cămaşa udă în spate în timp ce deschideam gura gheaţă în stomac
în gură în ochi în timp ce uşa scârţâia plumb în tălpile picioarelor cuie în buzunare piuneze în pantofi (titlul unei rubrici de ale mele de la radio) eşti cel mai tare frate din parcare nimeni nu e mai şmecher ca tine şi mai bun găurile în pierdea (oare aşa se scrie?) pe care tu le ai făcut cu o ţigară Marloboro roşie
ura are chipul tău frate
ura are ochii tăi frate
ura vorbeşte cu gura ta frate
tălpile lipite cu scoci de podea când tu deschizi gura pe Ştefan cel Mare eu mă fac mic-mic şi mă tupilez după trecătoare
numai tu eşti cel mai mare şi mai tare în preajma ta sunt un vierme un gândac de colorado
despre care cândva îmi plăcea să fiu ascultat
tu eşti un gândac, şmechere
şi eu sunt un gândac, jmechere
un gândac pe care vrei să-l mângâi cu
talpa piciorului
închid uşa şi ies la naiba
plouă cu votcă şi bere.
Ura are gâtul tău, frate!

Text scris la Vlad Ioviţă, la un atelier condus de poetul clujean Andrei Doboş