A fi sau a nu fi… mujîk!
Scriam zilele trecute despre un dobitoc care îşi plimba drojdia prin curtea noastra în bă-ăm-vă.
Astăzi, spre sfârşitul aceleiaşi banale
plimbări cu copchilu prin curte, alături de nevasta dragă şi înconjuraţi
de alţi copchii din vecini, îmi veni brusc poftă de ceva. Am rugat-o pe
nevastă să aştepte lângă cărucior, că mă întorc repede de la magazinul
de pe colţ.
În faţa magazinului, ce să văd? Nenea din
povestea precedentă (care mă convingea că am încurcat eu numerele de
pribaltika cu IL BD 580), beat muci, iar gura lui vorbeşte singură.
Omul, de cum mă vede, ca şi cum nu ar vorbi cu mine, dar ca să aud eu,
aruncă nişte înjurături care se terminau cu cuvântul “mentavskoy”.
Pentru că eu l-am recunoscut şi el tot, mi-am dat seama că omul are chef
de vorbă. L-am rugat să se abţină de la comentarii şi el s-a aprins mai
tare.
După ce mi-am cumpărat obiectul poftelor,
ieşind afară, normal că gura omului m-a chemat la el, cu condiţia că îs
mujîk. Eu nu ştiu dacă eu îs mujîc sau ba, dar două, trei înjurături
pentru un moldovean adevărat întotdeauna găsesc în vocabularu-mi
spurcat. M-am apropiat de ei (pentru că era împreună cu al doilea tip
din povestea precedentă) şi tipul a început să-mi explice că nu-i frumos
ce-am făcut. Că nu e drept să vii într-o curte şi să-ţi faci imediat
duşmani. Că ce are dacă era omul un pic beat şi a făcut un pic de
prabuksovkă. Că n-am făcut bortă în cer dacă l-am declarat la poliţie.
Că eu nu m-am purtat ca un mujîk. Mi-a mai zis că tipul cu BMWul e de la
ei din casă, iar eu l-am rugat să-i transmită că data viitoare îl
împuşc în cap, dacă mai atentează cumva la siguranţa copilului meu. M-am
gândit eu că dacă îl ameninţ cu arma din dotare, poate crede că chiar o
am şi poate crede că îs mai crutoi decât îs. Aşa mi-a venit mie, un fel
de strategie de autoapărare.
Omul a început să înjure şi mai tare,
pentru că el nu înţelegea de ce eu, un venetic amărât, în loc să-mi cer
scuze pentru ce am făcut, îl mai şi ameninţ pe vecinul lui de treabă.
Bărbatul al doilea, cam de vârsta mea, botezat de Nea Costică (aşa îl
cheamă pe moldoveanul aborigen), îi spunea “Nanu” şi încerca să-l
liniştească, pentru că, zice el, toţi avem copii. Nea Costică a început
să înjure deja în două direcţii, apăsând tot mai mult pe statutul meu de
venetic, care nu-mi dă dreptul să fac regulă la ei în curte. Când au
început să se contrazică între ei, eu m-am simţit ignorat şi am plecat
înjurând, ca şi cum pentru mine, să vezi ce vă f*t eu data viitoare când
vă mai puneţi cu mine. Tot un fel de instinct de autoapărare prin
ameninţarea inamicului. (nu ştiu de unde îmi vin)
Reflectând un pic la discursul patrotic
(raportat la curte) al omului, am înţeles de ce noi, moldovenii (UNII,
NU TOŢI!), nu ne simţim bine peste hotare şi cel mai des folosim două
scuze:
1. Cuvântul “dor” nu există în nicio altă limbă decât româna (moldoveneasca).
2. Cât de mult n-ai sta la ei în ţară, pentru ei (locuitorii ţării respective n.r.b.n.) tot venetic eşti.
Moldovenilor plecaţi li se pare că străinii au ceva cu ei, de-i obligă să sorteze gunoiul în diferite tomberoane.
Moldovenii cred că străinii detectează
după tricolorul de la oglindă maşinile parcate ilegal şi-i amendează
exclusiv pe moldoveni.
Moldovenii cred că străinii au ceva cu ei, de nu le permit să fure din magazine.
Moldovenii cred că străinii au ceva cu
muzica populară moldovenească, că altfel de ce ar chema poliţia la ora
3.00 de noapte, când pe o rază de 1 km nu se aude altă muzică decât a
moldovenilor. Deci… e clar.
Moldovenii cred că dacă înveţi limba
italiană şi te faci că nu mai ţii minte limba română (moldovenească),
atunci şosetele în sandale nu mai sunt atât de vizibile.
Moldovenii ştiu că ei, moldovenii, sunt cel mai primitor popor, iar restul popoarelor ne invidiază.
Moldovenii ştiu că limita ospitalităţii
se termină atunci când străinul venit la tine în casă îţi spune că nu e
bine să arunci bălegarul în drum!!!
Moldovenii ştiu că ei sunt consideraţi
venetici, pentru că ei ar face la fel cu un străin care nu acceptă
regulile aborigenului mioritic. Nu contează că-s de kkt, că doar
străinii nu ne întreabă ce credem despre regulile lor, atunci când ne
obligă să le respectăm.
În mintea moldoveanului trăieşte un
venetic care ţine neapărat să-l schimbe, de asta veneticii trebuie urâţi
prin definiţie, iar moldoveanul ştie asta.
Normal? Normal!
În mintea lui Nea Costică există nişte
reguli ale curţii, conform cărora primul venit are dreptul să umble beat
cu maşina prin curte, pentru că el a început a umbla prin curte când al
doilea venit încă nu era venit. Al doilea venit tot are dreptul, dar
numai să nu-l încurce pe primul, că e curtea mică.
Conform logicii de neandertal mioritic a
lui Nea Costică, primul venit nu este obligat să-şi schimbe obiceiurile,
doar pentru că el nu mai este singur.
Conform logicii de neandertal mioritic a
lui Nea Costică, dacă primul venit şi-a luat bă-ăm-vă, iar al doilea
venit şi-a făcut copchii, celui din urmă ar trebui să-i fie ruşine şi
ciudă de prost ce este, că nu ştie să-şi trăiască viaţa ca un mujîk.
Conform logicii de neandertal mioritic a
lui Nea Costică, al doilea venit nu are dreptul moral să fie nemulţumit
de comportamentul primului venit, din simplu motiv că el a venit
ultimul.
Conform logicii de neandertal mioritic a
lui Nea Costică, al doilea venit respectă regulile sau el nu-i mujîk,
iar asta nu-i bine.
Conform logicii de kkt a lui Nea Costică, totul se rezumă, de fapt, la A FI SAU A NU FI… MUJÎK!
PS. Acest text este unul foarte serios şi vă rog să nu-l luaţi drept pamflet.
PPS. Dacă te regăseşti în cel puţin trei propoziţii din acest text, trage-ţi o palmă.
PPS. Dacă simţi nevoia să mă acuzi de ceva, roagă vecinul să-ţi mai tragă o palmă, că poate tu nu eşti destul de mujîk.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu