Acest text l-am scris duminică la atelier. E primul dintre cele 3 pe care le-am scris. Ideea a fost să scriem un text din perspectiva unui copil de 8 ani, care are o problemă. Aici am împrumutat structura unui fragment dintr-o carte de-a lui Ionescu, nu mai ţin minte din ce carte, iar ipostaza tatălui mi-a venit în minte dintr-un film cu Hemingway. E adevărat că micuţul mi-a ieşit mai mic de 8 ani.

Tata apasă pe maşina de scris. Mama nu e acasă. Tata dă din cap. Se uită în pod. În pod nu e nimic. Eu îmi rod unghiile. Eu nu am ce face. Tata stă în picioare în faţa maşinii de scris. Coatele lui se mişcă. Îl trag de pantaloni. Îmi rod unghiile. – Nu-ţi roade unghiile, îmi spune tata, îţi face rău. Mâinile mele, degetele mele, unghiile mele sunt mici. – Tata, ce să fac? – Adu căţelul de pluş încoace. Îi aduc căţeluşul de pluş. – Tata ce să fac? – Du căţeluşul de pluş la loc. Duc căţeluşul de pluş la loc. – Tata, ce să fac? – Fă 20 de aşezări. Fac 20 de aşezări. – Tata ce să fac? – Desenează-i o floare mamei. – Iau o foaie. Fac un cerculeţ. Fac 5 jumătăţi de cerc. Am 5 petale. Trag creionul în jos. Am tulpina. Îi fac 2 frunze. – Tata, am terminat. Ia uite-te la desenul meu! Tata se uită şi zice – Foarte frumos. Dute şi mănâncă dinozaurul de ciocolată din frigider. Mă duc şi mănânc dinozaurul de ciocolată. Sună soneria. – Tata, sună soneria! – Deschide-i mamei tale. – Mama, mama, ce bine că ai venit! – Ce-aţi făcut cu tăticul? – Am dus am adus căţelul de pluş, am făcut 20 de aşezări, ţi-am desenat o floare şi am mâncat dinozaurul din frigider. – Am avut un dinozaur în frigider?