Vă propunem un interviu realizat de Eugeniu Dedov cu tânărul critic literar
Corcinschi Nina.
1. Cât de instruit este consumatorul de literatură&cultură din RM?
Consumatorul de cultură este marcat de contextul politic şi economic
de azi şi de ieri. După ce a fost nevoit ani buni să digereze produse
culturale sovietice, care i-au modelat într-un mod defectuos fondul
aperceptiv, astăzi, când este invadat de un boom informațional, în care
coexistă deopotrivă kitch-ul cu produsul cultural calitativ, este pus în
situația de a alege. Alegerea însă de cele mai multe ori nu e cea mai
fericită… Asta ar fi din cauza contextului politic, cât despre cel
economic, cât de mulţi consumatori de cultură îşi pot permite să cumpere
cărţi bune şi să meargă la un spectacol de teatru? Nu prea mulţi. Prin
urmare consumatorul de astăzi este marcat de incertitudine şi confuzie
valorică, precum şi de lipsa modelelor formative.
2. Realizaţi vă rog un portret robot al consumatorului autentic de cultură.
Conectat la artă, implicit literatură de bună calitate. Curios,
flexibil în gândire, capabil să accepte diversitatea şi în acelaşi timp
riguros şi disciplinat în acţiuni. Un consumator de cultură îşi asumă
curajul propriei opinii şi a acţiunilor. Nu se lasă manipulat şi nu
manipulează. Spiritul critic este arma lui împotriva manipulărilor,
împotriva ideologiei şi a falsurilor. Consumatorul de cultură se
lansează în dezbatere şi circuit de idei, manifestă toleranţă faţă de
alte abordări, problematizează.
- La evenimentele culturale la care participaţi tinerii au o prezenţă simţitoare sau sunt în număr mic?
Sunt într-un număr extrem de mic. Majoritatea dintre ei nu înţeleg la
ce le-ar folosi o lansare de carte, o dezbatere culturală, când la
universitate fac altceva. Studenţii de la noi sunt interesaţi de
beneficii de moment şi investiţii intelectuale cu finalitate foarte
pragmatică, cum ar fi obţinerea notelor şi a diplomelor. De aceea
plagiatul şi copiatul sunt instrumentele zilei de a obţine facil orice
rezultat.
- Cum ar trebui tinerii motivaţi pentru a duce o viaţă culturală activă?
Ar trebui motivaţi printr-o educaţie şcolară şi universitară
eficientă. Or, învăţământul nostru a naufragiat într-un ocean de reguli
şi concepte rigide care nu au nimic în comun cu creativitatea şi
formarea spirituală a tinerilor. Mecanicizarea sporită a învăţământului,
bazată pe procedura memorare-repoducere-evaluare (sau invers – pe
spontaneitatea gratuită), înghesuirea cunoştinţelor studentului în
grile, teste şi instrumente de notare a produs tineri interesaţi de
rezultate imediate şi lipsiţi de dorinţa de a descoperi, de a însuşi pe
cont propriu. Spiritul competitiv lipseşte, spiritul critic, de
asemenea. În plus, situaţia dezolantă a notelor devenite produse
vandabile discreditează şi mai mult imaginea învăţământului în R.M.
- Anual, în Chişinău, au loc multe lansări de carte, expoziţii de
pictură, sculptură, artizanat, saloane internaţionale de cărţi şi multe
alte evenimente culturale, totuşi de multe ori acestea au un caracter
închis, fiind prezenţi doar colegi de breaslă. Din ce cauză se întâmplă
aceasta?
Suntem o cultură de provincie, cu orgolii de provincie şi interese de
provincie. Nu ne interesează decât ceea ce se întâmplă sub nasul nostru
şi dacă ne influenţează în mod direct buzunarul şi interesele de
moment. Manifestările culturale nu intră în aria noastră de preocupări,
dacă nu ne vizează în mod direct. Ne caracterizează veleitarismul,
lucrul făcut în grabă, de mântuială. Comportamentul cultural nu se
construieşte de la sine şi nu se cultivă repede. Este o acţiune în paşi
mici, mulţi şi îndesaţi şi implică un efort discret, pentru care omul
contemporan nu are timp. O cultură de consum presupune efect imediat şi
este preferată de cei mai mulţi. Astfel se cultivă o mentalitate de
consum care nu are tangenţe cu literatura şi arta autentică.
- Poate fi tânărul un consumator de cultură incomod pentru cineva?
Este incomod pentru acele „elite gânditoare” care nu pot face faţă
minţii iscoditoare a acestuia. Este incomod pentru profesorul mediocru
care nu-i poate satisface nevoia de cunoaştere, pentru politicienii care
urmăresc să-l manipuleze şi să-l „prostească”. E şi un motiv al
conflictului de generaţii. Pe de o parte se situiază individul învăţat
să nu-şi pună întrebări, să preia de-a gata formule impuse, să nu se
obosească citind, analizând, participând la dezbateri inteligente şi, pe
de altă parte – tânărul (rar, o! atât de rar!) dornic să provoace, să
descopere noutatea, să fie competitiv, să intre în polemici sănătoase.
Această atitudine este taxată de constipaţii decrepiţi drept obraznică
şi incomodă.
- În timpul comunismului, când biblioteci întregi au fost închise,
iar mii de cărţi interzise, se citea foarte mult. Ar trebui interzisă
lectura şi acum sau există şi alte metode de stimulare a acesteia?
Lectura, în sensul ei clasic, e concurată acum de internet, de
„cultura imaginii” şi provocările mijloacelor media. Existenţa
literaturii depinde de pregătirea intelectuală a cititorului, de
sensibilitatea acestuia. Acestea sunt premizele pentru ca o carte bună
să emoţioneze, să lase urme în conştiinţa cititorului. Cititorul însă
trebuie (re)cucerit prin spectacol inteligent, prin literatură care nu
plictiseşte, nu sufocă prin tehnică, capabilă să rezoneze cu lumea
interioară a cititorului de azi.
- Dacă ar fi să vorbim despre patrimoniul cultural al statului
nostru, cine ar trebui să se ocupe de susţinerea edificiilor, locurilor
naturale, promovarea operelor care prezintă valoare culturală?
În primul rând statul trebuie să aibă grijă de valorile sale de
patrimoniu la modul financiar, iar oamenii de cultură şi cetățeanul de
rând – prin interesul şi dragostea faţă de ele.
- Care e rolul tinerilor la promovarea culturii? Ce putem face noi?
În condiţiile în care învăţământul universitar calchiază în mod
defectuos experienţe străine fără a le ajusta adecvat specificului şi
necesităţilor educaţionale autohtone, tânărului nu-i rămâne decât să
mizeze în primul rând pe o formaţie de autodidact. Are acces la
literatură bună, la informaţie mai mult decât au avut vreodată cei de
dinaintea lui şi trebuie să profite cât poate. Trebuie să evite clişeul
şi tot ce este produs cultural sau literar anchilozant şi să se implice
în acţiuni culturale autentice. Ce mai puteţi face voi tinerii? Să
preferaţi o bibliotecă, un vernisaj de artă, o activitate de cercetare
în locul timpului liber petrecut în flecăreli şi petreceri. Să
manifestaţi curiozitate pentru tot ce înseamnă act cultural. Nimic nu mă
sperie mai mult decât tineri anemici, îmbătrâniţi înainte de vreme, cu
priviri şterse şi cu „idealuri” strict materiale.
- Ce sfat a-ţi da tinerilor însetaţi de cultură?
În R. M. vocaţia, pasiunea nu prea au nimic în comun cu exerciţiul
pragmatic de a câştiga bani. Pe adevăraţii intelectuali instituţiile
statului nu dau doi bani. Idealurile nu au ce căuta aici. Perspectiva
lipseşte. De aceea e de înţeles frustrarea tinerilor, dezamăgirea faţă
de sistemul în care nu se pot afirma şi căutarea soluţiilor dincolo de
terenul cultural. Această stare de provizorat nu are cum să permită
împliniri şi realizări culturale. Dar, chiar şi în aceste condiţii
tânărul trebuie să se cultive, să-şi construiască o identitate
spirituală care-i va fi de folos pe termen lung. Important este să nu se
lase înghiţit de mediocritate şi subcultură şi să nu amâne de azi pe
mâine cultivarea lui spirituală. Ceea ce nu faci la timpul potrivit, nu
recuperezi niciodată.
A dialogat Eugeniu Dedov
Interviul a fost preluat de pe blogul
Tablou cu irişi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu