marți, 24 aprilie 2012

Rubzacul XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX Elena Chirica XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX Într-o casă cu o singură lumină aprinsă, ramasă pînă seara tîrziu tînăra croitoreasă Oana croieşte un rubzac, e prima ei comandă. Alege material gri din bumbac, a tras cateva linii cu o bucata de sapun fin pe stofă. A incercat sa traseze linii cu creta, dar praful de creta sa scuturat prea repede si liniile nu puteau fi desluşite. Apoi a luat foarfecele si a taiat corpul noului rubzac. Se apucă de cusut la maşina pe care o avea de cîţiva ani tip Yinger moştenită de la bunica. Uneşte pereţii, din materialul care a mai rămas face buzunarele, pune fermuare mici. Pînă spre dimineata m-am nascut eu primul rubzac al Oanei. La final Oana mi-a lipit un nume "Fulguşor". Eram fericit ca aveam un nume atat de frumos, dar am ajuns să fiu gelos cînd mai tîrziu Oana m-a trimis pe raftul unui magazin care îmi purta numele şi care avea genţi cu acceiaşi marcă, acolo pe toti ne chema "Fulgusor", nu conta ce culoare aveam sau din ce stofă eram. Mă simţeam furat de identitate. Am stat pe raft turtit şi ignorat vreo 3 luni tocmai pentru că nu aveam identitate. Apoi a venit Nicuşor şi m-a luat. Eram fericit că aveam în sfarsit de lucru şi Nelu s-a dovedit a fi băiat de treaba, unul cu caracter, ajunsesem să am un singur stăpîn şi nu mai eram pipăit de vînzatoare brunetă şi numeroşii clieni pretenţioşi ai magazinului. Nelu era student, stateam cu el la lectiile lui Schiop agăţat de marginea scaunului şi ascultam prelegerea pe tema Kafka şi activitatea lui sau altceva. Uneori cînd mă dureau braţele de atata atarnat în scaun îmi mai dadeam drumul pe podea să mă odihnesc, aveam muşchi dar nu erau chiar ca ai lui Rambo, film pe car eNelu îl privea deseori pînă noaptea tîrziu. Cateodata Nelu mă ridica la loc, dar de cele mai deseori mă lăsa să mă odihnesc, bun băiat Nelu ăsta. Nu eram suparat pe el ca îmi băga cristomatii, cărti de literatura, foto copii facute la xeros, caiete, dicţionare, şi pixuri. Desi, cu pixurile aveam o problema, mă cam întepau uneori cu varful minei ascuţite, iar asta îmi făcea borţi in pereti, era o adevarata scărmănare, mai ceva ca pieptenele de fier pentru vacă. Iarna din cauza frigului mă strangeau încheieturile, îmi îngheţau dinţii fermuarului. Odată mi sau încleştat şi lui Nelu ia luat ceva timp pînă ia pus la loc. Am crezut că o să-mi zboare toti, ca o sa fiu ca un bătrînel cu dinţii în pahar, să mă ierte ştirbii mei prieteni pentru comentariu. Cateodata Nelul cumpăra fornetti, imi dădea şi mie, îmi placeau fornetele, odată ne-am oprit să mîncăm ceva lîngă ghereta de lîngă universitate. Deodata am zărito pe ea, o raza de soare îi lumina ochii de pisică, avea un corp de felină din barhat, mîini date cu lac auriu, cu o broşă prinsă în dinţi, o broşă din diamante după cum am calculate eu. Era cel mai bun model cu eticheta "Prada". Era toata naturală, nu avea nimic ieftin pe ea. Atîrna elegant pe umărul unei blonde a cărui cur era atent cercetat de Nelu, şi el în căldurile primăverii ca şi mine. Îmi curgea saliva, eram ca un iepure sălbatec într- livadă înflorită cu meri. Oh, m-am îndrăgostit. - Salut frumoaso! Îi spun eu. Iubita mea, ce sarcina ai astăzi? Fac eu paşi să intru cu ea în conversaţie. Ea se uită la mine cu dispret, şi îmi arătă diamantele care mă orbiră in reflectia luminilor solare. - Hm, lasă-mă. Ce tip fara etichetă, spuse ea scuturînduse. - Cum fără etichetă? Protestez eu, e drept că nu o mai aveam pentru că mi-o tăiase Nelu odată cînd se blocase în dinţi. Si totusi eu sunt Fulguşor. Prada mea continua. - Eu sunt angajată la firma Oriflame. Lucrul meu este să duc minunata trusă de machiaj Oriflame, rimelul, creionul, rujul de buze roşu şi oglinda de la aceeaşi firmă, plus manuşile doamnei mele care lucreaza la MallDova. Cum poti crede ca eu care sunt dintr-un material nobil la cel mai excelent preţ aş putea să am ceva cu tine. Eu am o functie mai nobilă în viaţa asta, nu ca tine să merg în fiecare zi la universitate şi să car cărţi. Esti un simplu învătăcel. Mai creşte băiete. M-am uitat trist la ea, sărăca nu avea nimic deosebit decît o spinare din barhat. Nu îl citise nici pe Tolstoi, Bukovski, Leac, Dumitru Crudu, Murakmi, sau altii. M-am grabit sa io spun. - Ce nu ai spune draga mea, ambii suntem servitorii stapanilor noştri, deşi am vrut să o fac diplomat. Uite intr- zi Nelu m-a luat cu el la discoteca, si m-a uitat intr-un taxi de beat ce era. Eu m-am strecurat cu grijă în bancheta din spate, am alunecat jos pe podea şi m-am băgat sub scaunul şoferului. Aveam la mine paşaportul şi carnetul de student a lui Nelu, plus telefonul lui mobil, mă temeam că voi fi jefuit. Am stat acolo 4 ore, pînă Nelu s-a trezit a dat de taximetrist şi deoarece ăsta sa dovedit om de treabă ma trimis înapoi. - Ţi sa întîmplat vreodata dragă să fii uitată? Felina mea cu ochi de pisică, a amuţit s-a întristat, apoi agăţată şi tristă a plecat dupa stăpîna ei. Eu m-am pornit cu Nelu spre sala de sport. Nelu era în întîrziere aşa că a început să fugă, şi m-a tot tăbîrcit, zgîlţîit şi săltat că la jumăte de drum am început să vomit compasul, şi alte mărunţişuri pe care le-am înghiţit dimineaţa. Nelu s-a oprit să le strîngă. Apoi iar a început să fugă, o javră s-a luat dupa noi. - Cutu, Cutu, fu nu mă atinge, iata ce paţesşi cînd eşti ticsit cu bruterbroade şi alte chestii cu mirosuri, cîinelui îi placuse mirosul halelii pe care mi-a ticsito mama noastra de dimineata. Nelu a mers sa se schimbe, a scos de pe mine costumul sportiv, mi-a luat ghetele. M-a băgat în dulapul întunecos, a încuiat şi a plecat. De fiecare dată cînd mă încuia în dulap trăgeam cîte un pui de somn, făceam siesta ca un adevărat mexican. Însă azi a fost diferit, m-am trezit cînd o mînă m-a înşfăcat de piept şi ma scos afară din locuşorul meu. Ce se întampla? în timp ce Nelu se antrena un străin a pătruns în vestiarul băieţilor, şi deoarece eu am fost unicul închis într-un dulap cu broasca slabă m-a luat cu el. Cand am înteles ce se întampla am început să strig. - Hei unde mă duci, lasă-mă jos hoţule, lasă-mă. Lucru ce era adevărat. Tipul a luato la fugă luandu-mă si pe mine cu el. S-a orit lîngă o urnă a scos ce era mai de preţ din buzunarele mele, telefon, bani. Caietele si cărţile le-a aruncat la gunoi. M-a ţinut cîteva secunde agăţat deasupra urnei, am crezut că gata atîta a fost, dar apoi s-a răzgîndint şi ma luat cu el. Nu stiu ce io fi placut la mine, cred că aveam harizmă. Aşa am ajuns în mîinile lui