draga dumitru,

am promis sa iti povestesc. este destul de greu sa redau ce am trait intr-un mail. as avea nevoie de gesturi si zambet si tristetea din faptul ca s-a terminat, nu atat partea tehnico/literara a workshopului, cit despartirea de anumiti oameni. intotdeauna despartirile dor, cand apuci sa te imprietenesti cu cineva. cred ca stii cum e. 

mi s-a parut un workshop literar foarte reusit datorita faptului ca a dat posibilitatea ca 2 scriitori sa lucreze impreuna asupra unui anumit lucru (si chiar acele momente ciudate dar umplute de farmec, momente in care 8 scriitori se adunau in jurul unui cuvant, ca sa-i gaseasca solutia). cred ca daca acest lucru s-ar intampla intr-un fel sau altul in rep. moldova si romania, adica asa tip de ateliere in care scriitorii sa lucreze impreuna, acestia ar fi mult mai prietenosi unii cu altii. 

atat suedezii cat si romanii au fost extrem de draguti cu mine, neasteptat de buni si prietenosi, iar asta a contat cel mai mult. pentru ca despre biskops arno pot spune ca e la fel ca intr-un orice sat cat de cat pus la punct in ceea ce priveste "igiena exteriorului" iar despre stockholm pot spune ca e un oras in care n-as vrea sa traiesc, nu pentru ca are cladiri urate sau pentru ca as fi continuu un emigrant, ci pentru ca nu m-as adapta niciodata acolo si nici nu imi doresc asta.

 insa oamenii au fost frumosi si am petrecut timp frumos impreuna. asta este cel mai important lucru pe care pot sa il spun despre experienta mea in suedia. ma bucur ca s-a intamplat. sper sa ma ajute dumnezeu sa gasesc acel spatiu si liniste interioara pentru scris, indiferent de greutatile care vor urma (pentru ca am inteles ca vor fi din ce in ce mai mari) si ca toate vor fi bune pina la urma. cred ca am forta sa depasesc orice. am mai multa forta decat eu insami cred.

Ecaterina BARGAN