Silvika Berdan

Asta e a 4a zi in Ierusalim. Cind venisem aici speram sa am senzatii tari, sa intilnesc oameni nu-stiu-de-care, dar de fapt am dat de un marchet slinos, in care lumea maninca produsele inainte de a ajunge cu ele la casa pentru ca sa nu le plateasca, arunca pe jos produsele pe care se razgindesc sa le plateasca. Pe strazi este un miros iute de urina si excremente de ciini. Nu spun asta pentru ca sa creez impresia ca dispretuiesc acesti oameni, nici vorba, spun ata pentru ca sa stie lumea ca in Moldova nu este chiar asa de rau, ca avem si noi lucruri bune. Este un oras cu aer vechi: cladirile sint toate dintr-o piatra frumos sculptata. Scarile sint ingrijite, vecinii se stiu bine intre ei. Am fost dezamagita de un lucru, cind am fost la marchet un nene de vreo 60 de ani cauta sa-mi faca curte. Dintotdeauna am fost jignita de o atare atitudine din partea barbatilor mai in virsta. Eu, care n-am avut niciodata parte de afectiune paterna ma astept de la barbatii mai in virsta decit mine sa ma vada ca pe un copil, dar nu ca pe o tinta a fanteziilor lor. In situatii din acestea devin foarte nervoasa si tind sa injur. Mai ales dupa exercitiul cu Mihail Vakulovski de la cenaclu uneori las sa iasa la suprafata furia din mine. Am vazut monumentul eroilor cazuti in razboi si un izvor alaturi. Inca un lucru bun pe care l-am remarcat este acela ca oamenii nu cauta a se imbraca asemenea bradului impodobit. In patru zile n-am vazut nici macar o femeie catarata pe tocuri, nici una. Sper ca degraba sa merg la marea Moarta si la mormintul lui Isus si atunci o sa fie mai multe poze. Sper ca si voi sa va distrati bine la scoala de writing