Şcoala de creative writing, poeme după exerciţiile lui Radu Vandu

Felicia Nedzelschi

Bunica (poem despre fericirea nefericită)

Bunica, de astăzi vei trăi cu noi
Acum joia miroase-a mojdei şi peşte prăjit
Ai cumpărat un dulap
Şi pentru mine o minge gonflabilă cu Coca Cola pe ea
mi-ai dăruit o carte de matematică
unde şapte mere cu încă opt fac un copac
şi 15 copaci fac o livadă şi
bunica, acuma am pe cine să desenez cu carioca galbenă
ea miroase a odecolon troinoi
ca să-şi păstreze culoarea
tu faci borş mai bine ca mama
nu mă mai simt singură, borşul e roşu.
Îmi spui să nu stau la colţ de masă
Şi rîzi: „N-ai să te măriţi, Licuţa”
Şi-mi dai pâinea cu smântână
Stai cu spatele la mine şi ghiceşti în cărţi de joc
Spatele tău e propoziţia interogativă sau
Trei nasturi la mânecă în semn de puncte de suspensie
Îmi spui „Să fac clătite?”
Eu dau din cap ca şi căţeii de pe parbrizurile maşinilor
Şi zâmbetul meu cu dinţii de lapte înseamnă că
De astăzi vei trăi cu noi bunica


Poem despre răi. Nu spune „sim” (varianta greşită)

În războiul acesta participă toţi!
Viermii au ieşit din ţărână
Şi cel ce trăieşte în pivniţă şi-a pescuit bomba din buzunar.
Închide televizorul, deschide ochii
Răul din jur îţi apasă pieptul cu un cerc de oţel
Fii duşman al poporului
Fii dezagreabil, greşit şi nepotrivit
Eroul vremii, al neonului din cluburi
Care te găureşte şi te face caustic
Nenea cu bombă zâmbeşte şi trage de firele tale
Azi criminal, poimîine dăunător şi perfid
Ţi-a rămas puţin timp
E trendy azi să fii pacifist
Tu umflă-te de pizmă şi violenţă cât calul negru e încă pe F8
În şah albii încep primii, dar astăzi pionul negru plochează regina.


Poem despre rău. Mama tocilarului
- nu bea coca cola, dăunează
- Danu, ulcerul tău, câtă jale
- fu, fu, aruncă pe podea
- nu pleca la club, te vor bate
- un gop? Fereşte ş’ apără!
- nu te lua după Leana, e paraşută
- care vodcă? Eu nu aprob!
- tricoul bagă-l înăuntru
- de ce pute a tutun în cameră?
- la ora zece, urcă în troleu
- nu fă laba, învaţă carte!
- nu te duce la curve
- rău, doar rău la tot colţul
- ce neplăcut, ce degradat!


Vizita la bătrânul maestru

Îmi şterg papucii de prag
Apăs soneria, se-aude tusă. „Deschide”.
Blugii mei sunt prea rupţi pentru casa asta
Şuieră ceainicul, îi şuieră respiraţia
Ridurile lui sunt linii de metrou
Motorul din capul meu ticăie prea tare
- Să-mi trimiţi ce-ai scris”
Fum, chiştoc, scrumieră plină
Transpiraţia se revarsă ca o apă freatică
E un copil între jucării bătrâne
Întrebările mele împuşcate spre el
Frânează la jumătate de living
Mâinile tremură la fel cum tremura
geamul de la mersul trenului
el va tăcea, dar eu voi spune
ceva prostesc,
ceva nasol,
ceva izbitor de aiurea.
Am să închid uşa şi prin gura de la cheie
Gândurile mele se vor întoarce înapoi
Lăsându-se comod pe fotoliu.

Cel mai patetic cuvânt

dar sunt şi amintiri adevărate
care nu se laudă şi nu învinuiesc
care vin când bunica desface baticul
când cicatricea la genunchi geme a ploaie
şi filele de jurnal sunt perforate şi închise cu lacătul.
amintire e când Tom Waits cântă că-n lumea aceea este o casă
şi-n casa aceea este-o femeie
şi-n femeia aceea este o inimă
şi femeia aceea sunt eu
şi sunt amintiri adevărate
care se duc pe linii telegrafice într-un sertar uzat
sunt amintiri în lanuri de grâu pline cu bombe
în boschetari găuriţi de mucegai
şi-n inelele copacilor rupţi de vânt
există amintiri adevărate în aripile cocorilor
şi-n vulpile împăiate de la muzeu
amintirea este cuvântul care-o să sune în capul tău peste ani
şi poate că totuşi probabil
amintirea mea stă la tine pe raft
în forma unui suvenir-pisică
toată neagră şi cu zgardă albastră