sâmbătă, 9 iunie 2012

Autoportret ironic

Într-un magazin pentru schelete fundul meu pare enorm în oglindă. O balenă care păşeşte pe labele unei vrăbii după blugi cu genunchi rupţi. Zâmbetul meu de 28 de dinţi are tocmai 12 carii astupate de-a oaia. Prea grasă, prea scundă, prea lată, părul rar şi buricul ca o groapă de canalizare pe un deal de slănină: pentru cuvintele astea mama mă bate cu panglica centimetrică. Rod unghiile cum ronţăi covrigi. atunci când lumea se duce la culcare, eu mă pornesc spre marea zeitate veşnic semi-apetisantă - frigiderul. Sunt Marele Frate care te priveşti atunci când ochiul meu stâng încrușăt se uită ţintă la tine. Am pe spate un pepene galben căruia îi place să se ascundă sub panglica sutienului. Sunt o nebună care aleargă cam câte vreo 15 kilometri pe zi cu un motor în fund şi baterii Duracell în tălpi. Sunt sigură că este o coadă de doritori care ar împrumuta măcar pentru o zi talentul meu minunat: cel de  a mă împiedica pe scări cu graţia unui pinguin.

Felicia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu