Îi citesc cu plăcere (şi pasiune, aş zice) cărţile. Este chiar scriitorul model. Care a ridicat eseul (un gen savant, plicticos, înfumurat, erudit etc.) la rangul scriiturii captivante.
Este şi jurnalistul model, dacă ţii cont de incitantele texte de la rubricile permanente, "de gazetă".
Este intelectualul rafinat, dar nu este ochelaristul morocănos. Este un domn care ne învaţă cum să răspunzi (spiritual şi demn!) bădărănismului.
Este intelecttualul rasat, periculos de moarte pentru orice mediocritate. Şi nu glumesc, pentru că mineriadele au fost organizate de frica lui, a lui Paleologu ş.a.
Este o plăcere să-l asculţi pe viu, mai ales atunci când este inspirat şi nu e încorsetat de obligaţii. Cred că cel mai frumos spectacol al comunicării l-am privit... de muuuult, pe acoperişul Teatrului Naţional din Bucureşti (terasa "La motoare"), în cadrul unui târg de carte, provocându-l la sincerităţi pe solemnul şi pateticul Liiceanu...
Mă gândeam să găsesc un citat, dar nu cred că ar fi unul suficient. M-am gândit să aleg un text integral şi mi s-a părut că chiar textul relativ recent din Dilema veche (din 13 august) e un autoprotret perfect. Şi mai e şi actual...
la mulţi ani, domnule Andrei Pleşu!
la mulţi ani, domnule Andrei Pleşu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu