că... ești ceea ce citești. Doar că în variantă, mult-mult, mai diluată a celor citite. Cu alte cuvinte, nu vreau să o compar cu Eminescu, asta vreau să zic. Iar ca să se afirme ca scriitor, vorba unui prieten al meu, dacă tot îl are ca etalon pe Eminescu, fie ar trebui să scrie mai bine ca el, fie să scrie pur și simplu... altfel. Ne exprimăm părerea vizavi de... Persistă, în general, ideea că asemenea tineri nu ar trebui să se descurajeze, ci din contra, să persevereze în a scrie, să citească. Mă întreb dacă cei care vin în literatură și au potențial cu adevărat, au nevoie de astfel de „încurajări”; dacă rostul unor atare lecturi/întâlniri nu este cumva tocmai într-o testare pe invers a tinerilor: să li se facă o analiză mega-critică pe texte, să li spună că scrisul nu are niciun rost și... cine rămâne, cine rezistă, acela va fi scriitor. Pentru o bună parte din tineri scrisul e o „îndeletnicire” specifică vârstei. Mulți se tratează de scris chiar înainte să publice vreun ciclul de versuri. Unora le ia ceva mai mult timp ca să se tămăduiască de ideea că sunt sau ar putea fi scriitori. Iar alții, fiind încurajați să persevereze, o iau în serios și continuă să scrie, în pofida vreunui talent.
Publicat de aurelia la 21:28
Trimiteţi prin e-mail Postaţi pe blog!Distribuiţi pe TwitterDistribuiţi pe Facebook
Etichete: jurnal de blogger
1 comentarii:
Anonim spunea...
Nu cred că există scriitori pe care critica, fie şi cea mai dură, i-a împiedicat să scrie. Talentul răbufneşte chiar şi atunci când este tratat iniţial cu răceală, când este ignorat, când este pe nedrept criticat, când i se refuză dreptul la creaţie. Când i se ia pixul, scrie cu unghiile, când i se leagă mâinile scrie cu dinţii.
Dar există atâţia buni cititori, consumatori de literatură, oameni buni şi inteligenţi, oe care i-a nenorocit "critica" laudativă şi i-a făcut să creadă că sunt geniali. Boala devine incurabilă şi omul este condamnat toată viaţa la impostură, deja inconştientă.
mvc
iata reactia!
Aurelia Borzin
portretul unui tânăr scriitor
Are 18 ani și poetul pe care îl preferă este Eminescu. Nu a citit autori contemporani. În schimb scrie versuri. De ce să mai citească dacă e suficient că scrie? Versuri clasice, tradiționaliste, evident. Pentru că... ești ceea ce citești. Doar că în variantă, mult-mult, mai diluată a celor citite. Cu alte cuvinte, nu vreau să o compar cu Eminescu, asta vreau să zic. Iar ca să se afirme ca scriitor, vorba unui prieten al meu, dacă tot îl are ca etalon pe Eminescu, fie ar trebui să scrie mai bine ca el, fie să scrie pur și simplu... altfel. Ne exprimăm părerea vizavi de... Persistă, în general, ideea că asemenea tineri nu ar trebui să se descurajeze, ci din contra, să persevereze în a scrie, să citească. Mă întreb dacă cei care vin în literatură și au potențial cu adevărat, au nevoie de astfel de „încurajări”; dacă rostul unor atare lecturi/întâlniri nu este cumva tocmai într-o testare pe invers a tinerilor: să li se facă o analiză mega-critică pe texte, să li spună că scrisul nu are niciun rost și... cine rămâne, cine rezistă, acela va fi scriitor. Pentru o bună parte din tineri scrisul e o „îndeletnicire” specifică vârstei. Mulți se tratează de scris chiar înainte să publice vreun ciclul de versuri. Unora le ia ceva mai mult timp ca să se tămăduiască de ideea că sunt sau ar putea fi scriitori. Iar alții, fiind încurajați să persevereze, o iau în serios și continuă să scrie, în pofida vreunui talent.
Publicat de aurelia la 21:28
Trimiteţi prin e-mail Postaţi pe blog!Distribuiţi pe TwitterDistribuiţi pe Facebook
Etichete: jurnal de blogger
1 comentarii:
Anonim spunea...
Nu cred că există scriitori pe care critica, fie şi cea mai dură, i-a împiedicat să scrie. Talentul răbufneşte chiar şi atunci când este tratat iniţial cu răceală, când este ignorat, când este pe nedrept criticat, când i se refuză dreptul la creaţie. Când i se ia pixul, scrie cu unghiile, când i se leagă mâinile scrie cu dinţii.
Dar există atâţia buni cititori, consumatori de literatură, oameni buni şi inteligenţi, oe care i-a nenorocit "critica" laudativă şi i-a făcut să creadă că sunt geniali. Boala devine incurabilă şi omul este condamnat toată viaţa la impostură, deja inconştientă.
mvc
joi, 27 octombrie 2011
miercuri, 26 octombrie 2011
marți, 25 octombrie 2011
luni, 24 octombrie 2011
Cele mai bune filme de la Anim'est 2011 vor rula la Chișinău
Astfel, publicul din Moldova va putea vedea scurtmetraje precum Memoria Trupului (r. Ülo Pikkov, Estonia, 2011), premiat cu Trofeul Anim'est, care îi aduce și propunerea pentru nominalizarea la cel mai important premiu acordat scurtmetrajului animat european – Cartoon D'Or. Potrivit juriului Anim'est, un film cu poveste experimentală realizat într-un mediu neobişnuit, cu un puternic limbaj vizual şi mesaj profund, acesta pune problema existenţei memoriei trupului, care ar putea conţine datele întregii suferinţe a strămoşilor săi.
La Chişinău va fi proiectat şi Ţipătul / The Scream (r. Sebastian Cosor, România, 2011), dublu premiat la Anim'est anul acesta: o producţie a studiourilor de animaţie şi efecte vizuale Media Pro Magic, acesta a câştigat atât Premiul pentru Cel mai bun Film Românesc, cât şi pe cel pentru Cel mai Bun Film din secţiunea Balkanimation – dedicată producţiilor din regiune. Filmul este o re-interpretare a cunoscutei opere expresioniste semnate Edvard Munch, care creează expresie cinematografică din arta tradiţională, după cum a motivat juriul celor două secţiuni decizia de a-l premia.
Lumea exterioară / The External World (r. David O’Reilly, Germania, 2010), filmul proiectat la festivaluri de film prestigioase, precum cel de la Veneţia sau Festivalul Sundance, în SUA, câştigător a zeci de premii internaţionale, vine la Chişinău în calitate de câştigător al Premiului Anim'est pentru Cel mai Bun Film de Scurt Metraj – dintr-o competiție cu peste 50 de titluri din lumea întreagă. Răsplătit cu o Mențiune Specială în cadrul aceleiași competiții, Millhaven (r. Bartek Kulas, Polonia, 2010), un scurtmetraj gotic, plin de umor negru, având ca personaj central o adolescentă cu totul atipică, este un alt titlu multipremiat la festivalurile de film din lume, care va fi proiectat în premieră în Moldova.
Flamingo Pride (r. Tomer Eshed, Germania, 2011), a fost scurtmetrajul preferat al spectatorilor bucureșteni, care i-au acordat, prin voturile lor, Premiul Publicului. Un film savuros, acesta spune povestea unui flamingo, singurul heterosexual dintr-un cârd gay, care se indrăgosteşte, pe neaşteptate, de o barză. Incapabil de a o convinge pe aceasta de seriozitatea intenṭiilor sale, eroul se izolează şi trece printr-o criză de identitate. O întâlnire neaşteptată îi dă ideea unei iniṭiative curajoase. Filmul a concurat în cadrul Competiției Oficiale a Festivalului Internațional de Film de la Berlin în acest an, și a mai obținut premii la festivaluri de film de animație importante, precum Siggraph sau Hamburg.
Filmul german Alb, nu alb / White no White (r. Samo – Anna Bergmann, 2011) și cel israelian, Ishihara (r. Yoav Brill, Israel, 2010), câștigătoare ale Premiului pentru Cel mai Bun Film Studențesc, respectiv al unei Mențiuni Speciale în cadrul aceleiași competiții, una dintre cele mai apreciate de către spectatorii și invitații Anim'est, vor fi, de asemenea, proiectate în cadrul ediției speciale de la Chișinău.
Nominalizatul la Oscar, BAFTA și Cartoon D'Or The Gruffallo (r. Jakob Schuh, Max Lang, 2009), despre un şoricel isteţ care se plimbă prin pădure şi păcăleşte o mulţime de animale de pradă, a fost apreciat și de juriul secțiunii Minimest, alcătuit din copii, primind premiul secțiunii destinate celor mai tineri spectatori ai festivalului.
Clipul realizat pentru melodia „I Say Fever” a celor de la Ramona Falls (r. Stefan Nadelmann, SUA, 2010), câștigător al Premiului pentru Cel mai Bun Videoclip, precum și reclama Vitra – Kuubo (r. Adrian Flückiger, Elveţia, 2010), răsplătită cu Premiul pentru Cel mai bun Clip Publicitar, completează lista titlurilor de scurtmetraj premiate la Anim'est 2011 și vor fi proiectate, de asemenea, în programul Best Of adus de festival la Chișinău.
Festivalul Internațional de Film de Animație Anim'est organizează o ediție specială la Chișinău, în premieră pentru un eveniment de film major din România, în perioada 3-6 noiembrie 2011, la Cinema Odeon. În cadrul acesteia vor fi proiectate câteva zeci de filme de scurt și lung metraj, iar publicul va putea întâlni o parte dintre realizatori.
duminică, 23 octombrie 2011
NOII BARBARI de la RADIO ARENA
Cel mai recent roman de Felix Nicolau
Sâmbătă, 22 Octombrie 2011 15:03
Cel mai recent roman de Felix Nicolau
Ediția cuprinde un interviu amplu cu prozatorul și criticul bucureștean Felix Nicolau și cu criticul literar chișinăuian Nina Corcinschi. Zilele acestea, Felxi Nicolau și-a lansat la Chișinău cel mai proaspăt roman al său Pe mâna femeilor la Uniunea Scriitorilor. La Academia de Științe a susținut o comunicare despre manipulare în cadrul unui colocviu literar internațional. În cadrul dialogului cei doi critici au vorbit despre literatura lui Felix Nicolau, dar și despre literatura română în general. În aceeași emisiune, criticul literar Dan Boieriu a comentat primul roman al lui Mihai Vakulovski Student la Chișinău.
Audio
Doru Mareș, Andreea Dumitru și Alina Nelega
Sâmbătă, 15 Octombrie 2011 15:03
Doru Mareș, Andreea Dumitru și Alina Nelega
Emisiunea cuprinde o masă rotundă cu trei scriitori din România: Doru Mareș, Andreea Dumitru și Alina Nelega. Cei trei scriitori au participat la festivalul Unui Singur Actor Poduri de Teatru, coordonat de Mihai Fusu și Boris Cremene. După o piesă a Alinei Nelega în festival s-a jucat spectacolul Amalaia respiră adânc. Spectacolul a avut un mare succes la public. Tot în festival s-a mai jucat și RASSM al lui Mihai Fusu. Ceea ce le unește e că ambele valorifică trecutul comunist. Asta a și fost una dintre temele pe care le-au discutat cei trei scriitori în cadrul emisiunii Noii Barbari.
Audio
Cel mai recent roman de Felix Nicolau
Sâmbătă, 22 Octombrie 2011 15:03
Cel mai recent roman de Felix Nicolau
Ediția cuprinde un interviu amplu cu prozatorul și criticul bucureștean Felix Nicolau și cu criticul literar chișinăuian Nina Corcinschi. Zilele acestea, Felxi Nicolau și-a lansat la Chișinău cel mai proaspăt roman al său Pe mâna femeilor la Uniunea Scriitorilor. La Academia de Științe a susținut o comunicare despre manipulare în cadrul unui colocviu literar internațional. În cadrul dialogului cei doi critici au vorbit despre literatura lui Felix Nicolau, dar și despre literatura română în general. În aceeași emisiune, criticul literar Dan Boieriu a comentat primul roman al lui Mihai Vakulovski Student la Chișinău.
Audio
Doru Mareș, Andreea Dumitru și Alina Nelega
Sâmbătă, 15 Octombrie 2011 15:03
Doru Mareș, Andreea Dumitru și Alina Nelega
Emisiunea cuprinde o masă rotundă cu trei scriitori din România: Doru Mareș, Andreea Dumitru și Alina Nelega. Cei trei scriitori au participat la festivalul Unui Singur Actor Poduri de Teatru, coordonat de Mihai Fusu și Boris Cremene. După o piesă a Alinei Nelega în festival s-a jucat spectacolul Amalaia respiră adânc. Spectacolul a avut un mare succes la public. Tot în festival s-a mai jucat și RASSM al lui Mihai Fusu. Ceea ce le unește e că ambele valorifică trecutul comunist. Asta a și fost una dintre temele pe care le-au discutat cei trei scriitori în cadrul emisiunii Noii Barbari.
Audio
sâmbătă, 22 octombrie 2011
miercuri, 19 octombrie 2011
Basarabia lui Claudiu Komartin
Interviu cu poetul român Claudiu Komartin, realizat de mine, mi se pare cu un an sau doi in urma, ocazionat de aparitia cartii lui Claudiu UN ANOTIMP IN BERCENI.
Claudiu Komartin: "Acest lung text - Poemele cu Tătuca - este imaginea mea falsă-subiectivă asupra Basarabiei. Dar sigur că e o imagine modelată cultural. Acum mă aflu pentru prima oară la Chişinău şi asta trebuie să spună mult, căci eu am scris Poemele cu Tătuca în care foarte mulţi basarabeni au întrezărit ceva din drama pe care a trăit-o spaţiul ăsta în trecut şi poate chiar şi în prezent. Dar eu nu fusesem niciodată aici. Am scris acest poem cunoscînd nişte oameni, cunoscînd istoria, palpînd mai degrabă decît punînd degetul pe ceea ce este Basarabia în momentul de faţă. Sigur cu subiectivismul de rigoare poemul despre tătuca e cel mai bun text pe care l-am scris eu în ultimii ani şi sînt bucuros că prietenii mei basarabeni l-au prizat cu nerăbdare şi cu interes."
Dumitru Crudu: Cum îţi vezi poemele despre Tătuca după ce ai ajuns la Chişinău?
Claudiu Komartin: "La fel. Mă simt ca acasă, deşi mulţi vor privi această afirmaţie cu neîncredere. Mă simt ca acasă aşa cum mă simt la Iaşi. Nu mă simt foarte străin aici. Şi asta înseamnă, cred, că nu am fost în acel poem inautentic."
Dumitru Crudu: Ce părere ai despre literatura care se face la Chişinău?
Claudiu Komartin: "Dacă în România ultimelor 15/20 de ani literatura a fost în general foarte îndreptată spre Vest şi, în special, spre Statele Unite (Statele Unite fiind marele reper al tinerilor literaţi români, încă de la optzecişti încoace), am impresia că în Moldova s-a păstrat o dublă orientare. Faţa intelectualităţii de aici este în mod fericit îndreptată şi spre Vest, dar şi spre Rusia - care e aproape. Se simte întotdeauna ceva din frusteţea, din cruzimea, din grotescul de care e plină literatura rusă în ce fac tinerii basarabeni."
Interviu cu poetul român Claudiu Komartin, realizat de mine, mi se pare cu un an sau doi in urma, ocazionat de aparitia cartii lui Claudiu UN ANOTIMP IN BERCENI.
Claudiu Komartin: "Acest lung text - Poemele cu Tătuca - este imaginea mea falsă-subiectivă asupra Basarabiei. Dar sigur că e o imagine modelată cultural. Acum mă aflu pentru prima oară la Chişinău şi asta trebuie să spună mult, căci eu am scris Poemele cu Tătuca în care foarte mulţi basarabeni au întrezărit ceva din drama pe care a trăit-o spaţiul ăsta în trecut şi poate chiar şi în prezent. Dar eu nu fusesem niciodată aici. Am scris acest poem cunoscînd nişte oameni, cunoscînd istoria, palpînd mai degrabă decît punînd degetul pe ceea ce este Basarabia în momentul de faţă. Sigur cu subiectivismul de rigoare poemul despre tătuca e cel mai bun text pe care l-am scris eu în ultimii ani şi sînt bucuros că prietenii mei basarabeni l-au prizat cu nerăbdare şi cu interes."
Dumitru Crudu: Cum îţi vezi poemele despre Tătuca după ce ai ajuns la Chişinău?
Claudiu Komartin: "La fel. Mă simt ca acasă, deşi mulţi vor privi această afirmaţie cu neîncredere. Mă simt ca acasă aşa cum mă simt la Iaşi. Nu mă simt foarte străin aici. Şi asta înseamnă, cred, că nu am fost în acel poem inautentic."
Dumitru Crudu: Ce părere ai despre literatura care se face la Chişinău?
Claudiu Komartin: "Dacă în România ultimelor 15/20 de ani literatura a fost în general foarte îndreptată spre Vest şi, în special, spre Statele Unite (Statele Unite fiind marele reper al tinerilor literaţi români, încă de la optzecişti încoace), am impresia că în Moldova s-a păstrat o dublă orientare. Faţa intelectualităţii de aici este în mod fericit îndreptată şi spre Vest, dar şi spre Rusia - care e aproape. Se simte întotdeauna ceva din frusteţea, din cruzimea, din grotescul de care e plină literatura rusă în ce fac tinerii basarabeni."
marți, 18 octombrie 2011
Viorica Tarlapan-Ataman
18 octombrie 13:34
Într-adevăr, cuceritor, acest Fernand Combet, care luptase din răsputeri timp de cinci ani ca să-și ducă la bun sfârșit cartea. Ani ai unui ascet care purifică, suprimă și făurește o formă captivantă ce avea să șocheze epoca. Căci în acele vremuri de după război, de avânt economic și de război rece, toate la un loc, SchrummSchrumm vine de-a rostogolul ca o carte cumplită, solidă, noduroasă. Nebunia aparent administrativă – și asta amintește ceva – este aceea a unui veac ce o ia la vale, care nu se mai stăpânește, un veac ale cărui schije ne ating și ne rănesc.
Preluat de pe EU CITESC!
18 octombrie 13:34
Într-adevăr, cuceritor, acest Fernand Combet, care luptase din răsputeri timp de cinci ani ca să-și ducă la bun sfârșit cartea. Ani ai unui ascet care purifică, suprimă și făurește o formă captivantă ce avea să șocheze epoca. Căci în acele vremuri de după război, de avânt economic și de război rece, toate la un loc, SchrummSchrumm vine de-a rostogolul ca o carte cumplită, solidă, noduroasă. Nebunia aparent administrativă – și asta amintește ceva – este aceea a unui veac ce o ia la vale, care nu se mai stăpânește, un veac ale cărui schije ne ating și ne rănesc.
Preluat de pe EU CITESC!
Nasturele de la pantaloni
Carolina Vozian
În liceul meu s-au început lecţiile. Toţi în uniforme, identici, stau cuminţi în bănci şi îşi transmit bileţele. Fac glume pe seama profilor.
Ana aleargă prin liceu, ea e secretară, şi deschide uşile la toate sălile de clasă.
- Aşa, clasa a 12a, Carolina Vozian. Eşti chemată la domnul Cristinescu.
Domnul Cristinescu este director-adjunct şi prof de fizică. Ochii lui seamănă cu ochii unei broaşte speriate. Şi e absolut chel, plus la asta.
Îmi dau seamă că o să urle la mine, dar, dacă să gândim pozitiv, scap de jumătate de lecţie de chimie.
Dar azi parcă am uniformă, ce mai vrea?
Intru în cabinetul multstimatului domn cu chelie şi îmi vine să râd, dar totuşi, decenţa!
- Eu sunt Carolina. M-aţi chemat?
- A, da, tu eşti. Da da. Ia loc. Trebuie să vorbesc cu tine, serios.
- Vă ascult.
- Tu ai fumat în wc?
În timp ce zicea asta s-a holbat la mine cu ochii lui dublu horror şi s-a ridicat în picioare, aruncându-mi de sus privirea aia.
- Răspunde! Tu ai fumat?
Şi toată situaţia arăta atât de amuzant, pentru că personajul chel din faţa mea cu tot cu ochii lui nu-mi trezea nici un piculeţ de frică, după cum îşi programase el. Plus la asta, îi era rupt nasturele de la pantaloni.
Vroiam să râd exploziv. Încercam cu toate forţele să mă opresc.
- Nu, n-am fumat la baie.
Chiar nu fumasem. Am două locuri unde n-aş fuma niciodată în viaţă. În liceu şi după liceu. Pur şi simplu nu mi s-ar aprinde ţigara. La cât de greaţă îmi este de locul acesta.
- Eu ştiu că tu ai fumat. Îmi spune intuiţia mea de fizician.
- Înseamnă că intuiţia dvs de fizician vă înşeală amarnic.
- NU! Cum răspunzi tu?! Eu totuşi am autoritate în liceul acesta! Stai că-ţi scriu de…demers…demerrrs!
Şi deodată figura domnul Broscoi s-a făcut mai mică, încă mai mică şi a căzut în scaun. Era mai mic decât speteaza scanului său de director-adjunct. Numai ochii i-au rămas bulbucaţi ca două cepe. Era un pitic cu ochii mari.
Eu nu pot zice că m-am speriat. Eu, eram fericită! Dar, totuşi, e alarmant, directorul-adjunct al liceului meu s-a transformat în gândac! Însă domnul Broscoi cred că n-a conştientizat transformarea, pentru că, sărmanul, continua să ţipe, ce semăna cu chiţcăitul unui şoarece:
- Demers! Îţi scriu demers! Un pix şi o foaie, caut, aşa, o foaie! Demers!
Amuzant sau mai puţin, dar mâinile începeau să-mi tremure, am vrut să iau paharul cu apă de pe masa domnului, dar, brusc, mi-a trecut pofta de a bea. M-am ridicat şi am început să merg încetişor înapoi.
Domnul, sau, domnişorul deja, a sărit de pe scaun şi s-a pornit să fugă în urma mea. M-am trezit cu el urcându-se pe papucul meu. Se căţăra pe mine, ţinându-se de marginea pantalonilor.
- Nu vă căţăraţi, vă rog, domnule director!
L-am apucat de guleraş, el mai mic decât degetele mele, cu nişte ochi imenşi, se zbătea şi striga:
- Îţi scriu demers, demers, demers! O să vezi tu cum zbori din liceu! Demers!
Micuţul domn adjunct îmi zgârâia mâinile cu unghiuţele sale.
Am ieşit din cancelarie cu el în mână, taman când suna la recreaţie, şi el se tot mişca de-I săreau pantofii.
Pe sală am întâlnit-o pe Marina, colega mea de clasă. Am încercat să ascund mâna cu directorul după spate, singură nu ştiu de ce. Doar eu nu eram vinovată.
- Ce ţi-a zis Cristinescu, Carolina?
- Da, nimic important. Tu ce faci?
- Merg în cămin să termin Metamorfoza lui Kafka, ţi-o întorc mâine.
- A, perfect.
În timp ce vroiam să scap mai repede de Marina, domnul director îmi ronţăia cămaşa. Şi îmi tot muşca degetele, până când şi-a înfipt odată dinţii încât am ţipat. Cred că am speriat-o pe Marina. L-am scos pe Cristinescu în faţă, că nu mai răbdam.
- De unde ai luat gândacul ăsta?
- E domnul Cristinescu! M-a muşcat, gângania dracului ce este el!
- Tu glumeşti? Hai că sigur ai băut ceva.
- Nu mă fă alcoolică acum! Nu vezi că e Cristinescu? Uite atent, ochii lui de broască epileptică, cămaşa verde, pantalonii.
- Într-adevăr e el. Da cum l-ai făcut aşa? Ai găsit vreo reţetă secretă? Hai fă toţi profii aşa! Vrei?
- Da nu l-am făcut eu, măi, nu eu! Eu vorbeam cu el şi a început deodată să se transforme.
- Ei, deja ce-o să mai zici. Marina zâmbea cu subînţeles.
Şi Cristinescu a început să ţipe din nou:
- Îţi scriu demers! Acum, du-mă la biroul meu, la biroul meu. Demers!
- Vezi, şi motiv ai avut, mi-a zis Marina şi a început să râdă.
- Tu nu mă crezi? Îţi spun că n-am treabă cu asta.
- Da eu chiar îţi mulţumesc că l-ai transformat, ce fericire pe capul nostru!
- Da nu eu l-am făcut! Nu eu! Nu eu! Nu eu! Nu eu!
Începusem să fac criză de nervi.
Ana, secretara, a ieşit alarmată.
- Carolina, tu ai intrat la Cristinescu. Unde a dispărut? După ce ai ieşit tu, am intrat şi nu e acolo. Nu e la birou. Dar eu am stat lângă uşa lui tot timpul acesta. Şi fereastră acolo nu e. Unde e, Carolina?
În acel moment Marina a început să râdă.
- Carolina la micşorat de domnul Cristinescu.
- Da nu l-am micşorat eu! El singur s-a micşorat.
- A, deci, vrei să zici că tu l-ai otrăvit?
- Eu vreau să zic asta? Eu dimpotrivă…
Încercam să explic ceva când secretara şi-a scos telefonul şi a sunat la Poliţie.
- Alo, Poliţia, aici cineva a micşorat un om. De tot! Avem pe loc infractorul! Veniţi, vă rog, repede!
Însă, cred că i-au pus receptorul, pentru că secretara a dat din mâini indignată:
- M-au făcut idioată!
Şi în momentul acela a început şi ea să se micşoreze.
În liceul meu s-au început lecţiile. Toţi în uniforme, identici, stau cuminţi în bănci şi îşi transmit bileţele. Fac glume pe seama profilor.
Ana aleargă prin liceu, ea e secretară, şi deschide uşile la toate sălile de clasă.
- Aşa, clasa a 12a, Carolina Vozian. Eşti chemată la domnul Cristinescu.
Domnul Cristinescu este director-adjunct şi prof de fizică. Ochii lui seamănă cu ochii unei broaşte speriate. Şi e absolut chel, plus la asta.
Îmi dau seamă că o să urle la mine, dar, dacă să gândim pozitiv, scap de jumătate de lecţie de chimie.
Dar azi parcă am uniformă, ce mai vrea?
Intru în cabinetul multstimatului domn cu chelie şi îmi vine să râd, dar totuşi, decenţa!
- Eu sunt Carolina. M-aţi chemat?
- A, da, tu eşti. Da da. Ia loc. Trebuie să vorbesc cu tine, serios.
- Vă ascult.
- Tu ai fumat în wc?
În timp ce zicea asta s-a holbat la mine cu ochii lui dublu horror şi s-a ridicat în picioare, aruncându-mi de sus privirea aia.
- Răspunde! Tu ai fumat?
Şi toată situaţia arăta atât de amuzant, pentru că personajul chel din faţa mea cu tot cu ochii lui nu-mi trezea nici un piculeţ de frică, după cum îşi programase el. Plus la asta, îi era rupt nasturele de la pantaloni.
Vroiam să râd exploziv. Încercam cu toate forţele să mă opresc.
- Nu, n-am fumat la baie.
Chiar nu fumasem. Am două locuri unde n-aş fuma niciodată în viaţă. În liceu şi după liceu. Pur şi simplu nu mi s-ar aprinde ţigara. La cât de greaţă îmi este de locul acesta.
- Eu ştiu că tu ai fumat. Îmi spune intuiţia mea de fizician.
- Înseamnă că intuiţia dvs de fizician vă înşeală amarnic.
- NU! Cum răspunzi tu?! Eu totuşi am autoritate în liceul acesta! Stai că-ţi scriu de…demers…demerrrs!
Şi deodată figura domnul Broscoi s-a făcut mai mică, încă mai mică şi a căzut în scaun. Era mai mic decât speteaza scanului său de director-adjunct. Numai ochii i-au rămas bulbucaţi ca două cepe. Era un pitic cu ochii mari.
Eu nu pot zice că m-am speriat. Eu, eram fericită! Dar, totuşi, e alarmant, directorul-adjunct al liceului meu s-a transformat în gândac! Însă domnul Broscoi cred că n-a conştientizat transformarea, pentru că, sărmanul, continua să ţipe, ce semăna cu chiţcăitul unui şoarece:
- Demers! Îţi scriu demers! Un pix şi o foaie, caut, aşa, o foaie! Demers!
Amuzant sau mai puţin, dar mâinile începeau să-mi tremure, am vrut să iau paharul cu apă de pe masa domnului, dar, brusc, mi-a trecut pofta de a bea. M-am ridicat şi am început să merg încetişor înapoi.
Domnul, sau, domnişorul deja, a sărit de pe scaun şi s-a pornit să fugă în urma mea. M-am trezit cu el urcându-se pe papucul meu. Se căţăra pe mine, ţinându-se de marginea pantalonilor.
- Nu vă căţăraţi, vă rog, domnule director!
L-am apucat de guleraş, el mai mic decât degetele mele, cu nişte ochi imenşi, se zbătea şi striga:
- Îţi scriu demers, demers, demers! O să vezi tu cum zbori din liceu! Demers!
Micuţul domn adjunct îmi zgârâia mâinile cu unghiuţele sale.
Am ieşit din cancelarie cu el în mână, taman când suna la recreaţie, şi el se tot mişca de-I săreau pantofii.
Pe sală am întâlnit-o pe Marina, colega mea de clasă. Am încercat să ascund mâna cu directorul după spate, singură nu ştiu de ce. Doar eu nu eram vinovată.
- Ce ţi-a zis Cristinescu, Carolina?
- Da, nimic important. Tu ce faci?
- Merg în cămin să termin Metamorfoza lui Kafka, ţi-o întorc mâine.
- A, perfect.
În timp ce vroiam să scap mai repede de Marina, domnul director îmi ronţăia cămaşa. Şi îmi tot muşca degetele, până când şi-a înfipt odată dinţii încât am ţipat. Cred că am speriat-o pe Marina. L-am scos pe Cristinescu în faţă, că nu mai răbdam.
- De unde ai luat gândacul ăsta?
- E domnul Cristinescu! M-a muşcat, gângania dracului ce este el!
- Tu glumeşti? Hai că sigur ai băut ceva.
- Nu mă fă alcoolică acum! Nu vezi că e Cristinescu? Uite atent, ochii lui de broască epileptică, cămaşa verde, pantalonii.
- Într-adevăr e el. Da cum l-ai făcut aşa? Ai găsit vreo reţetă secretă? Hai fă toţi profii aşa! Vrei?
- Da nu l-am făcut eu, măi, nu eu! Eu vorbeam cu el şi a început deodată să se transforme.
- Ei, deja ce-o să mai zici. Marina zâmbea cu subînţeles.
Şi Cristinescu a început să ţipe din nou:
- Îţi scriu demers! Acum, du-mă la biroul meu, la biroul meu. Demers!
- Vezi, şi motiv ai avut, mi-a zis Marina şi a început să râdă.
- Tu nu mă crezi? Îţi spun că n-am treabă cu asta.
- Da eu chiar îţi mulţumesc că l-ai transformat, ce fericire pe capul nostru!
- Da nu eu l-am făcut! Nu eu! Nu eu! Nu eu! Nu eu!
Începusem să fac criză de nervi.
Ana, secretara, a ieşit alarmată.
- Carolina, tu ai intrat la Cristinescu. Unde a dispărut? După ce ai ieşit tu, am intrat şi nu e acolo. Nu e la birou. Dar eu am stat lângă uşa lui tot timpul acesta. Şi fereastră acolo nu e. Unde e, Carolina?
În acel moment Marina a început să râdă.
- Carolina la micşorat de domnul Cristinescu.
- Da nu l-am micşorat eu! El singur s-a micşorat.
- A, deci, vrei să zici că tu l-ai otrăvit?
- Eu vreau să zic asta? Eu dimpotrivă…
Încercam să explic ceva când secretara şi-a scos telefonul şi a sunat la Poliţie.
- Alo, Poliţia, aici cineva a micşorat un om. De tot! Avem pe loc infractorul! Veniţi, vă rog, repede!
Însă, cred că i-au pus receptorul, pentru că secretara a dat din mâini indignată:
- M-au făcut idioată!
Şi în momentul acela a început şi ea să se micşoreze.
cronica de ieri
Ieri a avut loc o nouă şedinţă a atelierului. De data asta am fost chiar mulţi, au venit şi oameni noi, a fost interesant.
La început Dumitru ne-a zis nişte parametri pe care trebuia să-i urmăm la scrierea textului, adică să fie la persoana a 3a, să aibă umor, totul să se întâmple într-un liceu sau o facultate, să fie o aventură personală. Eu nu prea m-am condus de nici unul din ei, nu pot să scriu eu cu reguli)). Însă mulţi i-au respectat şi le-a reuşit. Am avut o oră să scriem, cu pauze de ţigări şi cafea.
Majoritatea textelor au fost bune, după cum am fost de acord toţi. Aşa că nu fac acum topuri.
Oamenii noi, foarte interesanţi de altfel, ne-au intrigat cu prozele lor. Şi ei au spus că le-a plăcut şi urmează să mai vină.
De data aceasta a scris şi Dudu, o proză superbă, am râs fără să ne oprim.
După atelier am stat la ceai toţi. Am vorbit mult şi despre plecarea noastră.
Deja vrem toţi mai repede la Timişoara. :)
Data viitoare, joi, vă aşteptăm cu jurnale, la 17:00, la haşdeu în sala noastră.
La început Dumitru ne-a zis nişte parametri pe care trebuia să-i urmăm la scrierea textului, adică să fie la persoana a 3a, să aibă umor, totul să se întâmple într-un liceu sau o facultate, să fie o aventură personală. Eu nu prea m-am condus de nici unul din ei, nu pot să scriu eu cu reguli)). Însă mulţi i-au respectat şi le-a reuşit. Am avut o oră să scriem, cu pauze de ţigări şi cafea.
Majoritatea textelor au fost bune, după cum am fost de acord toţi. Aşa că nu fac acum topuri.
Oamenii noi, foarte interesanţi de altfel, ne-au intrigat cu prozele lor. Şi ei au spus că le-a plăcut şi urmează să mai vină.
De data aceasta a scris şi Dudu, o proză superbă, am râs fără să ne oprim.
După atelier am stat la ceai toţi. Am vorbit mult şi despre plecarea noastră.
Deja vrem toţi mai repede la Timişoara. :)
Data viitoare, joi, vă aşteptăm cu jurnale, la 17:00, la haşdeu în sala noastră.
luni, 17 octombrie 2011
duminică, 16 octombrie 2011
LUNI
Urmatoarea sedinta a atelierului IOVITA are loc luni, la ora cinci, tot la Biblioteca in sala noastra.
Eu acum sunt la Blecher!
Eu acum sunt la Blecher!
vineri, 14 octombrie 2011
Şi programul la Poduri de Teatru, pe care vi l-am promis de o săptămână, macar pentru ultimile 2 zile.
14 octombrie 2011
11:00 Discutii : Arta actorului astazi - intre teatru, film si media, Kira's Club, str: Veronica Micle ,7
18:00 Nekrotitanium cu Alexandru Plesca, Foosbook, str: Bucuresti 68,et 4
20:00 Absolut!! cu Marcel Iures
Teatru de Opera si Balet, bd Stefan cel Mare si Sfant,152
22:00 Dati totul la oparte ca sa vad cu Andrei Sochirca, Kira's Club, Veronica Micle 7
15 octombrie 2011
11:00 Discutii Teatru independent, Kira's Club, Veronica Micle 7
18:00 Alexandr Vertinski cu Iurii Andriuscenco UNITEM, Str : Puskin,24
20:00 Absolut !! cu Marcel Iures
bd Stefan cel Mare si Sfant,152
atelier, luni
Toţi cei cărora le-am zis că atelierul e sâmbătă, să ştiţi că deja va fi luni. În acelaşi loc. Nu ştiu sigur ora.
Mai târziu o să pun poze de ieri şi poate poate o cronică.
Mai târziu o să pun poze de ieri şi poate poate o cronică.
miercuri, 12 octombrie 2011
Nastratin
Ieri seara m-am rătăcit și am ajuns pe o strada... nu știu ce cuvinte să folosesc ca să descriu cât de frumoasă poate fi și cât de entuziasmată / fericită eram... sindromul Stendhal :) Stradă pe care sunt DOAR case vechi, și e pavată, și are linii de tramvai, și lumina difuză a felinarelor...
Am ajuns și pe la Pavel Dan, s-a discutat inclusiv de Interferențe, rămâne ca Dumitru și Aleksandar să stabilească detaliile. Le-am văzut pe Octavia și Ioana :)
Ieri, o profă de engleză (nu cea genială pe care o ador) ne întreba de unde suntem. Când a auzit Chișinău, a zis ”aa, am fost la Cernăuți săptămâna trecută, frumos pe la voi pe-acolo...” Profului de literatură română, întrebată a n-a oară de ce Timișoara, i-am zis că vreau să mă obișnuiesc să aud oameni spunând Karamazov, Nastratin, Cicicov (...) cu accentul pe ultima silabă. M-a numit Nastratin tot seminarul, sper să-mi uite porecla :D
Dacă vă plictisiți, puteți să-mi spuneți să vă trimit câte vreo 10 pagini în rusă să traduceți în română, am tradus 40 din 350 și mai am 24 de zile la dispoziție pentru întreaga carte...
Mâine nu am cursuri, așa că de dimineață o să merg la filozofie la anul III, au estetica. Acum sunt foarte fericită că nu am reușit să mă transfer, în anul I sunt 12 oameni, dintre care doar 3 au aproape 20 de ani (dintre ei, cel puțin 2 sunt acolo pentru că nu au reușit să intre în altă parte) iar ceilalți 9 au în jur de 40, și asta nu ar fi o problemă, dacă n-ar fi frustrați orgolioși care se cred genii și nici nu-i bagă în seamă pe ”copii”...
Dacă nu plouă, după prânz mă duc la un prieten dintr-un sat din apropiere. Mi-e mult mai dor de satul bunicii decât de Chișinău... De dorul de oameni nici nu vreau să vorbesc
bonus: petrecerile de-aici îs cam așa, ca muzică și atmosferă: http://www.youtube.com/watch?v=PFL2SXGdrVA
कैन
Ecaterina Bargan a fost propusa pentru premiul TINERETULUI pentru volumul CANTECE DE LA SASE!
Si a fost propusa pentru a intra in Uniunea Scriitorilor. Iata asa!
Si a fost propusa pentru a intra in Uniunea Scriitorilor. Iata asa!
ANUNT DE ANGAJARE: REPORTER
Agentia de Management in Comunicare "SensMedia" SRL va angaja o persoana in functia de reporter, full-time. Fisa de post cuprinde urmatoarele sarcini de baza:
- colectarea si actualizarea informatiilor in limba romana;
- monitorizarea surselor mass media.
Cerinte:
- studii in jurnalism, experienta minima in domeniu - 2 ani;
- limba romana - excelent, engleza - satisfacator;
- computer / laptop propriu, conectare la internet.
Este posibil lucrul de la distanta, programul de munca este flexibil. Va fi contactat doar candidatul selectat. Asteptam CV-urile la moldova.monitoring@gmail.com, pana la
16 octombrie 2011 inclusiv.
* * *
ANUNT ANGAJARE: TRANSLATOR
Agentia de Management in Comunicare "SensMedia" SRL va angaja o persoa na in functia de translator, part-time. Fisa de post cuprinde urmatoarele sarcini de baza:
- traducerea calitativa a informatiilor in limba engleza, din romana si (rareori) rusa.
Cerinte:
- studii filologie engleza;
- experienta traduceri in mass media va constitui un avantaj;
- computer / laptop propriu, conectare la internet.
Este posibil lucrul de la distanta. Programul de munca cuprinde 2 ore pe zi. Va fi contactat doar candidatul selectat. Asteptam CV-urile la
moldova.monitoring@gmail.com, pana la 16 octombrie 2011 inclusiv.
Succese.
Cu respect, SensMedia SRL
Agentia de Management in Comunicare "SensMedia" SRL va angaja o persoana in functia de reporter, full-time. Fisa de post cuprinde urmatoarele sarcini de baza:
- colectarea si actualizarea informatiilor in limba romana;
- monitorizarea surselor mass media.
Cerinte:
- studii in jurnalism, experienta minima in domeniu - 2 ani;
- limba romana - excelent, engleza - satisfacator;
- computer / laptop propriu, conectare la internet.
Este posibil lucrul de la distanta, programul de munca este flexibil. Va fi contactat doar candidatul selectat. Asteptam CV-urile la moldova.monitoring@gmail.com, pana la
16 octombrie 2011 inclusiv.
* * *
ANUNT ANGAJARE: TRANSLATOR
Agentia de Management in Comunicare "SensMedia" SRL va angaja o persoa na in functia de translator, part-time. Fisa de post cuprinde urmatoarele sarcini de baza:
- traducerea calitativa a informatiilor in limba engleza, din romana si (rareori) rusa.
Cerinte:
- studii filologie engleza;
- experienta traduceri in mass media va constitui un avantaj;
- computer / laptop propriu, conectare la internet.
Este posibil lucrul de la distanta. Programul de munca cuprinde 2 ore pe zi. Va fi contactat doar candidatul selectat. Asteptam CV-urile la
moldova.monitoring@gmail.com, pana la 16 octombrie 2011 inclusiv.
Succese.
Cu respect, SensMedia SRL
marți, 11 octombrie 2011
Atelier, joi.
Joi, adică peste o zi, va avea loc atelierul, la ora 17:00. Vă zic mai devreme, că dacă nu aveţi încă jurnale, să scrieţi până atunci :).
Sau veniţi cu orice alte texte.Vă aşteptăm!
Sau veniţi cu orice alte texte.Vă aşteptăm!
Azi, la emisiunea NOII BARBARI, ora 20.00, la Arena, pe 89.6
Cel mai așteptat eveniment al lunii octombrie în domeniul teatrului este Festivalul de Teatru al Unui Singur Actor, Poduri de Teatru, coordonat de regizorul Mihai Fusu. Tema emisiunii Noii Barbari e consacrată acestei manifestări care va începe pe 12 octombrie. Puteți asculta un interviu cu regizorul Mihai Fusu, cât și o prezentare a tuturor spectacolelor prinse în festival făcută de actorul Iurie Gologan. Emisiunea mai cuprinde și o povestire de Felicia Nedzelschi, în lectura actriței Alina Stoianov. Povestirea va fi difuzată la rubrica Lecturi de sâmbătă și duminică.
Cel mai așteptat eveniment al lunii octombrie în domeniul teatrului este Festivalul de Teatru al Unui Singur Actor, Poduri de Teatru, coordonat de regizorul Mihai Fusu. Tema emisiunii Noii Barbari e consacrată acestei manifestări care va începe pe 12 octombrie. Puteți asculta un interviu cu regizorul Mihai Fusu, cât și o prezentare a tuturor spectacolelor prinse în festival făcută de actorul Iurie Gologan. Emisiunea mai cuprinde și o povestire de Felicia Nedzelschi, în lectura actriței Alina Stoianov. Povestirea va fi difuzată la rubrica Lecturi de sâmbătă și duminică.
luni, 10 octombrie 2011
Florin HĂLĂLĂU
Generaţia „optzeci” la cuţit
(fragment)
Mihail Vakulovski, Portret de grup cu generaţia „optzeci”, Editura Tracus Arte, 2010
Cartea lui Mihail Vakulovski intră în rîndul cărţilor must read despre generaţia optzecistă alături de Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă de Radu G. Ţeposu şi Flashback 1985: Începuturile „noii poezii” de Ion Bogdan Lefter. Faptul că această carte de critică literară poate fi citită ca un roman, o demonstrează proiecţia în viitor a personajelor: „Optzeciştii care, inevitabil, vor îmbătrîni, nu vor deveni nişte acrituri, ci pur şi simplu nişte bătrînei isteţi şi simpatici, vor asculta în continuare Lennon, Morrison, Metallica, Beatles, Nirvana, vor citi şi cita în continuare din Generaţia beat”. Deocamdată, aşa cum i-am văzut la (re)lansările volumelor colective Aer cu diamante şi Cinci, au rămas la fel de tineri.
Generaţia „optzeci” la cuţit
(fragment)
Mihail Vakulovski, Portret de grup cu generaţia „optzeci”, Editura Tracus Arte, 2010
Cartea lui Mihail Vakulovski intră în rîndul cărţilor must read despre generaţia optzecistă alături de Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă de Radu G. Ţeposu şi Flashback 1985: Începuturile „noii poezii” de Ion Bogdan Lefter. Faptul că această carte de critică literară poate fi citită ca un roman, o demonstrează proiecţia în viitor a personajelor: „Optzeciştii care, inevitabil, vor îmbătrîni, nu vor deveni nişte acrituri, ci pur şi simplu nişte bătrînei isteţi şi simpatici, vor asculta în continuare Lennon, Morrison, Metallica, Beatles, Nirvana, vor citi şi cita în continuare din Generaţia beat”. Deocamdată, aşa cum i-am văzut la (re)lansările volumelor colective Aer cu diamante şi Cinci, au rămas la fel de tineri.
KLUb Tiuk! – nou proiect artistic la Rockstadt
De Zile si Nopţi acum 3 zile despre CenaKLUb Tiuk din categoria Nu rata
* Articol
B9802cd255aac5e1e372f61ca77ff08e
La Rockstadt începe un nou proiect – CenaKLUbul Tiuk!, care va debuta pe 16 octombrie 2011, cu un eveniment de excepţie: o întîlnire cu Doru IONESCU (http://www.cdpl.ro/doru-ionescu.html), autorul emisiunilor „Timpul chitarelor”, „Remix” etc. de la TVR, care-şi va lansa cartea editată chiar la Casa de Pariuri Literare: „Club A – 42 de ani. Muzica tinereţii tale”!
Vor fi discuţii, întrebări şi răspunsuri, un interviu în direct al moderatorului, Mihail Vakulovski, cu cel mai mare cunoscător al rockului din România… Nu va lipsi nici un concurs interesant: cine-i va pune cea mai interesantă întrebare lui Doru Ionescu va primi cartea cu autograf! Invitatul special al acestei ediţii: un cristian (editor cdpl). Aceasta este prima şedinţă a CenaKLUbului Tiuk! de la Rockstadt Bv (cenaKLUbul existînd pînă acum pe net, dar şi-n Cj, Chişinău şi Bucureşti).
CenaKLUbul va avea loc o dată pe lună. Detaliile despre întîlnirea următoare, din noiembrie – pe adresa revistei: www.tiuk.reea.net, pe blogul moderatorului: http://vakulovski.livejournal.com/ şi pe adresa de facebook Tiuk! & Rockstadt.
Zile şi nopţi frumoase, prieteni!
De Zile si Nopţi acum 3 zile despre CenaKLUb Tiuk din categoria Nu rata
* Articol
B9802cd255aac5e1e372f61ca77ff08e
La Rockstadt începe un nou proiect – CenaKLUbul Tiuk!, care va debuta pe 16 octombrie 2011, cu un eveniment de excepţie: o întîlnire cu Doru IONESCU (http://www.cdpl.ro/doru-ionescu.html), autorul emisiunilor „Timpul chitarelor”, „Remix” etc. de la TVR, care-şi va lansa cartea editată chiar la Casa de Pariuri Literare: „Club A – 42 de ani. Muzica tinereţii tale”!
Vor fi discuţii, întrebări şi răspunsuri, un interviu în direct al moderatorului, Mihail Vakulovski, cu cel mai mare cunoscător al rockului din România… Nu va lipsi nici un concurs interesant: cine-i va pune cea mai interesantă întrebare lui Doru Ionescu va primi cartea cu autograf! Invitatul special al acestei ediţii: un cristian (editor cdpl). Aceasta este prima şedinţă a CenaKLUbului Tiuk! de la Rockstadt Bv (cenaKLUbul existînd pînă acum pe net, dar şi-n Cj, Chişinău şi Bucureşti).
CenaKLUbul va avea loc o dată pe lună. Detaliile despre întîlnirea următoare, din noiembrie – pe adresa revistei: www.tiuk.reea.net, pe blogul moderatorului: http://vakulovski.livejournal.com/ şi pe adresa de facebook Tiuk! & Rockstadt.
Zile şi nopţi frumoase, prieteni!
Concurs:
CenaKLUb Tiuk! - duminică, 16 octombrie, ora 17:00, Rockstadt (str. Lucian Blaga, Braşov)
CenaKLUbul Tiuk!
vă invită
la o super întîlnire cu DORU IONESCU
(http://www.cdpl.ro/doru-ionescu.html),
autorul emisiunilor „Timpul chitarelor”, „Remix” etc. (TVR),
care-şi va lansa cartea
editată chiar la Casa de Pariuri Literare:
„Club A – 42 de ani. Muzica tinereţii tale”!
Discuţii, întrebări şi răspunsuri, interviu în direct…
cine-i pune cea mai interesantă întrebare lui Doru Ionescu
primeşte cartea cu autograf!
Moderator: Mihail Vakulovski.
Invitat special: un cristian (editor cdpl).
Duminică, 16 octombrie, ora 17:00, Rockstadt (str. Lucian Blaga, Braşov)
Aceasta este prima şedinţă a CenaKLUbului Tiuk! de la Rockstadt Bv. CenaKLUbul va avea loc o dată pe lună. Detaliile despre întîlnirea următoare, din noiembrie – pe adresa revistei: www.tiuk.reea.net, pe blogul moderatorului: http://vakulovski.livejournal.com/ şi pe adresa de facebook Tiuk! & Rockstadt.
(27 noiembrie: Ruxandra Cesereanu & Marius Conkan)
Vă aşteptăm!
CenaKLUbul Tiuk!
vă invită
la o super întîlnire cu DORU IONESCU
(http://www.cdpl.ro/doru-ionescu.html),
autorul emisiunilor „Timpul chitarelor”, „Remix” etc. (TVR),
care-şi va lansa cartea
editată chiar la Casa de Pariuri Literare:
„Club A – 42 de ani. Muzica tinereţii tale”!
Discuţii, întrebări şi răspunsuri, interviu în direct…
cine-i pune cea mai interesantă întrebare lui Doru Ionescu
primeşte cartea cu autograf!
Moderator: Mihail Vakulovski.
Invitat special: un cristian (editor cdpl).
Duminică, 16 octombrie, ora 17:00, Rockstadt (str. Lucian Blaga, Braşov)
Aceasta este prima şedinţă a CenaKLUbului Tiuk! de la Rockstadt Bv. CenaKLUbul va avea loc o dată pe lună. Detaliile despre întîlnirea următoare, din noiembrie – pe adresa revistei: www.tiuk.reea.net, pe blogul moderatorului: http://vakulovski.livejournal.com/ şi pe adresa de facebook Tiuk! & Rockstadt.
(27 noiembrie: Ruxandra Cesereanu & Marius Conkan)
Vă aşteptăm!
Mihai Vakulovski intreaba
Mihai Vakulovski intreaba
AncheTiuk de toamnă
eBOOK, audiobook, carte tradiţională. Ce preferaţi?
Acum ce citiţi – o carte de hîrtie, un eBOOK sau asculţaţi un audiobook?
(aştept răspunsurile voastre pe
revista.tiuk@gmail.com
pînă pe 1 octombrie)
AncheTiuk de toamnă
eBOOK, audiobook, carte tradiţională. Ce preferaţi?
Acum ce citiţi – o carte de hîrtie, un eBOOK sau asculţaţi un audiobook?
(aştept răspunsurile voastre pe
revista.tiuk@gmail.com
pînă pe 1 octombrie)
duminică, 9 octombrie 2011
Atelier, mâine, cu Nicu Ţărnă.
Mâine, la 17:00, vă aşteptăm la atelier. Va veni Nicu Ţărnă din Gândul Mâţei cu o propunere!
sâmbătă, 8 octombrie 2011
DUMINICA, LA ORA 13.00
nOUA SEDINTA A ATELIERULUI vLAD ioVITA VA AVEA LOC DUMINICA, LA ORA 13.00, TOT LA bIBLIOTECA b. p. hASDEU. vA ASETPT.
Şi Premiul Nobel pentru Literatură
l-a luat : poetul suedez Tomas Tranströmer
aici e o poezie scrisă de el, tradusă în română
A fost
aici e o poezie scrisă de el, tradusă în română
A fost
Moartea e numai o raniţă pe care-o depun
la capătul drumului,
o umbră cenuşiu-plumburie,
ce se topeşte-n lumină.
Moartea e numai plugul
ce răstoarnă pământul vietii,
pâinea tare de secară
ce ne curăţă dinţii.
Moartea e doar un fugar
care-o ia înainte,
un dezertor
ce ne încredinţează parola
Moartea e doar un gard de mărăcini,
în jurul unor flori de lumină:
podoaba întunecată ce ne-ngăduie
să intrăm la serbare.
o umbră cenuşiu-plumburie,
ce se topeşte-n lumină.
Moartea e numai plugul
ce răstoarnă pământul vietii,
pâinea tare de secară
ce ne curăţă dinţii.
Moartea e doar un fugar
care-o ia înainte,
un dezertor
ce ne încredinţează parola
Moartea e doar un gard de mărăcini,
în jurul unor flori de lumină:
podoaba întunecată ce ne-ngăduie
să intrăm la serbare.
EXCHANGE RADICAL MOMENTS: Pămînt moldovenesc
Am primit pe mail un anunţ de la Emanuela.
“Pămînt moldovenesc” – este un proiect deschis pentru participare, coordonat de artista Tatiana Fiodorova, care va fi prezentat la Chişinău la 11 noiembrie 2011 în cadrul festivalului internaţional EXCHANGE RADICAL MOMENTS Live Art Festival exchangeradicalmoments.wordpress.com.
Pentru detalii, iată link-ul : http://evenimente.artclue.net/exchange-radical-moments-pamint-moldovenesc/
“Pămînt moldovenesc” – este un proiect deschis pentru participare, coordonat de artista Tatiana Fiodorova, care va fi prezentat la Chişinău la 11 noiembrie 2011 în cadrul festivalului internaţional EXCHANGE RADICAL MOMENTS Live Art Festival exchangeradicalmoments.wordpress.com.
Pentru detalii, iată link-ul : http://evenimente.artclue.net/exchange-radical-moments-pamint-moldovenesc/
vineri, 7 octombrie 2011
maine
Sedinta de maine (sambata, 7 septembrie) a atelierului va incepe la ora 13.00, tot acolo. In sala din spate a Bibliotecii Hasdeu.
poze de ieri
acum atelierul va fi de 2 ori pe săptămână, joi - ziua jurnalelor şi sâmbătă - scriem proză. ieri am citit jurnale şi am discutat despre dependenţe, pornind de la junky, a lui burroughs.
Făptaşul va fi pedepsit
M-am trezit cu două ore mai devreme doar ca să-i dau o lecţie profei de istorie. Eu nu pot să înţeleg ce minte microcefalică are ea, de nu pricepe cat sunt eu de genial. Nu dă doi bani pe mine şi mă umileşte cu fiece ocazie. Data trecută m-a făcut plăcintă în faţa tuturor colegilor mei. Mi-a spus că eu zbor-zbor, dar cu cât mai sus mă ridic, cu atât mai grave o să-mi fie fracturile când voi cădea din nori, pentru că o să cad neapărat. Idioata! Ce are ea să-mi spună mie că o să cad sau nu o să cad? Şi lucrarea, aia a fost culmea! Am rămas şocat când am văzut nota 7 la un test semnat cu numele meu. Zău că m-a apucat durerea de inimă, când niciodată în viaţă nu m-a durut inima. Nu mă atinge durerea sub nicio formă. Ieri am furat de la recepţie cheia de la intrarea în şcoală, când grăsanu’ s-a dus să-şi bea cafeaua. Pâna termoplonjorul a început să-i sfârâie în ulciorul cu apă, până şi-a căutat zahărul şi cafeaua, eu mi-am făcut dublura la cheie, am pus la loc originalul şi m-am cărat de acolo. Totul e mult mai simplu şi mai puţin periculos decât pare. Şcoala nu e o bancă, nu are camere de filmat şi nici pază serioasă. Deci, nu e ca-n filme. E un sărac bătrânel, care are grijă să se semneze fiecare prof care ia cheia. Era şase fără un sfert când eu eram deja la uşa de intrare a şcolii, în trening, cu rucsacul în spate. Paznicul dormea dus. Ăla se trezeşte abia la 7, când vine profu de fizică cu elevii lui, cu care face ore adăugătoare dimineaţa, şi bate în lemnul geamului să se trezească dihania. Le ia elevilor 5 lei de căpăţână. Proştii! Nu m-aş umili niciodată să mă duc la lecţiile adăugătoare ale pleşuvului şi mai ales n-aş cheltui un sfanţ pentru plictiseala de-acolo. Am băgat cheia în broască şi ea s-a deschis imediat, ca o fată uşuratică la prima-ntâlnire. Am împins-o un pic, foarte lent, să nu fie strident scârţâitul. Am coborât în subsol. Mi-am scos marketul roşu şi i-am scris pe uşa scorpiei SUKA! Apoi am ieşit de acolo, fără grabă şi fără griji. Am încuiat uşa la loc pe dinafară. Am îngropat cheia într-o grădină. M-am dus acasă. M-am îmbrăcat în pijama şi m-am vârât în pat. Peste 10 minute mi-a sunat deşteptătorul şi eu o făcui pe somnorosul. Nu mi-am oprit deşteptătorul, prefăcându-mă că dorm dus, aşa că maică-mea a venit la mine în cameră şi a început să mă strige „Pavlic! Pavluşa! Trezeşte-te! Hai că-i vremea de şcoală!”. Mi-am frecat ochii cu pumnii, mi-am ridicat un pic trunchiul, sprijinindu-mă-n coate şi-am întrebat cât e ora, căscând. „Ce-ai spus” m-a întrebat mama. „Ora, cât e?” am întrebat eu, de data asta fără să casc. „E trecut de 7 şi-un sfert, hai, spală-te. Ţi-am făcut nişte sandvişuri, le iei de pa masă-n bucătărie”. Perfect că m-au văzut părinţii dormind, mi-am zis eu fără voce şi m-am ridicat alene din pat. M-am mai spălat o dată pe dinţi, am fleoscait cu mana prin apa, m-am îmbrăcat, am luat pachetul cu sandvişuri şi m-am îndreptat fără grabă spre şcoală. Aveam istoria prima. Eram nerăbdător să văd faţa profei după ce se izbeşte de surpriza de dimineaţă. Am intrat în liceu la fără 2 minute 8. Nici că s-ar putea mai bine. Uşa cabinetului de istorie era deschisă. Colegii mei stăteau înăuntru şi se şoşoteau, hlizind. „Ce-aveţi, mă?” am făcut-o eu pe prostu’. Uşa era deschisă astfel încât dedicaţia nu se vedea, dar cine a venit mai devreme decât profa, au cam văzut. „Ia uiti shi scrii pi uşî”, mi-a zis Gicu încântat. Am deschis-o înăuntru un pic, cât să văd, mi-am acoperit gura cu palma şi-am pufnit în râs „Tare, băi, voi i-aţi făcut-o?”, „Nu, bre, era aici când am venit. Bravo cui o avut curaj. Nu ştim cari , da’ ar’ s-o belească rău dacă-l prind”. N-o să afle niciodată, m-am gândit eu şi m-am aşezat la mine în bancă, întinzându-mi picioarele pe scaunul de-alături. La 8 jumate a intrat profa botoasă cu ochii roşii. Îi ieşeau flăcări din nări. N-am mai văzut-o aşa furioasă. Pe bune? Pentru cuvântul ăla a recţionat aşa? Păi, atunci, e mai tâmpită decât mă gândeam eu. Mă aşteptam să râdă şi să lase uşa baltă, fără măcar să anunţe administraţia. „Pavel, dă-ţi picioarele jos de pe scaun, zice, vă dau 10 secunde să recunoaşteţi cine a scris ce a scris pe uşă, altfel o să aveţi cu toţii de suferit”, „Da’ ce scrie pe uşă, doamnă profesoară?”, am întrebat-o eu rânjind. „Pavel, afară”, „Hop, şi-aşa! N-am făcut absolut nimic pentru care să mă daţi afară, colegii mi-s martori”, „Pavel, afară!” a urlat ea. Aş fi ieşit să fumez o ţigară două şi să beau o bere în cinstea victoriei, dar nu puteam să ratez spectacolul pentru care eu însumi am muncit cu sudoarea frunţii. „Nu-plec-ni-că-ieri”, i-am zis eu răstit, pe silabe, aşa, să-nţeleagă, că prea îşi lua nasu’ la purtare. Oficial eu nu sunt vinovat cu nimic, decât că e ea acuma plină de draci. Ar fi făcut bine să se ducă acasă şi să bocească acolo, dacă-i vine să plângă, nu să ni se milogească pe-aici. După ce i-am spus că nu mă mişc, a ieşit fulger din cabinet. În clasă urlete de extaz, colegii „dai peati!” îşi bat palmele şi rânjesc satisfăcuţi. „Kruta, băi, strigă unul, poati măcar amu’ s-a mai ugamani oleacî”, „da, băi, n-ar strica”. S-a întors peste câteva minute cu directoarea. Şi aia rujată cu un roşu de-ţi săreau ochii din orbite când te uitai la ea. Gura îi era ca un inel deformat, când ţipa la noi. Nu o ascultam, nu mă interesa ce trăncăneşte ciocănitoarea, chiar dacă se uita ţintă la mine şi părea că aşteaptă să-i dau un răspuns. M-am concentrat şi i-am zis „totul e ok, doamnă director, relaxaţi-vă, faceţi-vă un ceai, noi aicea ne descurcăm şi singuri”. Gura ei iar a început să se bălăbănească diform iar pe chip avea o expresie de om indignat. Am auzit doar ce a spus la urmă, pentru că a răsunat şi numele meu. Zicea „Pavel, la mine în cabinet”, „Acum?”, „Fix acum!”, „Nu pot, doamnă director, eu am lecţie de istorie la ora asta. Nu aveţi niciun drept”. „Atunci să vii în pauză”, mi-a mai spus, un pic aplecată, lăţindu-şi buzele ca o broască. „Nu pot nici atunci, doamnă director, mi-e foame, nu îmi puteţi lua pauza de masă”, „Încă cum pot!”. Uşa s-a trântit din urma ciocănitoarei şi atunci profa de istorie a spus „toată lumea şi-a pus pe masa mea cărţile şi caietele de istorie şi aţi scos cu toţii câte o foaie. „În ordinea asta, doamnă profesoară?” am întrebat-o, „În ordinea asta, Pavel”, „Şi foile de unde le scoatem, doamnă pofesoară, dacă punem şi caietele pe masă”, „Din fund”, i-a scăpat ei o replică la care nu avea voie. „Vă rog, fiţi mai clară, că n-am înţeles, cum adică din fund”, „gata, nu mă mai enerva, Pavel, scoţi o foaie de unde vrei, apoi laşi caietul pe masă şi cartea la fel. Aveţi lucrare de evaluare de 10 minute”. N-am scris nimic, pentru că, entuziasmat de planurile de azi, n-am deschis cartea deloc, am scris nişte tâmpenii şi mi-a zis că în seară va trebui să mai trec o dată pe la şcoală, ca să scap de lucrări. N-am reuşit nici să-mi răsucesc pixul de câteva ori între degete, gândindu-mă cum să procedez ca să fie totul firesc cu dispariţia testelor, că a şi sunat la pauză. M-am dus la bufet, mulţumit de mine, pentru izbânda de dimineaţă, mi-am luat o plăcintă şi m-am îndreptat cu ea înspre biroul directoarei, să mă mai distrez un pic. Era într-o şedinţă cu profii, dar nu m-a intimidat cu asta. Mi-am tras şi eu un scaun la masă, am mai muşcat o dată din plăcinta mea cu cartofi şi-am întrebat-o ce a vrut să vorbească cu mine. Iar atunci s-a pornit: „Uitaţi-vă, dragi profesori, un elev pe atât de deştept, pe cât e şi obraznic”, „Pardon, doamnă, cred că totuşi sunt mult mai deştept decât obraznic, vă rog să o recunoaşteţi şi să nu dezinformaţi lumea, pentru că sunt pe aici şi profi cu care eu nu am lecţii şi care nu ma cunoscc”, „Mulţumesc, Pavel, aşteaptă să-ţi dau cuvântul şi nu mă întrerupe”, „Dar, doamnă director...”, „N-am terminat de vorbit, Pavel! Eu nu ştiu ce să fac cu acest băiat, stimaţi profesori, are cea mai bună medie în tot liceul, dar are o gură spurcătă de nu mai...”, „ALO, eu n-am înţeles, ce-s cu ofesele astea?”, m-am ridicat şi-am ieşit de acolo, că n-oi mai sta să mă ofenseze o femeiuşcă de peste 50 de ani, care se rujează ca o prostituată. „La revedere, stimaţilor, am matematica”, am făcut eu o plecăciunea ironică, înainte de-a le trânti uşa, să nu creadă ei că-s chiar aşa de needucat precum spune ciocănitoarea. Am urcat la etajul doi, mi-am lăsat geanta la mine în masă, i-am şterpelit compasul Crisinei, din penarul ei, şi l-am băgat atent în moţocul Lidiei, aşa vroiam eu să-i transmit cât o iubesc. Din păcate, draga mea nu mi-a observat manevra şi a rămas cu compasul în păr, iar idioţii de colegi din banca din spate nu s-au izbit niciunul să-i spună că are un compas în păr, lor numai de distracţie de arde. După ce a intrat profa, s-a oprit lângă uşă şi s-a uitat lung la părul Lidiei. „E o nouă modă?” o întreabă profa, arătând cu degetul la capul său. „Ce anume?”, se uită nedumirită Lidia, „Compasul”, „Unde?”, „La tine în păr, aha, deci e o glumă, cine se ţine aici de şotii să-i bag eu un compas în catalog?”, „Pavluşa”, icneşte Sirioja din ultima bancă. „Prostule!” îmi zice cu răutate Lidia, „Doi”, îmi zice cu răutate profa, „Idiotule”, îmi spune colega de bancă. „Ar fi putut să se rănească!”, „Şi dacă se rănea?!”, „Tu ai creieri?” mă tachinau din stânga şi-n dreapta fetele, de parcă aş fi făcut ceva catastrofal, era doar un compas „Ce-aveţi, e numa’ un compas, nu-i o petardă?!”. „Eşti bolnav!”, „Eşti retardat!”, „Eşti dus rău cu pluta!”. Fetele care stăteau în preajma mea au început să se mute în băncile goale care erau cât mai departe de mine. M-am simţit un monstru, pe când nu vroiam decât să fac un gest de atenţie pentru draga mea Lidia. Las’ o să-i vin eu de hac şi lui Sirioja într-o zi, a găsit să mă pârască, mucosul, acuma m-am pricopsit şi cu un doi în catalog. În pauză, cât am ieşit afară să fumez, un maidanez s-a apucat de mine şi nu-mi dădea drumul. Oriunde mă duceam eu, venea şi el după mine. A început să latre la mine şi când lătra, am observat la el în gură o cheie. Să fie oare cheia de la şcoală, pe care am ascuns-o dimineaţă-n grădină? m-am întrebat eu şi am încercat să i-o scot, dar nu m-a lăsat, javra, lătra şi muşca. Atunci a ieşit profa de istorie. Maidanezul a fugit la ea, de parcă ar fi fost ţâncul ei şi i-a lăsat cheia la picioare, apoi s-a apucat să latre la mine. Profa a ridicat cheia, s-a apropiat de mine şi mi-a tras o palmă „Porcule! Şi eu care credeam în tine...”. A plecat încet înspre staţia de troleibuz, iar câinele mergea alături de ea tantos.
joi, 6 octombrie 2011
SCHIMB CĂRŢI
SCHIMB CĂRŢI
Schimb Omul Duplicat de Saramago si CONFESIUNILE UNUI TANAR ROMANCIER de Eco pe Noaptea de Sinziene de Eliade si Balciu desartaciunilor sau pe altele. Cine vrea sa faca acest schimb?
Mai am si alte carti pe care vreau sa le schimb.
Schimb Omul Duplicat de Saramago si CONFESIUNILE UNUI TANAR ROMANCIER de Eco pe Noaptea de Sinziene de Eliade si Balciu desartaciunilor sau pe altele. Cine vrea sa faca acest schimb?
Mai am si alte carti pe care vreau sa le schimb.
Junky
"S-ar putea pune, desigur, întrebarea: De ce ai încercat stupefiante prima oară? De ce ai continuat să le foloseşti suficient de mult cât să devii dependent? Devii dependent de stupefiante fiindcă nu ai motivaţii puternice în nici o altă direcţie. Marfa câştigă prin neprezentare. Am încercat-o din curiozitate. M-am lăsat dus de val, luînd doze atunci când puteam să fac rost. Am sfârşit căzut în lanţ.Cei mai mulţi dependeţi cu care am stat de vorbă relatează experienţe similare. Nu-şi amintesc vreun motiv anume din care s-au apucat să ia droguri. S-au lăsat pur şi simplu duşi de val până când au căzut în lanţ. Dacă n-ai fost niciodată dependent, nu poţi să ai o imagine limpede despre ce înseamnă să ai nevoie de marfă cu patima specială a dependentului. Nu tu hotărăşti să fii dependent. Te trezeşti într-o dimineaţă cu o stare de rău şi eşti dependent.
Nu am regretat niciodată experienţa mea cu drogurile. Cred că, din cauză că am luat marfă în diverse perioade, acum am o stare de sănătate mai bună decât aş fi avut dacă n-aş fi fost niciodată dependent. Când te opreşti din creştere, începi să mori. Un dependent nu se opreşte niciodată din creştere. Cei mai mulţi consumatori se lasă periodic, ceea ce implică comprimarea organismului şi înlocuirea celulelor dependente de marfă. Un consumator se află într-o stare continuă de comprimare şi creştere în ciclul să cotidian de la doză la nevoia de doză.
Cei mai mulţi dependenţi arată mai tineri decât sunt. Oamenii de ştiinţă au făcut recent experimente cu un vierme pe care au reuşit să-l comprime lipsindu-l de hrană. Comprimând viermele periodic, astfel încât să se afle într-o creştere continuă, viaţa lui a fost prelungită pe timp nedefinit. Poate dacă un junky s-ar menţine într-un proces constant de renunţare la drog, ar reuşi să atingă o vârstă fenomenală.
Marfa e o ecuaţie celulară care ne învaţă lucruri general valabile. Eu a învăţat o grămada folosind-o. Am văzut viaţa măsurată în pipete cu soluţie de morfină. Am trăit senzaţia agonizată de privare din starea de sevraj şi plăcerea uşurării atunci când celulele insectate de marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e uşurare. Am învăţat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină de junkeri sevraţi, tăcuţi şi imobili în nenorocirea izolată a fiecăruia. Erau conştienţi de zădărnicia oricărei lamentări, a oricărei mişcări. Erau conştienţi că, în esenţă, nimeni nu poate ajuta pe nimeni, nu există nici o cheie, nici un secret pe care să-l aibă altcineva şi să ţi-l poată da.
Am învăţat ecuaţia mărfii. Marfa nu e un mijloc de a spori bucuria de a trăi, ca alcoolul sau iarba.
Marfa nu e o plăcere. E un mod de viaţă."
William S. Burroughs, "Junky".
Nu am regretat niciodată experienţa mea cu drogurile. Cred că, din cauză că am luat marfă în diverse perioade, acum am o stare de sănătate mai bună decât aş fi avut dacă n-aş fi fost niciodată dependent. Când te opreşti din creştere, începi să mori. Un dependent nu se opreşte niciodată din creştere. Cei mai mulţi consumatori se lasă periodic, ceea ce implică comprimarea organismului şi înlocuirea celulelor dependente de marfă. Un consumator se află într-o stare continuă de comprimare şi creştere în ciclul să cotidian de la doză la nevoia de doză.
Cei mai mulţi dependenţi arată mai tineri decât sunt. Oamenii de ştiinţă au făcut recent experimente cu un vierme pe care au reuşit să-l comprime lipsindu-l de hrană. Comprimând viermele periodic, astfel încât să se afle într-o creştere continuă, viaţa lui a fost prelungită pe timp nedefinit. Poate dacă un junky s-ar menţine într-un proces constant de renunţare la drog, ar reuşi să atingă o vârstă fenomenală.
Marfa e o ecuaţie celulară care ne învaţă lucruri general valabile. Eu a învăţat o grămada folosind-o. Am văzut viaţa măsurată în pipete cu soluţie de morfină. Am trăit senzaţia agonizată de privare din starea de sevraj şi plăcerea uşurării atunci când celulele insectate de marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e uşurare. Am învăţat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină de junkeri sevraţi, tăcuţi şi imobili în nenorocirea izolată a fiecăruia. Erau conştienţi de zădărnicia oricărei lamentări, a oricărei mişcări. Erau conştienţi că, în esenţă, nimeni nu poate ajuta pe nimeni, nu există nici o cheie, nici un secret pe care să-l aibă altcineva şi să ţi-l poată da.
Am învăţat ecuaţia mărfii. Marfa nu e un mijloc de a spori bucuria de a trăi, ca alcoolul sau iarba.
Marfa nu e o plăcere. E un mod de viaţă."
William S. Burroughs, "Junky".
miercuri, 5 octombrie 2011
Eugen Coșeriu
La seminariile de lingvistică generală vom studia (aproape) doar din perspectiva și cărțile lui Eugen Coșeriu.
Atelieeeer!
Pentru toţi cei interesaţi, mâine va avea loc o şedinţă de atelier. Aduceţi jurnale sau proze sau ceva ce vreţi să citiţi. Mâine se va citi şi se va discuta. Vă aşteptăm, la ora 17:00, cu texte în faţa bibliotecii Haşdeu, sau, cei care ştiu deja, în sala nouă de la etajul 3. Noi suntem responsabili pentru cafea, ceai şi buna voastră dispoziţie de după! Va fi interesant! :)
PS: să vă aduceţi ceşti sau pahare.
PS: să vă aduceţi ceşti sau pahare.
Scrisoare deschisă
Scrisoare deschisă către Parlamentul României. Paul Goma nu merită cetăţenia română?
Scriitorul Paul Goma a împlinit, în 2 octombrie 2011, 76 de ani. Este o parte a istoriei noastre. Un veritabil erou în viaţă.
Societatea românească are o datorie uriaşă faţă de această personalitate. Nici până în prezent nu i s-a redat cetăţenia română, retrasă de regimul comunist în 1977, după ce a fost expulzat din ţară.
Nu este destul că despre dizidenţa sa se vorbeşte în manualele de istorie şi in Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. E nevoie şi de un gest concret. De redarea efectivă a cetăţeniei.
Parlamentul României are căderea morală să iniţieze o lege pentru reglementarea situaţiei lui Paul Goma. Este ştiut că celebrul disident doreşte cetăţenia română, însă nu vrea s-o solicite formal, pe considerentul că n-a cerut să-i fie retrasă. Actualmente are statut de azilant politic în Franţa.
E timpul să se repare o nedreptate incalificabilă. Paul Goma onorează România.
Text redactat de Alexandru Petria
Semnatari:
Victor Rebengiuc
Liviu Antonesei
Liviu Ioan Stoiciu
Daniel Cristea-Enache
Adrian Suciu
Dan Mircea Cipariu
George G Asztalos
Marius Rizea-Manea
Iulian Sîrbu
Vasilica Ilie
Ştefan Doru Dăncuş
Emil Druncea
Gabriel Bădică
Adrian Deliu
Vasile Baghiu
Ioan-Victor DRAGAN
Sorina Ivaşcu
Vasile Daniel Ionuţ
Otilia Ţigănaş
Jeanette Carp
Gabriel Klimowicz
Ioana Popa
Steluţa Roşca Stănescu
Sorin Roşca Stănescu
Anamaria Pop
Liliana Cimpeanu
Marius Ştefan Aldea
Cristina Nemerovschi
Silvia Petre-Grigore
Petre Violetta
Marius Ghilezan
Dragomir Cristian Cosmin
Flori Bălănescu
Oana Moisil
Luminita Mesesan-Gabrilaki
MIHAIL-SORIN GAIDAU
Mihail Vakulovski
Gr. Arsene, editorul lui Paul Goma, Curtea Veche Publishing
Ion Marin Almăjan
Victoria Stoian
Laszlo Alexandru
Aurelia Vlasin
Rosu Sanziana
Rosu Elena
Rosu Marian
Rosu Andrei
Mariana Pasincovschi
Nicoleta Balaci
Andrei Bădin
Florin Ispas
Mircea IVĂNOIU
Marius Mina
Andrea Hedeş
Loredana Ioncică
Ileana Ene Giuşcă
Mircea Drăgănescu
George Strunga
Nicolae Scurtu
Ţeavă Gheorghe
Liviu Drugă
Andi Bob
Ioan Suciu
Maria Sava
Nick Sava
Săsăran Ioan
Cristian Tiberiu Florea
Mihai Goţiu
Iulian Capsali
Vasile Ernu
Radu Vancu
Iulia Ralia
Sanda Văran
Aliona Grati
Marcel Ion Fandarac
Simona Murgoci
Daniela Lungu
Sabin Gherman
Magda Ursache
Petru Ursache
Nicolae Coande
InimaRea
Sorin Mărculescu
Mircea Popa
Mihnea Paraschivescu
Viorica Niscov
Alexandru Platon
Sorin Gîrjan
Mihai Rădulescu
Marian Popa
Nicolae Eremia
Virgil Diaconu
Teodor Cristescu
Cîrnicianu Cristina
Nicolae Manolache
Luminita Dejeu
Mari Giu
Octavian Capatina
Daniel Rameder
Doina Uricariu
Liviu Dimitriu
Paul Alexandru Drogeanu
Andreea Drogeanu
Ovidiu Simonca
Serban Anghel
Constantin-Andrei Rusu
Mircea Otinescu
Gabriel Radu
Pompiliu Comşa
Mugur Grosu
Adrian Stasek
George Chiriac
Norbert Matei
Mircea Bostan
Vasile Cornea
Vladimir Dumitru
Ileana Enache
Lucian Comino
Mihai Rogobete
Tudor Anton
Lucian Piuca
Aida Minerva Tanasescu
Al.Florin ŢENE
Cati Minecan
Sorin Bocancea
Dragos Minca
Ovidiu Stanomir
Adrian Scurtu
Doru Beldiman
Șerban Tomşa
Babalic Elena Mirela
Doina Drăguţ
Andreas-Rudi Chiru
Adela Motoc
Gina Cecilia Pistol
Sorin Militaru
Grigore L. Culian
Horia Pătraşcu
Nora Kallos
Diana Iepure
Dragos Varga
Adrian Georgescu
Vladimir Tescanu
ANA EDELMAN
JOHANN H. EDELMAN
Gheorghe MINEA
Gabriela Stoica Mărculescu
Miron Scorobete
Claudiu Şular
Gh.Dogaru
Oana Dumitrescu-Corbeanu
Mircea Pricăjan
Christine-Marie Turcu
Adrian David
Daniela Sitar-Taut
Şerban Foarţă
Claude Karnoouh
Vasile Constantin
Gabriel Daliş
Ion Pop
Ioan Groşan
Codin Olariu
Gh. Buzatu
Stelian Rotariu
Lenuţa Puşcaş
Ovidiu Nimigean
Alexandru Moraru
Mihai Iliescu
Ana Ilisescu
Tiberiu Farcas
Nicolae Poteras
Marcel Enache
Viorel Padina
Mircea Tuglea
Viorica Nişcov
Alexandru Vakulovski
Carmen Ene
Vitalie Brega
Kiddy Gavrila
Constantin Ţuţuianu
Ana Blandiana
Romulus Rusan
Radu Gheorghe Grozea
Ioana Lupaşcu
Julien NICOL
Camelian Propinatiu
Aleksandar Stoicovici
Sorin ILIESIU
Oana Catalina Bucur
Anatol Petrencu
Ion Simuţ
Petarlecean Vladiana
Alexandra Svet
Andrei Oancea
Mihaela Cartis
Theodor Nicola Fronea
Alexandru Fronea
Victoria Railean
Mihnea Blidariu
Sorin Roiban
Marius Mihalache
Viorel Cucu
Stefanescu Roselina Daniel
Mircea Dinutz
Cătălina Bălan
Călin Platon
Octav Pelin
Vasile Soimaru
Monica Fackelmayer
Victor Lite
Paul Spirescu
Adrian Botez
Dinu Simon
Rodica Lăzărescu
Sorin Ciurel
Lucian Vintan
Cornel Galben
Adriana Cocu
Daniel Vighi
Theodor Orăşanu
Cristi Cimpineanu
Lista este deschisa. Doritorii pot sa-şi dea acceptul printr-un comentariu pe acest blog
http://alexandrupetria.wordpress.com/2011/10/03/scrisoare-deschisa-catre-parlamentul-romaniei-paul-goma-nu-merita-cetatenia-romana/
Scriitorul Paul Goma a împlinit, în 2 octombrie 2011, 76 de ani. Este o parte a istoriei noastre. Un veritabil erou în viaţă.
Societatea românească are o datorie uriaşă faţă de această personalitate. Nici până în prezent nu i s-a redat cetăţenia română, retrasă de regimul comunist în 1977, după ce a fost expulzat din ţară.
Nu este destul că despre dizidenţa sa se vorbeşte în manualele de istorie şi in Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. E nevoie şi de un gest concret. De redarea efectivă a cetăţeniei.
Parlamentul României are căderea morală să iniţieze o lege pentru reglementarea situaţiei lui Paul Goma. Este ştiut că celebrul disident doreşte cetăţenia română, însă nu vrea s-o solicite formal, pe considerentul că n-a cerut să-i fie retrasă. Actualmente are statut de azilant politic în Franţa.
E timpul să se repare o nedreptate incalificabilă. Paul Goma onorează România.
Text redactat de Alexandru Petria
Semnatari:
Victor Rebengiuc
Liviu Antonesei
Liviu Ioan Stoiciu
Daniel Cristea-Enache
Adrian Suciu
Dan Mircea Cipariu
George G Asztalos
Marius Rizea-Manea
Iulian Sîrbu
Vasilica Ilie
Ştefan Doru Dăncuş
Emil Druncea
Gabriel Bădică
Adrian Deliu
Vasile Baghiu
Ioan-Victor DRAGAN
Sorina Ivaşcu
Vasile Daniel Ionuţ
Otilia Ţigănaş
Jeanette Carp
Gabriel Klimowicz
Ioana Popa
Steluţa Roşca Stănescu
Sorin Roşca Stănescu
Anamaria Pop
Liliana Cimpeanu
Marius Ştefan Aldea
Cristina Nemerovschi
Silvia Petre-Grigore
Petre Violetta
Marius Ghilezan
Dragomir Cristian Cosmin
Flori Bălănescu
Oana Moisil
Luminita Mesesan-Gabrilaki
MIHAIL-SORIN GAIDAU
Mihail Vakulovski
Gr. Arsene, editorul lui Paul Goma, Curtea Veche Publishing
Ion Marin Almăjan
Victoria Stoian
Laszlo Alexandru
Aurelia Vlasin
Rosu Sanziana
Rosu Elena
Rosu Marian
Rosu Andrei
Mariana Pasincovschi
Nicoleta Balaci
Andrei Bădin
Florin Ispas
Mircea IVĂNOIU
Marius Mina
Andrea Hedeş
Loredana Ioncică
Ileana Ene Giuşcă
Mircea Drăgănescu
George Strunga
Nicolae Scurtu
Ţeavă Gheorghe
Liviu Drugă
Andi Bob
Ioan Suciu
Maria Sava
Nick Sava
Săsăran Ioan
Cristian Tiberiu Florea
Mihai Goţiu
Iulian Capsali
Vasile Ernu
Radu Vancu
Iulia Ralia
Sanda Văran
Aliona Grati
Marcel Ion Fandarac
Simona Murgoci
Daniela Lungu
Sabin Gherman
Magda Ursache
Petru Ursache
Nicolae Coande
InimaRea
Sorin Mărculescu
Mircea Popa
Mihnea Paraschivescu
Viorica Niscov
Alexandru Platon
Sorin Gîrjan
Mihai Rădulescu
Marian Popa
Nicolae Eremia
Virgil Diaconu
Teodor Cristescu
Cîrnicianu Cristina
Nicolae Manolache
Luminita Dejeu
Mari Giu
Octavian Capatina
Daniel Rameder
Doina Uricariu
Liviu Dimitriu
Paul Alexandru Drogeanu
Andreea Drogeanu
Ovidiu Simonca
Serban Anghel
Constantin-Andrei Rusu
Mircea Otinescu
Gabriel Radu
Pompiliu Comşa
Mugur Grosu
Adrian Stasek
George Chiriac
Norbert Matei
Mircea Bostan
Vasile Cornea
Vladimir Dumitru
Ileana Enache
Lucian Comino
Mihai Rogobete
Tudor Anton
Lucian Piuca
Aida Minerva Tanasescu
Al.Florin ŢENE
Cati Minecan
Sorin Bocancea
Dragos Minca
Ovidiu Stanomir
Adrian Scurtu
Doru Beldiman
Șerban Tomşa
Babalic Elena Mirela
Doina Drăguţ
Andreas-Rudi Chiru
Adela Motoc
Gina Cecilia Pistol
Sorin Militaru
Grigore L. Culian
Horia Pătraşcu
Nora Kallos
Diana Iepure
Dragos Varga
Adrian Georgescu
Vladimir Tescanu
ANA EDELMAN
JOHANN H. EDELMAN
Gheorghe MINEA
Gabriela Stoica Mărculescu
Miron Scorobete
Claudiu Şular
Gh.Dogaru
Oana Dumitrescu-Corbeanu
Mircea Pricăjan
Christine-Marie Turcu
Adrian David
Daniela Sitar-Taut
Şerban Foarţă
Claude Karnoouh
Vasile Constantin
Gabriel Daliş
Ion Pop
Ioan Groşan
Codin Olariu
Gh. Buzatu
Stelian Rotariu
Lenuţa Puşcaş
Ovidiu Nimigean
Alexandru Moraru
Mihai Iliescu
Ana Ilisescu
Tiberiu Farcas
Nicolae Poteras
Marcel Enache
Viorel Padina
Mircea Tuglea
Viorica Nişcov
Alexandru Vakulovski
Carmen Ene
Vitalie Brega
Kiddy Gavrila
Constantin Ţuţuianu
Ana Blandiana
Romulus Rusan
Radu Gheorghe Grozea
Ioana Lupaşcu
Julien NICOL
Camelian Propinatiu
Aleksandar Stoicovici
Sorin ILIESIU
Oana Catalina Bucur
Anatol Petrencu
Ion Simuţ
Petarlecean Vladiana
Alexandra Svet
Andrei Oancea
Mihaela Cartis
Theodor Nicola Fronea
Alexandru Fronea
Victoria Railean
Mihnea Blidariu
Sorin Roiban
Marius Mihalache
Viorel Cucu
Stefanescu Roselina Daniel
Mircea Dinutz
Cătălina Bălan
Călin Platon
Octav Pelin
Vasile Soimaru
Monica Fackelmayer
Victor Lite
Paul Spirescu
Adrian Botez
Dinu Simon
Rodica Lăzărescu
Sorin Ciurel
Lucian Vintan
Cornel Galben
Adriana Cocu
Daniel Vighi
Theodor Orăşanu
Cristi Cimpineanu
Lista este deschisa. Doritorii pot sa-şi dea acceptul printr-un comentariu pe acest blog
http://alexandrupetria.wordpress.com/2011/10/03/scrisoare-deschisa-catre-parlamentul-romaniei-paul-goma-nu-merita-cetatenia-romana/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
