lunetista de Afganistan



- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Maria Pilchin

Venea din UE şi pretindea că e tentat de est, de stânga şi de yoga. Şi ascultai şi te mirai. Şi el: „pe voi basarabenii v-au spălat ruşii”. Muţeai, un nod în gât, un nod cultural te făceai toată. Spiritul tău zicea: „Ruşii? Las’ că ţi-o fac eu ruseşte!” Scoteai tancurile învăţate prin şcoala rusă şi Kalaşnicoff, ăla desenat de Andriţkii la orele de istorie în banca din spate. Îi trăgeai o rusească de îi trosneau oasele culturale. Fugea de tancul agresivităţii ruseşti şi râdeai şi dădeai ruseşte sub centură. Şi îţi aminteai de lunetista aia din Cecenia care ţintea la şliţuri şi ţinteai, rece, calm şi cu demnitate şi apăsai. Odată vărul mamei povesti de Afganistan, despre explozii şi soldaţi castraţi şi procedai ca pe câmpul de bătălie din Afganistan. Ca la Tiraspol se auzea arma cu bătaie lungă.
Şi ştiai că în faţa ta e un Om. Şi dădeai înapoi şi plecai. Cu tancul la arat. În evul vărsătorului, în agricultura celestă!