poezia de azi

Vlad Ioan Tausance

numainoi

îţi vei strânge prietenii în jurul tău

așa cum

formezi o trupă

în jurul

unui album de debut

cu precizia obligatorie

a pieselor înlănţuite

pe discul care ţi-a marcat

adolescenţa

reţeaua gândurilor împărtăşite

o să zbârnâie ca un tors de pisică

ca un piept de câine mic

înfrigurat după alergătură

pahare se vor ridica

priviri vor închina

în pământ

spre nordul remuşcării

spre occidentul captiv

spre răsăriteana înţelegere

şi sudul de aur

vor curge lacrimi

şi miere

va curge pe răni

apoi foc

ţigări

inhibiţii

lumânări

amintiri

de abia după toate astea

va fi fost timpul pentru

mâini să odihnească pe piept

pentru vorbe să se rostească

pentru rost să se piardă pentru sens

vei începe tu

şi vei împrăştia tăcerea spre alte încăperi

trei silabe

vor ricoşa din pardoseala de marmură

nu-mai-noi

nu trăim prin avatare şi nici nu ne pupăm dulce

expediind în eter poze cu pisici

noi nu credem în manga

nici în respiraţie nici în talent

nici în succes nu

în niciun caz

deseori mirosim ud şi greu

deseori scrâşnim între dinţi sarea atâtor veri

câte au trebuit să ne scriem numele pe nisip

mai adânc decât ar fi să ştie un val să şteargă

până am lăsat dâre spre larg

dâre luminoase ca farurile de maşini într-o

fotografie de noapte

cu obiectivul deschis

la nesfârşit

şi orizontul deschis

la întâmpinare

nu în aşteptare

am stat noi

noi

amintirile voastre

despre cum aţi fi putut fi

noi

amintirile voastre trăite de noi

de fapt

o dată şi încă o dată

plictisiţi de moarte

solemni şi mândri

dar sătui

am mâncat pentru voi

şi ne-am culcat pentru voi

cu femeile voastre uneori

am pierdut pentru voi

partide de whist

nopţi chei apartamente

ţiple mii de cărţi şi casete

352 de brichete pe an

şi uzul raţiunii de trei ori

pe săptămână

cât timp voi câştigaţi

câştigaţiiii

bine

îngrăşând viţelul cel gras

pentru noi

numai noi

v-am încălzit paturile şi inimile

cu faptele noastre de vitejie

ridicole şi ratate

pentru voi ne-am vopsit feţele

ne-am îmbrăcat în piele şi ne-am lăsat plete

am transpirat în geci de piele

ne-am scris pe piept blesteme

şi am ieşit să ne batem între noi

pentru voi

am încasat

numai noi

ne purtăm în noroiul necruţătoarei ierni de neon

semnele dureroase ale plăcerii voastre

de a vă aminti din căldura căminului unde vă ţineţi copiii la piept

nasurile strâmbe genunchii sparţi pe pârtie coastele frânte

după ce au încercat asfaltul vertebrele tasate după un contact

brutal cu scara mâinile smulse prea târziu de pe ghidon

plămânii arşi de prea mult gudron

urmele glorioase

cu care să vă mândriţi în pauza de cafea sau la un botez

timp

în

care

nu

mai

noi

vom înfrunta frica