zăpada topită
     la Poşta Veche
într-un cartier post-industrial
în care

dintr-un troleu coborî

un bătrân

care se porni val-vârtej prin cimitirul Doina
traversând mulţimea topită de oameni

direct spre noi

ca să ne spună că o caută
pe  Zoia

şi acel troleu apărut ca din nicăieri
încă îl mai aştepta la marginea cimitirului

era îmbrăcat completamente în roşu
purta o pălărie roşie şi nişte mănuşi roşii
şi părea că nu cunoaşte pe nimeni din

 cimitir

călcam pe zăpada topită de
la marginea

 oraşului
căutând ieşirea din cimitir

dar pe el îl vedeam pentru prima dată

tot aşa cum pentru ultima oară o vedeam pe Zoia

bătrânul a rămas singur în cimitir

tot mai departe în urmă

tot mai mic şi mai singur

în faţa unui drum de ţară
ce dispărea după deal
şi aşa de departe cum îl priveam

părea o garoafă sângerie
pe mormântul Zoiei