Saşa. Saşa era hoţ de meserie. Cu Saşa trăiam ca pe fundul tigăii Zepter. Eram mereu sub acul maşinii de cusut a societaţii ce lupta pentru dreptate şi protecţia cetatenilor Republicii Moldova. Lui Saşa însă nui păsa că noi puteam ajunge ambii la rece. Jocul lui era hienic, intrasem şi eu în afacere, urmăream genţi şi portofele, o făceam peste tot în troleibuse, autobuse, microbuse, sau supermarkete. Întotdeauan aveam grijă să-I acopăr spatele lui Saşa. Aveam o adevarat afacere cu Sasa, de fiecare data cand reuseam sa sterpelim cîte ceva cu adevărat preţios, Sasa îmi aprecia ajutorul şi ca recompensă îmi punea cîte o medalie pe braţe, îmi agăta cîte un ecuson, unu cu mutra unui individ cu bască un mare revoluţionar, altul cu o mutră mereu zîmbitoare, ceea ce însemna bagă mîna în buzunar la nenea şi zîmbeşte dulce în timp cel risipeşti. Odata Saşa mea pus un ecuson cu 5 colţuri şi cu un copilaş cîrlionţat ca un înger. Eram deja la al 10 – lea ecuson, si ma gandeam ca voi îmbătrîni frumos, un veteran cu pieptul plin de medalii, fără să ajung la gunos sau să mă odihnesc în vre-un cerdac de casa împăiengenit. Cei drept cam obosisem în ultimul timp. Pasiunea lui Sasa era o foame continue, era mai tare ca borcanul cu gem de pe fereastra pe care îl doreşti, te atrage, mai tare ca un fum de tigara dupa o abţinere de o săptămînă, mai tare ca alcoolul, ca vodka, wisky, narcoticul, ghipnoza, ciocolata Belgiana, ca mărul lui Newton, ca Atemoya, mai ceva ca moliile, mîncărimea de limbrici la borta curului, ca o raită de păduchi în vîrful capului, mai ceva ca lipitoarele pe rană şi căpuşele pe piele, mai ceva ca epilarea cu ajutorul peştilor, mai tare ca băile în apele arteziene, mai tare ca sexul, mai puternică decat mancarimea de raie, ca hîţîitul unui dinte de lapte, ca un piper roşu, ca racheta lui Steffi Graf, ca muşchii lui (Arnold) Schwarzenegger, ca zîmbetul lui Jackie Chan, ca fesele lui Jenifer Lopez, aluniţa lui Cindy Crawford, Vegemina Australiană, nasul vrajitoarei Samantha, picioarele lui Mickel Jackson, fructul Kevan, pumnul lui Tison, mai tare ca statuia care l-a lovit pe Silvio Berlusconi. Poc! Un glonte la nimerit pe Saşa în picior, altul a trecut pe lîngă braţul meu atarnat pe umărul lui Saşa exact în una din misiunile noastre, nu voiam să rămîn invalid, voiam să trăiesc mult, îmi faceam planuri să trăiesc cam vreo 50 de ani, şi voiam să îmbătrînesc cu toţi dinţii fermuarului la loc. Am fost norocos că poliţistul care la rănit pe Saşa, nu avea ca scop să ne omoare. Saşa a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru furt iar eu într-un final am fost trimis în exil, aici în mormanul ăsta de genţi de la second hand pentru că eram minor, şi cînd te gîndeşti că nu am nici 5 de ani. Stau şi îmi ispăşesc pedeapsa cand pe tejgelile pieţii cînd în sacii ticsiţi cu haine şi alte genţi vechi. Uneori mai lucrez la negru, car cîte o sticlă cu ulei, cartofi, ghete murdare a băiatului care mă închiriază pentru cîte o ora. O doamna elegantă cu manuşi fine de lînă, s-a oprit în fata tarabei cu genţi de la second hand şi m-a luat în braţe cu multă gingăşie. Cîtă căldură e în mîinile ei. - Oana! M-am holbat eu cu buzunarele deschise. Mă întorsesem acasă. Veghez

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan