marți, 12 iunie 2012

Alexandru VAKULOVSKI

Moartea unui poem

“Eşti sânge din sângele nostru, carne din carnea noastră. Tot ce facem noi e pentru binele tău.”

“Tot ce se face e numai spre bine.”     

            mama creşte
            în uterul bunicii
            eu mor
            în uterul bunicii

de afară casa părea obişnuită Îl vedeam toţi doar pe Tata Ştiau că mai are şi feciori dar nici nu bănuiau câţi De lângă Tata lipsea Mama Prin oraş au început să se audă zvonuri despre ea Nimeni nici nu-şi imagina că Mama pur şi simplu nu există sau nu mai există

şi atunci
am intrat
în casă
Ştiam că Ei
ştiu că trebuie
să vin eu
Câinele era legat
a muşcat laţul şi a sărit
să mă întâmpine

Mama voastră
a murit
pentru voi
veţi muri
pentru mine
rugaţi-vă
să nu mor
şi veţi fi şi voi vii

Am trântit genţile jos În casă era linişte Am bătut la uşă şi a ieşit mama Ca de obicei a fost foarte sensibilă spunându-mi cât de mult am slăbit că sunt un băiat bun deştept însă fără noroc Atunci a ieşit tata

noi nu doream să murim Tata ne aducea de toate şi ţigări şi femei Ţigările se terminau Femeile se duceau şi atunci noi doream să moară Tata Tata apărea cu un cuţit în mână şi noi ne rugam să nu ne omoare

            atunci a ieşit tata
            mi-a strâns mâna
            s-a aşezat
            arătându-mi că
            distanţa dintre
            un tată şi un fiu
nu va dispărea niciodată

Eram mulţi şi nu ne ştiam numele De aceea singurătatea era pentru noi aceeaşi Nimeni nu se sinchisea să gândească în glas Mâncam aceeaşi mâncare posedam aceleaşi femei fumam aceleaşi ţigări Gândurile noastre erau la Tatăl nostru Uneori credeam că moartea este Mama Mama a murit şi noi nu înţelegeam de ce Tata e viu Dacă Mama e moartea cum va muri Tata? Viaţa noastră nu va avea nici un rost dacă nu-l vom vedea pe Tata mort

            mi-am adus un câine mic
            pe care tata nu-l
va putea lega
niciodată
tata m-a trimis să dorm
mâine am să te trezesc dimineaţă

azi tata mi-a zis
hai să scriem fiecare
despre acest trandafir
după aceasta să ne arătăm poemele
Nu vreau i-am zis
mai bine am să scriu
despre tine

dimineaţa tata este treaz dimineaţa tata îmi cere poemele Le citeşte îmi zice bravo Mă întreabă ce cărţi am mai adus discutăm despre literatură Seara tata îmi povesteşte istoria familiei de la origini până în prezent Îmi spune că seamăn cu maică-mea că poemele mele sunt foarte proaste că nu am tărie de caracter şi că voi rămâne aşa toată viaţa dacă Nu voi scoate rândurile alea care nu-i plac lui

tata se prefăcea că doarme numai să vadă ce fac eu mama întreabă vecinele ce mai fac eu

            tata a zis hai
            trezeşte-te
            m-a strigat
însă nimeni nu i-a răspuns
atunci a intrat tata
în casă

mama a intrat şi ea în casă A spălat podeaua de sânge l-a certat pe tata că face murdărie Ia hârleţul şi Sapă o groapă Este fiul nostru Noi îl iubim şi trebuie să-l îngropăm ca pe un fiu

Noi îl iubeam pe Tata el ne iubea pe noi Tata era singur şi noi eram singuri Tata ne omora şi noi îl omoram pe tata

                        NOTE
1. Când vezi o pasăre ce zboară printre nori vrei ca pasărea aceasta să fie a ta. O omori ca să fie a ta.       
2. Poemul avea tot. Avea mâini, avea picioare, uter şi penis, avea mamă şi tată. Tata o omora pe mama îl omora pe tata. Mama şi tata îl omorau pe fiu. Dacă nu aţi simţit niciodată MOARTEA UNUI POEM, atunci nu aţi simţit niciodată nimic

Texte preluate de pe TIUK!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu