miercuri, 22 august 2012

poezia de azi


Vlad Ioan Tausance













numainoi

îţi vei strânge prietenii în jurul tău
așa cum
formezi o trupă
în jurul
unui album de debut
cu precizia obligatorie
a pieselor înlănţuite
pe discul care ţi-a marcat
adolescenţa

reţeaua gândurilor împărtăşite
o să zbârnâie ca un tors de pisică
ca un piept de câine mic
înfrigurat după alergătură

pahare se vor ridica
priviri vor închina
în pământ
spre nordul remuşcării
spre occidentul captiv
spre răsăriteana înţelegere
şi sudul de aur
vor curge lacrimi
şi miere
va curge pe răni
apoi foc
ţigări
inhibiţii
lumânări
amintiri

de abia după toate astea
va fi fost timpul pentru
mâini să odihnească pe piept
pentru vorbe să se rostească
pentru rost să se piardă pentru sens

vei începe tu
şi vei împrăştia tăcerea spre alte încăperi
trei silabe
vor ricoşa din pardoseala de marmură
nu-mai-noi

nu trăim prin avatare şi nici nu ne pupăm dulce
expediind în eter poze cu pisici
noi nu credem în manga
nici în respiraţie nici în talent
nici în succes nu
în niciun caz

deseori mirosim ud şi greu
deseori scrâşnim între dinţi sarea atâtor veri
câte au trebuit să ne scriem numele pe nisip
mai adânc decât ar fi să ştie un val să şteargă
până am lăsat dâre spre larg
dâre luminoase ca farurile de maşini într-o
fotografie de noapte
cu obiectivul deschis
la nesfârşit
şi orizontul deschis
la întâmpinare

nu în aşteptare
am stat noi
noi
amintirile voastre
despre cum aţi fi putut fi
noi
amintirile voastre trăite de noi
de fapt
o dată şi încă o dată
plictisiţi de moarte
solemni şi mândri
dar sătui

am mâncat pentru voi
şi ne-am culcat pentru voi
cu femeile voastre uneori
am pierdut pentru voi
partide de whist
nopţi chei apartamente
ţiple mii de cărţi şi casete
352 de brichete pe an
şi uzul raţiunii de trei ori
pe săptămână
cât timp voi câştigaţi
câştigaţiiii
bine
îngrăşând viţelul cel gras
pentru noi

numai noi
v-am încălzit paturile şi inimile
cu faptele noastre de vitejie
ridicole şi ratate
pentru voi ne-am vopsit feţele
ne-am îmbrăcat în piele şi ne-am lăsat plete
am transpirat în geci de piele
ne-am scris pe piept blesteme
şi am ieşit să ne batem între noi
pentru voi
am încasat
numai noi
ne purtăm în noroiul necruţătoarei ierni de neon
semnele dureroase ale plăcerii voastre
de a vă aminti din căldura căminului unde vă ţineţi copiii la piept
nasurile strâmbe genunchii sparţi pe pârtie coastele frânte
după ce au încercat asfaltul vertebrele tasate după un contact
brutal cu scara mâinile smulse prea târziu de pe ghidon
plămânii arşi de prea mult gudron
urmele glorioase
cu care să vă mândriţi în pauza de cafea sau la un botez

timp
în
care
nu
mai
noi
vom înfrunta frica









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan