Ana DRAGU

nici nu știi cum te lovește, dintr-o dată/
ditamai fericirea/
 ești singur în casă dimineață/
cu-n teac de cărți lângă pat.//

aluneci lent înspre bucătărie/
ca o bijuterie/
 la glezna unei domnișoare rău famate//

nu dai peste nimeni/
nimeni nu vine din spate//

 isteric și singur ca un ibric de cafea.

Fragment din cartea Anei Dragu PAZITOAREA