- – - – - APARTAMENT DESCHIS – proiectie de filme documentare de scurt metraj str. București 68/1, Chișinău Marți, 7 august 2012, ora 21:00 întrare liberă harta Caseta mea moldoveneasca dir: Christopher Schoen Totul a început cu o întîmplare într-o gară feroviară germană. Falit financiar, autorul Cristopher Schoen, in 2006, în loc să-şi ia un sandwich, şi-a cumpărat o cărticică galbenă, pe ultimul euro pe care l-a găsit în buzunar. Cartea avea numele “Moldova”, scrisă de Timo Berger! Ani mai tîrziu, după ce va fi uitat această carte, drumurile lui îl vor duce acolo. Filmul “My moldovan home tape” este un eseu cinematic nenarativ care nu tinde să formuleze adevărul reflectat în fotografii și în intîmplările din realitate. Nu confirmă importanța dimensiunii vizuale a filmului și fotografiei. Dar accentuează posibilitățile gesturilor cinematice, imperfecte, în loc să exprime adevărul imposibil. Filmul vrea să arate ceea ce se vede dincolo de spațiu și timp. Autorul urmărește să ofere sens unor imagini care dispar și să facă un film într-un limbaj (dupa Alexandre Astruc) în stare să exprime totul, fără a pluti pe valurile mass mediei colorate și iluzorii. Acest film nu este o poveste, nu are actori, este contra metodelor jurnalistice de a face lucrurile înțelese. Este doar dorința de a crea o imagine în gîndurile cuiva care a găsit o bucățică de Moldova în sufletul său. Christopher Schoen, născut în 1983, a călătorit pentru prima dată în Moldova în anul 2008, și de atunci a vizitat-o de cîte ori a fost posibil. Filmul documentează gîndurile lui nespuse, care au crescut între blocurile gri ale Chișinăului și cîmpurile mozaice ale Moldovei. Gînduri Moldovenești dir: Pierre-Olivier Gaumin După 6 luni petrecute în Chișinău în cadrul programului meu EVS, am hotarît să fac un film despre această țară, pentru a înțelege mai bine dificultățile de aici. Am decis să-i las pe moldoveni să vorbească și să-i transforme în gînditori, pentru a lupta contra stereotipurilor prezente în Franța: Moldova (daca știi unde se află) pare să dispară, sufocată de Rusia și Europa. Vorbind cu sinceritate cu cei pe care i-am întîlnit, am descoperit oameni mereu divizați în două: să rămînă sau să plece cît mai departe, dar totuși oameni implicați, onești, conștiincioși și luptători/ străduitori. Pierre-Olivier Gaumin, fotograf și videast. Imaginile și sunetele sunt o cale de a înțelege mai bine unde sunt. Jocul Etern dir: Paula Durinova In filmul documentar JOCUL ETERN sint prezentate doua spatii cu o pondere diferita: Memorialul “Eternitatea”, un spatiu exagerat de mare si monumental, care insa este umplut o singura data pe an cu ocazia zilei de 9 mai, si scuarul jucatorilor de sah de pe str. Mateevici, care este activ constant. In contrast cu Memorialul, care a fost inaugurat in 1975 de catre autoritatile sovieticie si purta numele “Biruinta”, pentru a oferi tribut celor cazuti in “marele razboi pentru apararea patriei”, fapt care da curs diverselor intepretari si ii ofera un rol de “tribuna” de pe care sa se poata manifesta politicul, in contextul in care actualul teritoriu al Republicii Moldova este si o consecinta a multiplelor anexari si experimente geo-politice, scuarul jucatorilor de sah nu este altceva decit un segment din strada transformat intr-un club de sah in aer liber la initiativa unui grup de cetateni. In urma privatizarilor obscure din anii ’90 si formarii capitalului, vechiul club de sah care se afla la intrarea in parcul Valea Morilor (denumirea veche Lacul Comsomolistilor) a fost demolat iar in locul acestuia a aparut un local de elita privat. Necatind la faptul ca scuarul jucatorilor de sah duce lipsa de amenajare, acesta este un loc care atrage jucatori chiar si in prioada rece a anului. In acest film Paula explica caracterul celor doua spatii prin vocile oamenilor aflati intr-un raport cu ele, iar discursul din film articuleaza notiunea de conflict si lupta, si multiplele situatii in care acestea pot sa existe. Ambele situatii, odata suprapuse, demonstreaza masura in care politicul priveaza cetatenii acestui stat de spatii publice bine amenajate, care sa raspunda necesitatilor curente ale diverselor comunitati. In conexiune cu filmul JOCUL ETERN, artista realizeaza si o serie de fotografii in care este prezentata situatia unui numar de femei pe care ea le surprinde in diverse situatii si le reprezinta ca pe niste “statui vii”. Sint femei care lucreaza, isi exprima atitudinea si lupta pentru o viata mai buna. Vladimir US CHIOSC | curator