Maria Pilchin

 

nu stiu daca asa lucruri se zic pe aici... dar imi aduc aminte de baudriillard care zicea de cunoastere anala... pai... sa filozofez... fiul meu este la etapa olitzei... desigur ca toate doamnele mai in virsta ma tot intreaba cum stati cu olitza, de parca e echivalent cu a fi membru stagiar al academiei de stiinte si impresia pe care mi+o lasa este ca noi, generatia pe care au crescut-o ele ne incolonam cu totii la olitza ca in comunism, cu placere si cintece, un fel de copii, stati prietenosi pe olitze... pai, fiul meu nu accepta olitza, e o tortura pentru el, am ioncercat tot felul de chestii! NU! si ma gindeam ce o fi? am vreo carenta pedagogica? S-a adeverit ca e altceva! Copilul meu are un spirit de observatie aparte si el a cam inteles la ce serveste scaunul din baie, ala alb si mare... respectiv, copilul meu nu accepta olitza, dar accepta cu placere scaunul, avem un adaptor special pentru marimea lui... ma anunta delicat sa il duc la baie si ne "incolonam" cu placere!!! Concluzia: copii stiu de ce au nevoie, noi trebuie sa le ascultam nevoile! scriu asta si pentru mamici, dar si pentru toti, caci ma gindesc eu, oare toata civilizatia asta umana a noastra nu este rezultatul unor deformari venite din copilarie???? olitza, masa aia mica pentru copii, cind vin musafiri, etc? iata si filosofia olitzei. asta e lectia pe care mi+a dat-o Mihu!!!