Mihail VAKULOVSKI

acasă

fiecare întoarcere în casa copilăriei smulge din mine
carne vie
cu cleştele stomatologului care-i scotea bunicului dinţi sănătoşi

golul săpat de tata nu poate fi umplut
aşa cum frate-meu a acoperit cu pămînt golul căscat sub monumentul funerar

iar mama e mai grijulie cu noi decît
mama băiatului care fugea cu inima mamei sale în mîini
şi cînd a scăpat-o pe jos
inima a zis:
copile, nu te-ai lovit?

casa părintească – inima lui Danko în mîinile lui Sisif


Acest poem ii apartine lui Mihail Vakulovski