În dialog cu Ion Buzu

Motto: “Poezia e atunci când apare în mine o nouă catenă de ADN, una nouă, necunoscută până acum mie, una care vrea să iasă de sub control.”

Bargana Ecaterina: Spune-mi te rog care este crezul tău poetic, crezul tău filosofic şi crezul tău existenţial?

Buzu Ion: Ohohoho. Dar ce-s astea?

B.E: Pot fi nişte fraze ori mottouri care dezvăluie prspectivele tale de a privi literatura, filosofia şi viaţa, un fel de Ars Poetica, care nu trebuie neapărat să fie exprimată prin poezie.

Buzu Ion: Aveam un aforism de Nietzsche, cum că ''Un filosof este cel care priveşte, înţelege, vrea, traieşte, visează, caută, creează în permanenţă lucruri extra-ordinare", şi tot ceea ce era legat de filosofie, literatură, artă, era de fapt încercarea de a găsi acest extra-ordinar. În mine, în viaţa mea, în însăşi Viaţă… Despre crezul poetic, spuneam odată că poezia e atunci când apare în mine o nouă catenă de ADN, una nouă, necunoscută până acum mie, una care vrea să iasă de sub control.

B.E: Poezia pe care o scrii este una filosofică?

Buzu Ion: Uneori cred că e filosofică, în special conţine conexiuni cu anarho-nihilismul. Cineva spunea că îmi reuşeşte ceva deosebit fuzionînd discursul liric cu cel situaţionist sau poststructurualist. Adică, concepţiile autorului rezonează bine cu stările lui de spirit.

B.E: Vrei să devii un scriitor?

Buzu Ion: Sincer vorbind, nu mă văd în postura de scriitor cu renume. Adică, consider asta un fel de trădare, cel puţin acum.

B.E: Povesteşte-mi despre cum înţelegi tu că poezia ar putea ajunge mai simplu ori mai direct la oameni, cum vrei să fie transmisă?

Buzu Ion: Deja-vu. Eu cred că, de poezie, sau, hai să zic, de stările pe care le poate naşte poezia are nevoie fiecare om. Chiar şi acel funcţionar la bancă, chiar şi politicianul şi măturătorul sau  vagabondul sau şoferul… toţi au nevoie de acel extra-ordinar. Dar, spune, cine cumpără cărţile de poezie? Nu cei care deja o citesc şi chiar o scriu? Vorbisem cu tine odată despre efectul estetic pe care îl poate crea un text. Când o persoană va fi şocată şi obsedată mai tare de un text, cînd îl va citi într-o revistă culturală sau, atunci cînd urmează să-şi pună hainele la spălat şi goleşte buzunarele găseşte o foaie cu acel text şi se apucă de citit? În care din cazuri persoana dată va experimenta o stare mai specială?

B.E: Eşti superstiţios?

Buzu Ion: Nu prea, dar totuşi, nu las pe nimeni să-mi treacă în faţă cu găleata goală şi când văd o pisică tăindu-mi drumul, arunc 3 pietricele peste umăr, pentru orice eventualitate, fiindcă, îi ştiu eu pe zei, cu prima ocazie mi-o trag.

B.E: Cum izbuteşti să depăşeşti confruntarea dintre „ce vreau” şi „ce trebuie”, cum îţi anihilezi dorinţele?

Buzu Ion: Doar rezist tentaţiei, îmi învig demonii interiori. Sincer, am dubii privind ceea „ce trebuie” să fac. Eu cred că „trebuie” este o voinţă căreia trebuie să mă supun. Încerc să-mi anihilez nu dorinţele sau voinţa, ci invers, încerc să combat vocea din mine, vocea societăţii sau a impersonalului „Se” (cum ar zice Heidegger) care mă supune acestui „trebuie”, înăbuşindu-mi voinţa mea autentică. făceam o teorie nietzscheeana foarte faina cu privire la durere şi suferinţă, că ceea ce ne aruncă în suferinţa mizeră, sunt de fapt demonii noştri interiori şi sensul lor este de a fi învinşi. Spuneam că daca îi iai boala cuiva, este ca şi cum i-ai fura ceva, o mâna sau un ochi, fiindcă îi iai şi posibilitatea de a-şi învinge demonii, de a-i depăşi, depăşindu-se astfel şi pe sine.

B.E: Nietzsche este autorul care te-a influenţat şi care te-a schimbat cel mai mult? Care alţi autori au izbutit să îţi condiţioneze evoluţia?

Buzu Ion: Pai, sunt… Platon, Eliade, Sartre, Deleuze, Camus, Hakim Bey, Foucault, Bob Black, Baudrillard, Fante, Spinoza, Heidegger… şi lista continuă. Revin de multe ori la Nietzsche fiindcă e prezent în aproape toate gândirile celor enumeraţi. Cineva spunea că nu se poate filosofa fără să-l iai în considerare pe Nietzsche. Aaaa, şi Kierkegaard.

B.E: Am putea să continuăm mâine?

Buzu Ion: Da, desigur, chiar te rog.

B.E: Mulţumesc.

Buzu Ion: Evrica! Tot cu peripeţii ai ajuns acasă ieri?

 B.E: Da..., mă rog, îţi povestesc altădată ce s-a întamplat. Cea mai gravă a fost neghiobia mea, era cât pe ce să scap foile pe care mi le-ai dat, era să le scap într-o baltă noroioasă de fulgi topiţi, dar s-a trecut fără accidente.

Buzu Ion: Ehe, ai mare noroc că nu le-ai scăpat. Sunt un singur exemplar. Şi, în plus, parcă erau într-o mapă....!

B.E: Da, le-am scos să le citesc. Şi când le puneam înapoi, în mapă, când m-am împiedicat... bine că am făcut acrobatică în copilărie...

Buzu Ion: Trăiască acrobaţia!

Buzu Ion: Printre altele,  ziceai că asculţi beethoven ?

B.E: Da

Buzu Ion: I'm impressed

B.E: Aleg Beethoven când citesc beletristică. Hai să continuăm dialogul pe care l-am pornit ieri..

Buzu Ion: Să încercăm. Să răspund la calităţi şi defecte..?

B.E: Numai dacă doreşti, dar, am mai spus, nu este o întrebare definitorie. Alege tu. Vrei să trecem mai departe?

Buzu Ion: Da.

B.E: Ce sfat de viaţă ţi-a dat ţie filosofia?

Buzu Ion: Păi, ar fi o tonă de sfaturi...

B.E: Zi-mi cel mai important.

Buzu Ion: De fapt, filosofia mi-a schimbat din rădăcini identitatea. Unul dintre lucrurile învăţate, ar fi atitudinea nonierarhica asupra tot ce mi se întâmplă. Adică, încerc să văd lucrurile fără să le ierarhizez, clasific, spunând, uite, ăsta e primul, pe urma de la el vin altele şi tot aşa... eu încerc să aplic o atitudine rizomatică, cum ar spune Deleuze. Încerc să privesc fiecare lucru, sau, chiar şi fiecare autor, moment, idee, stare, parte din mine...etc, ca fiind ceva unic, specific, diferit. Alt lucru învăţat de la filosofie este... cum să formulez... am învăţat că omul nu trebuie să înveţe să fie omul moral sau, hai, omul decent. Ştii, toţi vorbesc despre ''ce înseamnă să fii om'' şi spun că trebuie să fii amabil, să respecţi legile, părinţii, valorile, să fii moral. Iar eu cred că asta înseamnă să fii supus. Adică, este vorba despre impersonalul "Se'', despre care vorbeşte Heidegger. El spune că în societate fiecare gândeşte, vorbeşte, citeşte, simte...traieşte aşa cum 'Se' gândeşte, vorbeşte... trăieşte. Este un fel de întindere a unui principiu dominant al omului normal, al omului turmei, în stare să participe la funcţionarea sistemului în care e inclus. Ei bine, eu cred că individul trebuie să devină o excepţie, să devină cel care este. Excepţia este concentrarea voinţei şi puterii celei mai profunde, autentice, chiar cutremurătoare, care zace în spiritul uman. Şi, na, ştii, o altă viziune excepţională, pe care o aplic în viaţa mea, este eterna reîntoarcere a lui Nietzsche. Ea spune că viaţa pe care o trăim se va repeta încă o data şi încă o dată şi încă o dată...

fiecare moment se va repeta la infinit. Şi a fost repetat la infinit. Astfel, Nietzsche spune, ''să vrei doar ceea ce merită să fie repetat la infinit''. Şi orice durere, boală, umilinţă sau mizerie, ucide-o înainte ca ea să te ucidă pe tine, la infinit.

B.E: Cum ar arăta viaţa fără de filosofie?

Buzu Ion: Păi... nu ştiu. Eu nu cred că exista cineva fără să aibă o anumita filosofie. Filosofia este modul în care încercăm să înţelegem ce se întâmplă cu noi, cu lumea în care zăbovim, cu lucrurile pe care le facem, ori lucrurile pe care 'trebuie' să le facem, dacă trebuie să le facem

şi nu cred că există cineva care nu şi-ar fi interogat propria existenţă. Doar că, vezi, există filosofia menită să ofere confort şi somn liniştit, cea a turmei, menită să răspundă îndată la interogaţia asupra, mă rog, asupra ce ţintesc oamenii... deci, nu ştiu, nu pot să-mi imaginez cum ar arăta viaţa fără filosofie...

B.E: Prin ce diferă filosofiile despre care spuneai adineauri că pot fi catalogate?

Buzu Ion: În viziunea mea, în primul rând, filosofarea autentică e cea care se încearcă să se pună sub semnul întrebării şi chiar să se treacă dincolo de anumite lucruri de la sine înţelese, atunci când reuşeşti să faci asta, să spargi această viziune dominantă, doar atunci ajungi să-ţi exerciţi libertatea de gândire şi curajul ei de a înainta spre noi zone, creând noi căi, noi viziuni

şi, na, aş crede că de aici, filosofiile, s-ar diferenţia prin obiectul asupra cărora se concentrează, deşi mulţi încearcă sistematizarea...

B.E: Ce scriitor din literatură ţi se pare unul bun?

Buzu Ion: Oleg Carp. Scrie cumva psihedelic. Cinismul stă în inima textelor sale, cum şi o stare halucinantă. În plus, ştie cum să nu plictisească. Dar îmi place, prin situaţiile superbizare şi superhalucinante şi prin imaginile la fel de ''duse'', prezente în ceea ce face el. Eh, ti-aş mai spune nişte teorii despre tu-ul ăsta de care spui...

B.E. Promit să dicutăm despre Oleg Carp, mai în detaliu, altă dată. Acum, spune-mi cu ce vrei să încheiem acest dialog.

Buzu Ion: Omul e calea între animal domestic şi supraom, întrebarea şi sarcina este cât de departe poţi merge pe această cale. Gata, am zis-o!

B.E: Mulţumesc.

martie 2010