Cristina DICUSAR

Azi, fiindcă…
Azi m-am găsit în plapumă
Dar eram mică, ca un şoricel…
Apoi eu m-am făcut pisică,
Apoi n-am vrut nimic.
Dar m-am uitat la cer, din întâmplare,
Şi m-am făcut deosebit de mare…
Şi am ieşit afară din casa
Ce mă ţinea închisă în gratiile sale.

Curente...
Printr-o formidabilă întâmplare,
Fântânile absurdului au ajuns până la carapace.
Mai departe era abilitatea exprimării libere,
Care i-a scos capul şi labele în poezia viitorului.
Influenţa mişcării inaugurate asupra pământului era... minimală.

***
Se petrecu în acea fiinţă un fenomen ciudat
Când asculta concertul spiritual al corului bisericesc.
Voia sa comită un eveniment,
Dar cercetările individuale necesită investiţii mari
Şi nu sunt rentabile.

În casa ciudată mereu
E ca şi cum lumina a încurcat adresa
Şi a ajuns aici să-mi spună că există,
Că a putut pătrunde în casa fără uşi
Şi cu ferestre mici , acoperite…

E prea mult praf aici, dar masa cea pătrată
Se-nvârte-n jurul camerei iar camera încearcă
Să o prindă… Eu râd şi bat cu pumnul mic şi rece
în masa mea şi totul se roteşte.

Hei, uite, eu nu ştiu cum te cheamă şi nu-mi pasă
Dar noi suntem aici, în casa asta, singuri.
Eu pot să te arunc peste fereastră –
Şi vei scăpa…

Dar casa e prea mică cu fereastra,
Cu lucrurile sucite-a nebunie…
Şi lumea-i o imensă cochilie
Ascunsă şi uitată-n casa asta.
 

Cum sa fii perfect?
Am fost azi la ambasada spiritelor,
Să caut telefonul autorului
Ce a scris cartea "Cum să fii perfect?".
Am făcut-o fiindcă
Am rămas profund emoționată
De consistenţa paginilor goale...
După ce am trecut
Prin calvarul birocrației spirituale,
În sfârșit - am găsit!
Trăia pe o stradă inexistentă,
Într-un apartament părăsit de el însuși.
Când am intrat în casă, mi-a zis:
"Te-am şters cu radiera, foaie albă
Sugative Sugative Sugative"
De uimire, m-am aşezat pe scaun,
Înţelegând numai apoi că el încearcă
Sa fie politicos...
Eu am vorbit cu golul lui
Mai mult de doua ore - n-aveam ceas.
N-aveam nimic.
Dar, totuşi, l-am supărat pe urma:
Am plecat.


Fără comentarii
Erai azi ca o faţă de masă
Plată şi colorată,
Cu floricele fără sens.
Mâine poate vei fi altfel:
Ca un ceas, ca o maşină de spălat, ca o minge…
Dar nu vei fi niciodată carte.
De aceea, când fug de tine,
Merg la bibliotecă.
Cu riscul ca tu să fii poliţa
De pe care, timid, voi lua un sens
Şi mă voi ascunde în el
După colţul camerei.