Interviu cu Dan Coman

Ce înseamnă pentru dumneavoastră literatura, poezia, care este miza acesteia?

literatura altora înseamnă foarte, foarte mult pentru mine. nu mi-aş putea imagina cum aş putea călca pe stradă, printre oameni, fără să am siguranţa că în geanta mea se află cîteva cărţi de poezie, mereu ale altora, esenţiale pentru mine...

propria literatură e o farsă pe care mi-o tot joc, un mod sigur de a-mi fura singur pălăria.ştiu asta,da.

Ce v-a determinat să adoptaţi profesia scrisului în viaţa dumneavoastră?

la început am scris pentru că un bătrîn de la mine din sat, de cîte ori mă vedea, striga după mine cît îl ţineau puterile: Dan Deşliu!, Dan Deşliu!- şi deşi eram doar un copil, am aflat ce făcea Deşliu ăsta-şi m-am gîndit să scriu şi eu cîte ceva- mi se părea amuzant.

mai apoi am scris din obişnuinţă.

ceea ce fac şi acum.

V-aţi simţit vreodată dependent de scris?

sunt dependent de scris. de tutun şi cafea. de apropierea prietenilor. de copiii mei. de citit. sunt dependent de bomboanele silvana şi de lenevia de după-amiază.

În ce perioadă a zilei Vă oferiţi timp pentru a scrie?

primele două cărţi le-am scris exclusiv noaptea. pe atunci mi se părea aproape un act de laşitate să mă aplec ziua peste hîrtii. ziua, cînd e vremea cafelei, a plimbării, a corpului. şi totuşi- iată că dicţionarul mara (ultima mea carte) am scris-o doar ziua, mai precis dimineaţa. dimineaţa, aplecat peste rînduri, cu un cer de cafea permanent deasupra mea, cu plimbări lungi de-a lungul hîrtiilor, fumînd şi fumînd, folosind pentru asta tot corpul...

Aţi simţit vreodată nevoia să aruncaţi un lucru la care aţi muncit mult?

de cîte ori vreau să-mi recitesc volumele- nu reuşesc. după primele pagini mi se face foarte ruşine-şi atunci aş arunca tot-tot.

Ce vă inspiră?

spectacolul teribil al propriei minţi, întunericul de acolo.

Meseria scrisului v-a adus fericire?

dacă, aşa cum zic cei de la tzapinarii „ fericirea-i un lucru mărunt...” şi dacă, tot vorba lor, „ fericirea-i un pitic ce dansează” – atunci : da.

Consideraţi că singurătatea este un lux necesar sau o izolare ce ne limitează gândirea?

nu ştiu exact ce este singurătatea

 Aţi scris vreodată ceva cu sentimentul să vă răzbunaţi pe cineva rău intenţionat?

nici gînd

Cu ce vă hrăniţi spiritul?

cu multă cafea. cu ţigări fumate în umbra prietenilor. cu ciorbă de perişoare.

 şi noapte de noapte cu mişcări ascunse de la cărţi la trupul adormit al unei femei...

Vă mulţumesc.