luni, 11 iunie 2012


Cumătrism la USM

Moni STĂNILĂ

Pe blogul editorului Gheorghe Erizanu a apărut deja lista nominalizărilor la Premiile Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru cărţile din anul 2011. 
De obicei, aceste liste sunt aşteptate, cel puţin de cititori, cu nerăbdare şi încredere. Cine să dea girul pentru o carte dacă nu USM? Pentru scriitori, cel puţin pentru o parte din ei, aceste nominalizări nu sunt aşteptate. Pentru că ei ştiu că nepotismul (în limbaj local: cumătrismul) e prezent la toate nivelele.

Probabil e şi o problemă. Autorii nu trimit întotdeauna cărţile. Însă noi, în cunoştinţă de cauză, ştim că ele sunt văzute şi ajung unde trebuie. De aceea, devine de-a dreptul bizar când o tânără poetă, precum e Ecaterina Bargan, ia Premiul naţional – notaţi: naţional!!! – pentru tineret, în domeniul – notaţi din nou! – literatură şi artă, pentru volumul de poezii Cântece de la şase, ia Premiul Juventus cu aceeaşi carte la Salonul Internaţional de Carte, dar nu este nominalizată la Premiile USM. Întrebarea firească a cititorului se apropie de cea a cetăţeanului turmentat din Caragiale. Doar că noi nu mai întrebăm: cu cine votăm?, ci: pe cine să credem? Claudiu Komartin nota despre această carte: „cartea Ecaterinei, Cântece de la şase („Gunivas”, 2011), e chiar bună. Proaspătă. Limpede”.

Diana Iepure a publicat în 2011 volumul O sută cincizeci de mii la peluze la Editura Casa de Pariuri Literare. O carte primită excelent în România. Acelaşi Claudiu Komartin spunea despre cartea Dianei Iepure: „Cu această plachetă, ea este un poet ce confirmă pe direcţia biografistă a ultimei generaţii, situându-se în prima linie alături de câţiva meseriaşi ca V. Leac, Dan Sociu, T.S. Khasis sau Dumitru Bădiţa”. Am luat legătura cu cei de la editură şi am înţeles că au trimis cartea împreună cu o scrisoare de recomandare, din care voi reda un fragment: „Dacă debutul anunţa o poetă promiţătoare, volumul publicat în 2011 la Editura Casa de Pariuri Literare reprezintă nu doar o surpriză de proporţii, ci şi o certitudine. Avem, prin O sută cincizeci de mii la peluze o voce distinctă şi puternică, o poetă de mare forţă, cu deja un dosar de presă foarte bun (deşi, după cum ştiţi, cronicile se adună greu datorită numărului mare de titluri apărute într-un an, dosar care poate fi consultat pe site-ul editurii la pagina de autor – http://www.cdpl.ro/
o-suta-cincizeci-de-mii-la-peluze-diana-iepure.html)”.

Iulian Ciocan publică Tărâmul lui Saşa Kozak, Editura Tracus-Arte, 2011. Din această carte au apărut fragmente în anuarul Best european fiction, din New York, apoi au mai apărut fragmente în cehă şi în portugheză. Nici el nu apare în nominalizări, însă am discutat cu autorul şi am înţeles că şi-a retras cartea din competiţie. El ştie de ce, noi putem doar să ne punem întrebări.

Din păcate, cu poetul Eugen Cioclea, care a publicat Ofsaid la Editura Princeps Magna, nu am vorbit. Cum nu am vorbit cu mulţi alţi autori care au publicat în 2011, dar lipsesc din lista nominalizărilor. Despre poet menţionez doar că a avut în Poesis International un număr dedicat operei sale.

Cât despre În gura foametei de Alexei Vakulovski, recunosc că într-un interviu radiofonic cu Dumitru Crudu, anul trecut, dezgustată din nou de modul în care s-au acordat premiile, am afirmat că în locul familiei aş retrage cartea din orice concurs USM. Familia nu a dat-o, ei nu au cerut-o. Fiindcă, dacă nu ştiaţi, se practică şi asta – cerutul cărţilor direct de către USM. Mihail Vakulovski, care a avut un roman şi două cărţi de critică în 2011, şi-a exprimat dorinţa de a nu mai figura pe listele USM chiar de anul trecut. Destul de violent, aş zice. Deci, familia noastră - dacă îmi daţi voie - nu are plângeri în interes personal, retragerea fiind asumată încă de anul trecut când fraţii Vakulovski au fost nominalizaţi la două categorii - unde, în final, nu s-au dat premii.

În urma discuţiei cu editorii moldoveni, mai adaug de rămas bun că două din cărţile nominalizate la debut se află la a doua ediţie şi că romanul Cântecele mării, de Oleg Serebrian, apărut la Cartier, a fost nominalizat la proză alături de cărţile unor scriitori foarte buni şi experimentaţi, precum sunt: Emilian Galaicu-Păun şi Dumitru Crudu, deşi vorbim de o carte de debut.

Aruncând un ochi peste unele poezii din cărţile propuse la premiul de debut, mă gândesc din nou că viaţa bate filmul, sau - dacă vreţi - creaţia de duzină, fie ea ironică, a bătut literatura. Sunt, cu siguranţă, şi cărţi bune. Tocmai amalgamul ăsta e stupid. Dar, aşteptaţi finalul, că pe mine oricum nu mă mai interesează...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu