cam asta zicea El:

“locul in care am trait momente salvatoare era inconjurat de cladirile asem-ului, cladirile pierzaniei le spuneam sau cladirile hollywoodiene. kate imi spunea cum s-a trezit acolo, si s-a trezit fiind altcineva, intre revelatie si intoxicare. imi povestea in timp ce eu imi imaginam cum ar curge singele prin haina mea daca as arata exact cum ma simteam - ciuruit pe dinauntru. am iesit si am vazut tonomatul, intimplator am vazut imaginea lui bjork "functioneaza chestia asta?" "desigur". tin jetonul in mina, ma aplec, il pun atent si aud vioara din piesa lui bjork, all is full of love, o aud in locul inconjurat de cladirile asem-ului. am inchis ochii si am inceput sa dansez. brusc, nu ma simteam ciuruit. kate se apuca de scris intr-un colt, mi-o imaginam aflindu-se pe un cimp de bombardament”

si asta zicea EA:

“lumina aia albă nu ascundea nimic

măcar de ar fi asta postarea despre care ziceai
că ar putea explica nişte lucruri
măcar de ai avea curaj să urli când îţi vine să urli
să faci exact ceea ce îţi doreşti
măcar de nu ai fi laş

te gândeşti că azi ţi s-au întâmplat numai lucruri bune
dar nu înţelegi care e obiectul acela norocos care ţi le-a adus

simţi că îţi vei obţine libertatea numai atunci când 
nu o să mai ai aspiraţii
o să bântuieşti străzile liniştit şi fără griji
oricare străzi la oricare oră
când doar vei fi bătrân şi uitat şi nu o să ai un punct ţintă
spre care să te îndrepţi
când nu o să mai ai un cerc de prieteni care să te aştepte
sau în care să vrei să ajungi
iar când cineva o să îţi ceară o ţigară
o să îi dai bani să îşi cumpere
bucuros că a vorbit cu tine

eram la speranţa 
lumina venea
mai mult dinspre fereastră decât de la lămpi
lumina aia albă nu ascundea nimic
nu avea nimic de ascuns
noi aveam
ne chiar ascundeam strângerea mâinilor
sau tremurul acela de la nivelul genunchilor

şi parcă totul era într-o culoare

ştiţi cum se întâmplă când simţi că trăieşti cu cineva
aceeaşi culoare
………………………………………………………..
am vorbit mult, tremurând de frig în camera aia obscură
şi uneori ni se atingeau mâinile. îţi povesteam cum mi se făcuse capul pătrat
de teorie, când, câţiva ani în urmă, mă pregăteam de olimpiadă,
şi tu ai început să îmi priveşti atent marginea capului.
am încercat să apelez la telepatie ca să-ţi transmit un gând,
în acel moment nu m-ar fi mirat nimic,
dar nu s-a primit. 
îţi povesteam cum am ajuns acolo şi cum oamenii aceea
au reuşit ei să mă schimbe, să îmi reinstaleze sistemul cerebral.

renetul era la fel de mut ca şi ultima dată,
iar asta îmi dădea senzaţia că mă aud doar eu, că vorbesc la microfon

şi am tăcut

El:

locul in care am trait momente salvatoare?

azi am trecut pe la renet, si nu am vazut sa scrie nicaieri renet,
dar toti stiu ca acolo e renetul
am vrut sa ascult pink floyd cu piesa hey you sau wish you were here
dar tonomatul iar nu era in priza

n-am trait nimic special
am intrat, am vazut scos din priza, am iesit

un fel de ultima speranta aruncata peste pod”

de unde au inceput:

în barul ăla jegos a cântat bjork 

de pe strada petru rareş 37 de lângă blocurile asemului a cântat 
bjork - all is full of love
m-am mirat cumplit cum în barul ăla în care se vinde stolicinaia ieftină putea să cînte bjork
era acolo un tip care bea bere şi privea la geam
iar când a început să cânte bjork tipul îşi sorbea berea mai încet se uita la geam gânditor de parcă toate grijile atunci deveneau un violet spălăcit care tot mai mult bătea înspre transparent înspre invizibil înspre dispariţie
ion a închis ochii şi a început să danseze de parca era high

căutam de fapt eagles cu hotel of california
păream nişte analfabeţi nu ştiam amândoi ce literă urmează după R şi când am lăsat jetonul să cadă când am băgat
prima oară un jeton într-un tonomat a început să cânte
- ce seară minunată mai spune-mi iubito o dată -
era să-l sufoc de furie pe ion deşi nu el a schimbat piesa
era insuportabil nu am stat să ascultăm 

ne-am întors în spaţiul pentru nefumători spaţiul acela despre care nu ţi-ai da seama pentru nimic în lume că e o sală de mese dacă intri pur şi simplu în magazin
fiindcă pe uşa albă care te duce înăuntru e afişată o foaie albă
iar acolo scrie 
intrare pentru personal
o sală luminată prea slab ca pentru poeţii obscuri care nu o să scrie niciodată poezii adevărate
am ciocnit fără zgomot paharele de plastic şi ne uitam amândoi cum o picătură din paharul lui a căzut în al meu
parcă absorbiţi de picătura aceea
- să-mi dai picătura înapoi - a zis zâmbind
când am început să discutăm despre lucrurile care ne-au schimbat
să ne povestim despre spitalele în care am nimerit descoperind fiecare propriul iad sau rai
mai aveam un jeton când ne-au dat afară ca să încuie localul
am ieşit fără să ne ţinem de pereţi

prea târziu am realizat că am rămas fără un ban 
că ion şi-a uitat în barul ăla jegos carneţelul cu
romanul secolului scris înăuntru 
că întârziam la cenaclu 
mergeam rapid înspre librăria din centru se întâmpla acolo ceva despre cărţile nemţeşti despre ernu
mergeam cu pas grăbit vorbeam despre terorismul poetic
şi brusc două dulapuri de oameni
l-au apucat pe buzu de reverul cămăşii şi l-au ticsit într-o maşină nu a durat asta decât o câtime de secundă 
am reuşit doar să clipesc
- nu îţi facem nimic rău apasă pe gaz doar apasă pe gaz - au spus încă se uitau sub capotă iar buzu vroia să schimbe viteza
să ajungă aşa la cenaclu

mă gândeam la existenţialism la piesa lui bjork la cum dansam ca în cosmos cu ochii închişi cum vedeam culori calde la primul jeton căzut aiurea mă gândeam la picătura aceea cu care i-am rămas datoare amicului meu anarhist 

care ar putea fi sfarsitul

locul întâlnirii nu poate fi schimbat 

ne-am întors la renet pentru bjork 
de data asta l-am luat şi pe sandu macrinici cu noi
am venit pentru bjork dar tonomatul s-a defectat
erau numai trei scaune libere în barul acela scârbos
dar care a prins o semnificaţie pentru noi din clipa în care
tot aerul de acolo era umplut cu acea melodie
am comandat trei esspreso
am băut doar un gât apoi s-a întâmplat o răsturnare de situaţie
iar odată cu situaţia s-a răsturnat şi paharul meu
macrinici a salvat o înghiţitură de cafea pe care
a sorbit-o buzu după ce a cuvântat frumos: 
"pentru bjork, pentru ca să fie auzită prin astfel de localuri jegoase"
- uite că ţi-am întors picătura - ion mi-a zâmbit 
s-a uitat la mine lung
iar apoi a încercat să facă o scamatorie cu bricheta mea
i-am văzut mâna arzând
- te bat dacă mai faci aşa - chiar m-a speriat, îi ardea pielea - să nu îndrăzneşti să mai faci aşa -
îi repetam fiind încă în stare de şoc
am ieşit trişti 
cu multe cărţi ascuse sub haine 
era frig
ion a citat din memorie un poem de-al lui scris
într-un moment de disperare:

“poate că ar fi ieşit bine
poate că trebuia chiar să mă aplec asupra unei foi
şi să scriu în loc s-o apuc pe la 3.a.m. pe un frig spre lacul 
în care să mă arunc şi să-l găsesc îngheţat
să sar cu picioarele să lovesc pietre să sparg gheaţa şi nimic
nenorociţii, mi-au tras-o şi de data asta!"

tostusi, sa fie asta sfarsitul?