duminică, 10 iunie 2012

Radu Vancu

Dan Coman. Mara, Horia & Lygia

Vorbeam deunăzi cu Dan Coman despre întâmplarea recentă cu salvarea care-şi punea sirena să cânte atunci când pronunţam titlul frumoasei cărţi a Simonei Popescu despre Gellu Naum, Salvarea speciei (am povestit despre asta aici).
Mi-a spus:
- Când am citit pe blogul tău despre întâmplarea asta, mi-am adus aminte alte două întâmplări cu Gellu Naum.
Uite-o pe prima: Crina (soţia lui Dan, n.m) citea pasionata descriere pe care Naum o face pisicilor în trei culori, singurele pisici cu adevărat frumoase, după el. Taman atunci, Horia (băieţelul lui Dan, n.m.) intră în cameră, se apropie repede de Crina şi aşază pe pagina cu pasajul respectiv un desen făcut de el - o pisică în trei culori.
A doua întâmplare: când Crina a rămas însărcinată, am vrut neapărat să-i spun vestea şi doamnei Lygia. Am luat trenul spre Bucureşti, de acolo m-am suit în legătura spre Comana - când am ajuns, am dat peste un puhoi de lume acolo, era imposibil să vorbeşti ceva între patru ochi. Am plecat înapoi la Bistriţa fără să-i spun nimic. Peste o vreme, aflând că doamna Lygia e bolnavă, am plecat cât am putut de repede s-o văd şi să-i spun totuşi c-o să am o fetiţă (pe Mara, n.m.). Când am ajuns, dormea; m-am aşezat lângă patul ei şi am aşteptat. Nu ştiu câtă vreme trecuse când m-am hotărât să plec înapoi fără s-o mai trezesc; s-a trezit de parcă mi-ar fi auzit gândul şi mi-a spus: "Ei, dar tocmai pe voi vă visam, Dane: Crina era îmbrăcată într-o rochie frumoasă, roşie, parcă ascundea ceva la spate. Şi din când în când, într-adevăr, din spatele ei scotea capul o minunăţie de fetiţă blondă".
Naum, cred, ar fi găsit pohetice şi întâmplările astea. :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu