Mădălina Nica
text ură
burniţa. înaintam cu frunţile goale
aşteptam să se-nmoaie minciuna
să-nflorească granitul să culeg
roadele paşilor grei. aştepta
să răsară ciuperci şi halucinaţii
în crăpături. mâinile una-ntr-alta
lipsa de fond comun palmele tuturor
îndreptate spre noi cum indicatoare
cu drum înfundat. deasupra bazinul
cu peşti invizibili şi canibali
sau un cer fără sfinţi fără îngeri
şi acele cuvinte de care în general
ne ferim sufocaţi prin orgoliu
sub pilota de nori. iubiţi-vă înc-un
pic, silabisea pe muţeste-un piranha
căzut din presupun rai la rădăcina
statuii. burniţa. înaintam.
nu l-am remarcat am păşit
în dinţii lui morţi la fel de tăios
ca-n orice altă capcană.
înflorise granitul la colţuri nimic
se vedeau în noi urmele de căldură
a sângelui scurs cu totul prin tălpi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu