De cativa ani incoace, cred ca de vreo sapte, daca imi aduc eu aminte bine, ma suna un domn in varsta din din strainatate, din Elvetia, mai exact, prima data m-a zbarnait acum sapte ani, dupa ce mi-a citit Steaua fara Mihail Sebastian, ii placea foarte tare Steaua fara nume si a vrut sa stie mai multe despre Sebastian, nu mi-a spus cine e, mi-a spus doar cu ce s-a ocupat in timpul vietii, a fost un mare grangure pe timpul sovieticilor, un mare stab, dar nu mi-a divulgat functia, vorbea cu accente, stalcea cuvintele, ca cineva care vorbeste rar in romana, dar tot timpul mi-a vorbit in romana, stie o gramada de lucruri despre personalitatile lumii literare si culturale basarabene, mi-a si povestit unele chestii interesante, si, regulat, la o jumate de an, ma suna, ca sa ma mai intrebe ce mai face cutare si cutare si ca sa-mi mai comunice ceva. In rastimpul asta, m-a sunat de vreo 10 ori. Si nu mi-a spus cine e. Cum il cheama. Cand a plecat din Chisinau. Si de ce anume pe mine ma suna. Dar de vreo jumate de an nu ma mai deranjeaza. Tace. Si eu am inceput sa ma nelinistesc. Sper sa fie bine. Si sper sa ma sune iar la un moment dat.