AU mai ramas 5 zile pana la prezentarea primului spectacol pe scena CENtrului de dramaturgie Contemporana!

Stimati colegi si prieteni,

 

luna septembrie este aproape, iar 20 septembrie nu tare departe...

 

Cel mai tare workshop pentru tinerii cineati...

 

BERLINALE TALENT CAMPUS va asteapta!

 

Este un botez, daca-mi permiteti, prin care puteti afla cu ce se mananca cinematografia europeana, la care sper sa ajungem si noi intr-o buna zi.

 

Nu ratati ocazia...

 

 

------------------------

Dumitru Marian

Pentru mine astăzi a fost cea mai interesantă şedinţă de atelier. Este miraculos cât de captivant poate fi să discuţi subiectele unor viitoare romane. Şi cât de util e să ai imediat reacţia celorlalţi, idei care nasc alte idei.

Ne întâlnim duminică la ora 16, săptămâna asta.

intr-o ora la biblioteca!

Ai visat mereu sa te introduci ca fiind scriitor? De ce nu? Partea importanta din scrierea unui roman (ca si multe alte aspiratii) este sa il finalizezi, trebuie sa incetezi sa te mai gandesti la el ca la un vis, ci ca la o parte a listei tale cu "lucruri de facut". Uite cateva moduri prin care ai putea sa reusesti: 

• Creaza un plan pentru romanul tau. Daca te gandesti doar ca trebuie sa "scrii un roman", ar putea fi mai greu pentru tine sa il scrii datorita ambiguitatii. Daca in schimb iti folosesti timpul pentru detaliile cartii tale, vei putea sa ii construiesti o forma si dorinta ta va fi mai realistica. 
• Cateva dintre detaliile de care ai nevoie sunt urmatoarele: genul cartii tale, daca este fictiune sau non-fictiune, lungimea si numarul de capitole, daca va fi stand-alone sau parte dintr-o serie si stilul scrierii (naratiune la persoana I, mai multe puncte de vedere, etc). O sa fi surprins cat de distractive pot fi planurile initiale.  
• Scrie despre ceea ce cunosti. Daca planuiesti sa scrii o carte de non-fictiune, este mai bine pentru tine sa contina lucruri despre care stii - ar putea fi ceva din domeniul in care lucrezi, un hobby, etc., iar daca vrei sa scrii fictiune, poti crea locul actiunii si personajele bazate pe experienta ta de viata. In acest fel, iti va fi mult mai usor sa incepi si ai toate sansele sa il termini.
  
  
• Scrie o schita pentru fiecare capitol. Una dintre cele mai usoare moduri ca sa creezi "forma" romanului tau este sa iti faci schite. Poti incepe prin notarea unor evenimente care sa fie parte din poveste (bineinteles, incluzand o actiune in crestere, punct culminant, sfarsit). Dupa ce ai facut asta, separa-le in capitole. O sa te ajute sa ai o prezentare generala a intregii carti. 
• Creaza o mica "Biblie" pentru roman. Planifica-ti personajele pe baza listei pe care ai facut-o. Ai putea incepe prin a da nume personajelor, atribute fizice, caracteristici, o viata, etc. Avand aceste referinte o sa te ajute sa determini modul in care vor actiona de-a lungul romanului si te vor ajuta sa asiguri armonia si consistenta. 
• Pastreaza-ti mintea deschisa la idei. Tine minte ca unele dintre cele mai bune idei pe care le-ai avea apar atunci cand ai mintea relaxata si fara presiune. Asadar, daca iti vine deodata vreo idee in timp ce faci naveta sau gatesti cina, pregateste-te sa o notezi si sa o adaugi mai tarziu cand o sa ai timp. 
• Alege-ti un timp pentru a scrie. Este usor sa lasi acest proiect sa dispara daca nu hotarasti ca trebuie sa il termini. Programeaza-ti doua ore pe zi sa scrii in fata calculatorului/laptopului. Incorporeaza atunci ideile pe care le-ai acumulat pe perioada zilei si vei reusi sa iti folosesti timpul la maxim.
  

   Asta trebuie sa faci! Am adunat aici cateva pareri ale unor scriitori pentru a va ajuta in procesul de creatie. Acum depinde doar de voi. Mult succes!


http://fantasy-link.blogspot.com/2011/10/cum-sa-scrii-un-roman.html

CENTRUL DE DRAMATURGIE CONTEMPORANA CDC EXISTA!!!

Atelierul de dramaturgie, moderat de mine si Sava Cebotari. Cu acest atelier, care a avut loc la biblioteca Stefan cel Mare am inaugurat Centrul de Dramaturgie Contemporana CDC. S-au scris cinci monodrame bune, iar doua dintre ele au fost deja incluse in repertoriul din luna octombrie si vor fi prezentate sub forma unor spectacole lectura pe scena Centrului de Dramaturgie contemporana. Urmatoarea sedinta a atelierului de DRamaturgie care are loc sub egida CENTRULUI de dramaturgie Contemporana va avea loc miercurea viitoare la ora 17.00, la Biblioteca Stefan cel Mare, str. Decebal 91.

Atelierul Vlad Iovita va avea loc astazi la orele 16.

Revista Sud-Est

Motto: „Citesc mult. Iar lectura îmi oferă mai multă substanţă pentru visare decât orice altă experienţă de viaţă. Îmi place să citesc mai ales cărţi făcute din alte cărţi:

Tânărul consumator de cultură

Aug28

Vă propunem un interviu realizat de Eugeniu Dedov cu tânărul critic literar Corcinschi Nina.  

1.      Cât de instruit este consumatorul de literatură&cultură din RM?
Consumatorul de cultură este marcat de contextul politic şi economic de azi şi de ieri. După ce a fost nevoit ani buni să digereze produse culturale sovietice, care i-au modelat într-un mod defectuos fondul aperceptiv, astăzi, când este invadat de un boom informațional, în care coexistă deopotrivă kitch-ul cu produsul cultural calitativ, este pus în situația de a alege. Alegerea însă de cele mai multe ori nu e cea mai fericită… Asta ar fi din cauza contextului politic, cât despre cel economic, cât de mulţi consumatori de cultură îşi pot permite să cumpere cărţi bune şi să meargă la un spectacol de teatru? Nu prea mulţi. Prin urmare consumatorul de astăzi este marcat de incertitudine şi confuzie valorică, precum şi de lipsa modelelor formative.
2.      Realizaţi vă rog un portret robot al consumatorului autentic de cultură.

Conectat la artă, implicit literatură de bună calitate. Curios, flexibil în gândire, capabil să accepte diversitatea şi în acelaşi timp riguros şi disciplinat în acţiuni. Un consumator de cultură îşi asumă curajul propriei opinii şi a acţiunilor. Nu se lasă manipulat şi nu manipulează. Spiritul critic este arma lui împotriva manipulărilor, împotriva ideologiei şi a falsurilor. Consumatorul de cultură se lansează în dezbatere şi circuit de idei, manifestă  toleranţă faţă de alte abordări, problematizează.

3.  La evenimentele culturale la care participaţi tinerii au o prezenţă simţitoare sau sunt în număr mic?

Sunt într-un număr extrem de mic. Majoritatea dintre ei nu înţeleg la ce le-ar folosi o lansare de carte, o dezbatere culturală, când la universitate fac altceva. Studenţii de la noi sunt interesaţi de beneficii de moment şi investiţii intelectuale cu finalitate foarte pragmatică, cum ar fi obţinerea notelor şi a diplomelor. De aceea plagiatul şi copiatul sunt instrumentele zilei de a obţine facil orice rezultat.

4. Cum ar trebui tinerii motivaţi pentru a duce o viaţă culturală activă?

Ar trebui motivaţi printr-o educaţie şcolară şi universitară eficientă. Or, învăţământul nostru a naufragiat într-un ocean de reguli şi concepte rigide care nu au nimic în comun cu creativitatea şi formarea spirituală a tinerilor. Mecanicizarea sporită a învăţământului, bazată pe procedura memorare-repoducere-evaluare (sau invers – pe spontaneitatea gratuită), înghesuirea cunoştinţelor studentului în grile, teste şi instrumente de notare a produs tineri interesaţi de rezultate imediate şi lipsiţi de dorinţa de a descoperi, de a însuşi pe cont propriu. Spiritul competitiv lipseşte, spiritul critic, de asemenea. În plus, situaţia dezolantă a notelor devenite produse vandabile discreditează şi mai mult imaginea învăţământului în R.M.

5. Anual, în Chişinău, au loc multe lansări de carte, expoziţii de pictură, sculptură, artizanat, saloane internaţionale de cărţi şi multe alte evenimente culturale, totuşi de multe ori acestea au un caracter închis, fiind prezenţi doar colegi de breaslă. Din ce cauză se întâmplă aceasta?

Suntem o cultură de provincie, cu orgolii de provincie şi interese de provincie. Nu ne interesează decât ceea ce se întâmplă sub nasul nostru şi dacă ne influenţează în mod direct buzunarul şi interesele de moment. Manifestările culturale nu intră în aria noastră de preocupări, dacă nu ne vizează în mod direct. Ne caracterizează veleitarismul, lucrul făcut în grabă, de mântuială. Comportamentul cultural nu se construieşte de la sine şi nu se cultivă repede. Este o acţiune în paşi mici, mulţi şi îndesaţi şi implică un efort discret, pentru care omul contemporan nu are timp. O cultură de consum presupune efect imediat şi este preferată de cei mai mulţi. Astfel se cultivă o mentalitate de consum care nu are tangenţe cu literatura şi arta autentică.

6.  Poate fi tânărul un consumator de cultură incomod pentru cineva?

Este incomod pentru acele „elite gânditoare” care nu pot face faţă minţii iscoditoare a acestuia. Este incomod pentru profesorul mediocru care nu-i poate satisface nevoia de cunoaştere, pentru politicienii care urmăresc să-l manipuleze şi să-l „prostească”. E şi un motiv al conflictului de generaţii. Pe de o parte se situiază individul învăţat să nu-şi pună întrebări, să preia de-a gata formule impuse, să nu se obosească citind, analizând, participând la dezbateri inteligente şi, pe de altă parte – tânărul (rar, o! atât de rar!) dornic să provoace, să descopere noutatea, să fie competitiv, să intre în polemici sănătoase. Această atitudine este taxată de constipaţii decrepiţi drept obraznică şi incomodă.

7. În timpul comunismului, când biblioteci întregi au fost închise, iar mii de cărţi interzise, se citea foarte mult. Ar trebui interzisă lectura şi acum sau există şi alte metode de stimulare a acesteia?

Lectura, în sensul ei clasic, e concurată acum de internet, de „cultura imaginii” şi provocările mijloacelor media. Existenţa literaturii depinde de pregătirea intelectuală a cititorului, de sensibilitatea acestuia. Acestea sunt premizele pentru ca o carte bună să emoţioneze, să lase urme în conştiinţa cititorului. Cititorul însă trebuie (re)cucerit prin spectacol inteligent, prin literatură care nu plictiseşte, nu sufocă prin tehnică, capabilă să rezoneze cu lumea interioară a cititorului de azi.

8. Dacă ar fi să vorbim despre patrimoniul cultural al statului nostru, cine ar trebui să se ocupe de susţinerea edificiilor, locurilor naturale, promovarea operelor care prezintă valoare culturală?

În primul rând statul trebuie să aibă grijă de valorile sale de patrimoniu la modul financiar, iar oamenii de cultură şi cetățeanul de rând – prin interesul şi dragostea faţă de ele.

9.  Care e rolul tinerilor la promovarea culturii? Ce putem face noi?

În condiţiile în care învăţământul universitar calchiază în mod defectuos experienţe străine fără a le ajusta adecvat specificului şi necesităţilor educaţionale autohtone, tânărului nu-i rămâne decât să mizeze în primul rând pe o formaţie de autodidact. Are acces la literatură bună, la informaţie mai mult decât au avut vreodată cei de dinaintea lui şi trebuie să profite cât poate. Trebuie să evite clişeul şi tot ce este produs cultural sau literar anchilozant şi să se implice în acţiuni culturale autentice. Ce mai puteţi face voi tinerii? Să preferaţi o bibliotecă, un vernisaj de artă, o activitate de cercetare în locul timpului liber petrecut în flecăreli şi petreceri. Să manifestaţi curiozitate pentru tot ce înseamnă act cultural. Nimic nu mă sperie mai mult decât tineri anemici, îmbătrâniţi înainte de vreme, cu priviri şterse şi cu „idealuri” strict materiale.

10.  Ce sfat a-ţi da tinerilor însetaţi de cultură?

În R. M. vocaţia, pasiunea nu prea au nimic în comun cu exerciţiul pragmatic de a câştiga bani. Pe adevăraţii intelectuali instituţiile statului nu dau doi bani. Idealurile nu au ce căuta aici. Perspectiva lipseşte. De aceea e de înţeles frustrarea tinerilor, dezamăgirea faţă de sistemul în care nu se pot afirma şi căutarea soluţiilor dincolo de terenul cultural. Această stare de provizorat nu are cum să permită împliniri şi realizări culturale. Dar, chiar şi în aceste condiţii tânărul trebuie să se cultive, să-şi construiască o identitate spirituală care-i va fi de folos pe termen lung. Important este să nu se lase înghiţit de mediocritate şi subcultură şi să nu amâne de azi pe mâine cultivarea lui spirituală. Ceea ce nu faci la timpul potrivit, nu recuperezi niciodată.


A dialogat Eugeniu Dedov

Interviul a fost preluat de pe blogul Tablou cu irişi

Centrul de Dramaturgie Contemporană din Republica Moldova (CDC)

Repertoriul pentru luna septembrie

Marţi, 4 septembrie, ora 17.00

1. Conferinţă de presă privind Deschiderea Centrului de Dramaturgie Contemporană

2. “A doua zi”, autor Dumitru Crudu
Regie: Sava Cebotari
Moderator: Rusanda Alexandru Curcă

Marţi, 11 septembrie, ora 18.00

1. “Ruperea”, autor Alexandru Vakulovski
Regie: Ronin Terente
Moderator: Oxana Buga

2. “Siamezii”, autori Anatol Moraru, Adrian Ciubotaru
Regie: Angelina Mistreţ
Moderator: Dumitru Crudu

Marţi, 18 septembrie, ora 18.00

1. “Iepurii nu mor”, autor Ştefan Baştovoi
Regie: Ina Surdu
Moderator: Angelina Roşca

2. “Merişor”, autor Constantin Cheianu.
Regie: Stela Lupan
Moderator: Cristina Cernopolc

Marţi, 25 septembrie, ora 18.00

1. “Zilele după Oreste”, autor Vitalie Ciobanu
Regie: Ştefan Bouroşu
Moderator: Dorina Khalil-Butucioc

2. “Proiect”, autor Vladimir Beşleagă
Regie: Ion Coşeru
Moderator: Dorina Khalil-Butucioc

3. Masa rotunda a criticilor şi a dramaturgilor basarabeni
(Analiza lecturilor realizate pe parcursul lunii septembrie)

Toate spectacolele lectură vor putea fi urmărite pe scena Centrului de Dramaturgie Contemporană, care se află în incinta Uniunii Teatrale:Casa Actorului, str. Puşkin nr. 24. et. 4 (lângă casele Palatului Naţional)

Intrarea liberă

O dată pe săptămână, miercuri, la Biblioteca STEFAN CEL MARE, de pe strada DECEBAL, CENTRUL DE DRAMATURGIE CONTEMPORANA VA ORGANIZA ATELIERE DE SCRIS DRAMATURGIE. CELE MAI BUNE TEXTE VOR FI MONTATE SUB FORMĂ DE SPECTACOLE LECTURĂ PE SCENA CENTRULUI DE DRAMATURGIE CONTEMPORANĂ.

Ion Buzu

Din budă

Dragă L, să ştii că acum eu păşesc cu greu prin

ruinele vieţii mele,

nu ştiu dacă mai are vreun rost să mai continui,

chiar nu ştiu dacă voi mai ieşi vreodată de aici,

la ce bun?

Nu ştiu dacă mai are vreun rost să mai respir.

Deja de vreo 6 luni stau închis aici şi nu prea cred

că m-aş descurca prea bine afară,

acolo unde ţie îţi merge atît de bine,

ba chiar reuşeşti să adormi şi să te trezeşti la oră anumită şi toate

astea au sens pentru tine.

Eu nu văd de ce aş ieşi din buda în care putrezesc de 6 luni,

oricum, dacă ies, voi da peste alta în care putrezim cu toţii,

dar ţie, dragă L, acolo unde ai pus la spam puţinele gînduri despre mine,

acolo unde pentru tine toate astea chiar funcţionează

şi vezi un sens în alarma telefonului mobil care te trezeşte pe la 6;

nu ştiu, poate era o vreme cînd şi la mine funcţionau, pe bune,

nu am fost aşa din totdeauna, adică

eram şi eu util şi nu mă defectam prea des,

ba chiar stîrneam pe ici acolo vorbe de laudă

şi simţeam palme de încurajare pe umăr...

Paşii lui Maldoror

Maldoror priveşte orizontul deasupra

porţii sale,

orizontul la 2 noaptea şi Maldoror o ia pe un drum

lîngă traseul central pe unde în permanenţă trec maşini,

care acum îi dau cu lumina în faţă,

şoferii cred că e un spirit, o fantomă, o halucinaţie la 2 noaptea

provocată de oboseala vieţii cotidiene,

boala lor incurabilă.

Pentru ei Maldoror este coşmarul în care au fost ameninţaţi că vor cădea,

mai devreme sau mai tîrziu.

Maldoror se opreşte brusc cînd aude sunetul apei curgătoare,

îngenunchează în faţa pîrăului făcut de ploaie,

se deschide la haină, o găseşte umplută cu sînge şi îl lasă să

curgă în pîrăiaş.

Maldoror s-a născut cu leziuni la creier

pe retină i se proiecta

interminabilul sfîrşit al lumii.

Maldoror văzuse Poemul – un trup atîrnînd spînzurat într-o noapte ploioasă.

Lui Maldoror îi tremură piciorul drept

şi are insomnii,

el e chinuit de revelaţia adevărurilor iadului interior pe care le purta

dintotdeauna,

care i se scriu în creier ca nişte arsuri chimice,

ca un muribund de ciumă chinuindu-se în febră şi în propriul sfîrşit.

Maldoror păşeşte încet oprindu-se lîngă o benzinărie şi vede

felinarul lîngă care îşi citea textele cu

2 ani în urmă pe la 1 noaptea,

Îşi imagina că va trece cineva întrebîndu-l ce face aici,

iar el îi va răspunde că acasă nu are lumină şi că are

nevoie să-şi citească textele, e doza sa de heroină.

Maldoror îşi priveşte umbra care e frica,

gîndul că nimeni nu-i va smulge cuiele care-l ţin

răstignit în acest cadavru.

 Ecaterina BARGAN NE ANUNTA

Ecaterina Bargan

http://www.brainpickings.org/index.php/2012/01/09/best-books-on-writing-reading/

New Year’s Resolution Reading List: 9 Books on Reading and Writing

www.brainpickings.org

Casa de Cultură a Studenţilor Timişoara organizează

cea de-a XV-a EDIŢIE A CONCURSULUI LITERAR “PAVEL DAN”

Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara, în colaborare cu Revista Orizont, Filiala Timiş a Uniunii Scriitorilor din România şi Editura Brumar, organizează cea de-a XV-a ediţie a Concursului Literar Studenţesc “Pavel Dan”.

Concursul se va desfăşura pe două secţiuni: poezie şi proză.
Lucrările (maxim 10 pagini în 3 exemplare, Times New Roman, 12) vor fi trimise într-un plic pe care va fi trecut, în locul numelui, un motto. Acelaşi motto se va regăsi şi pe un plic mai mic cu datele participantului (nume, prenume, data şi locul naşterii, domiciliul, liceul/facultatea, adresa completă şi numărul de telefon). Grupajul de poeme (atenţie! grupajul trebuie trimis şi pe suport CD) şi plicul mai mic se introduc în plicul mare şi se trimit la adresa:

Casa de Cultură a Studenţilor Timişoara, Bvd. Regele Carol I, nr.9, cod 300180, Timişoara (cu menţiunea “Pentru Concursul “Pavel Dan”)

Data limită de primire a textelor este1 August 2012 (data poştei).
Concursul se adresează studenţilor, masteranzilor şi elevilor (nedebutaţi în volum).

Contact:cenaclulpaveldan@yahoo.com

Data limită de primire a textelor s-a prelungit până pe 1 Septembrie 2012!

Alexandr Stoikovici

Afişări de pagină ieri

332

Afişări de pagină luna trecută

6.901

Istoricul general al afişărilor de pagină

92.781

VENITI SĂ SCRIEM TEATRU

VENIŢI SĂ SCRIEM TEATRU. ÎN FIECARE MIERCURI, la BIBLIOTECA STEFAN CEL MARE, va ASTEPTAM SĂ SCRIEM TEATRU ÎMPREUNĂ. Noul CENTRU DE DRAMATURGIE CONTEMPORANA ORGANIZEAZĂ ÎN FIECARE MIERCURI UN ATELIER DE SCRIS DRAMATURGIE. NE INTALNIM LA ORA 17.00 la BIBLIOTECA STEFAN CEL MARE DE PE STRADA DECEBAL, de la BOTANICA, pentru a scrie teatru. CELE MAI BUNE PIESE VOR FI FACUTE SPECTACOLE LECTURA SI VOR FI PREZENTATE PE SCENA CENTRULUI DE DRAMATURGIE CONTEMPORANA.

Daca e miercuri si e ora 17.00, va asteptam la Biblioteca STEFAN CEL MARE ca sa scriem teatru!

Centrul de Dramaturgie Contemporană 

din Republica Moldova (CDC) 

Repertoriul pentru luna septembrie

Marţi, 4 septembrie, ora 17.00

1. Conferinţă  de presă privind Deschiderea Centrului de Dramaturgie Contemporană

2. “A doua zi”, autor Dumitru Crudu
    Regie: Sava Cebotari

    Moderator: Rusanda Alexandru Curcă

Marţi, 11 septembrie, ora 18.00

1. “Ruperea”, autor Alexandru Vakulovski

    Regie: Ronin Terente

    Moderator: Oxana Buga

2. “Siamezii”, autori Anatol Moraru, Adrian Ciubotaru

    Regie: Angelina Mistreţ

    Moderator: Dumitru Crudu

Marţi, 18 septembrie, ora 18.00

1. “Iepurii nu mor”, autor Ştefan Baştovoi

    Regie: Ina Surdu

    Moderator: Angelina Roşca

2. “Merişor”, autor Constantin Cheianu.

    Regie – Stela Lupan

    Moderator: Cristina Cernopolc

Marţi, 25 septembrie, ora 18.00

1 “Zilele după Oreste”, autor Vitalie Ciobanu

    Regie: Ştefan Bouroşu

    Moderator: Dorina Khalil-Butucioc

2. Masa rotunda a criticilor şi a dramaturgilor basarabeni
    (Analiza lecturilor realizate pe parcursul lunii septembrie)

Toate spectacolele lectură vor putea fi urmărite pe scena Centrului de Dramaturgie Contemporană, care se află în incinta Uniunii Teatrale:Casa Actorului, str. Puşkin nr. 24. et. 4 (lângă casele Palatului Naţional)

Intrarea liberă

O dată pe săptămână, miercuri, la Biblioteca STEFAN CEL MARE, de pe strada DECEBAL, CENTRUL DE DRAMATURGIE CONTEMPORANA VA ORGANIZA ATELIERE DE SCRIS DRAMATURGIE. CELE MAI BUNE TEXTE VOR FI MONTATE SUB FORMĂ DE SPECTACOLE LECTURĂ PE SCENA CENTRULUI DE DRAMATURGIE CONTEMPORANĂ.

Scriitorul Mihail Vakulovski: “Fiind poet, lucrez cu stari si sentimente adevarate si-n proza”

Elena Vladareanu

 

Inainte de a-l cunoaste pe Mihail Vakulovski, acum deja destul de multi ani, citisem volumul sau de versuri cu care a debutat, Nemuritor in papusoi. Era si nu era ca poezia care se scria la sfirsitul anilor ‘90 – inceputul anilor 2000 in Romania. Si tocmai asta il facea in ochii mei un autor extrem de interesant. Apoi am tot citit texte scrise de el, dar niciodata nu am putut tine pasul cu energia acestui om. Pare si cred ca nu doar pare, chiar este inepuizabil: presa, critica si cronica literara, interviuri cu scriitori – are meritul de a fi strins laolalta interviuri si texte despre cei mai buni scriitori ai generatiei ‘80 –, poezie, teatru, chiar si pagini de istorie recenta (Holocaustul evreilor romani. Din marturiile evreilor romani). Pe deasupra, Mihail Vakulovski a ajuns ca de zece ani sa se identifice si cu Tiuk!, cel mai de calitate produs literar online din spatiul romanesc.


Tovarasi de camera este anuntata ca fiind o trilogie, cu rockmanul Student la Chisinau primul volum. Care sint celelalte volume? Sint deja scrise?

Salutare, Elena, ma bucur sa ne reintilnim. Da, am gindit istoria asta tovaraseasca, frateasca, tinereasca si studioasa ca pe-o trilogie. Prima parte a ei se desfasoara in Basarabia, ati vazut, cind personajul principal e student la Chisinau, ultima parte – in Romania, mai mult la Bucuresti, unde isi face doctoratul, iar a doua parte e un fel de riu care leaga cele doua maluri (cu tematica academica si universitara, no). Un fel de pod, dar nu de flori, ci de oameni, scena “frateasca” pe care o gasiti in Student la Chisinau, de altfel. Da, penultima varianta a trilogiei era deja scrisa atunci cind am plecat din Bucuresti, la sustinerea doctoratului, in 2000. Am scris romanul in acelasi timp cu teza de doctorat, si ea o trilogie – critica, interviuri si antologie (e vorba de Portret de grup cu generatia “optzeci” (Poezia); cond. st. N. Manolescu). Am materialul, dar in ultima vreme n-am avut nici macar o saptamina libera ca sa pot sa-mi finisez asa cum trebuie partea a doua (mi-ar fi mai usor sa public mai intii a treia parte, dar n-ar fi normal, doar daca voi renunta la partea a doua – si ar fi pacat). Asta chiar si acum, cind as putea zice ca a IV-a parte, Biblidioteca, a si aparut. Capitalismul gaunos imi cam suge energia, dar razbunarea va fi crunta.

Student la Chisinau este un rockman, iar cel mai recent volum publicat de tine, Biblidioteca, este prezentat ca fiind istorie. De ce aceasta taxonomie personalizata?


Da, imi place sa inventez termeni – sau sa-i folosesc altfel, creativ si hedonist, sau sa-i combin-imbratisez-imperechez. Am numit Student la Chisinau rockman in primul rind datorita atmosferei rock din roman, iar Biblidioteca e un roman la firul ierbii, o istorie mult prea de aici si acum si era cam aiurea sa-l numesc pur si simplu “roman”. Daca deschizi cartea-teza de doctorat, aparuta la Tracus Arte, si rasfoiesti chiar si la nimereala sau doar cuprinsul, vei gasi multi termeni care nu exista in dictionar (mi-a placut mult teoria literara in adolescenta si am venit la Bucuresti cu gindul sa-mi fac doctoratul la teoria literaturii, doar ca am avut un mare noroc cu Manolescu si am sarit din mers in barca literaturii contemporane).

Am vazut de curind o fotografie cu tine si cu un personaj din Student la Chisinau si inteleg ca nu a fost singura data cind autorul s-a fotografiat alaturi de personaje. Pina unde iti asumi realitatea faptelor si a personajelor din carte?


Da, fiind poet, lucrez cu stari si sentimente adevarate si-n proza. Majoritatea personajelor au un fel de model in viata reala si multi se recunosc in personajele mele, chiar daca nici macar nu stiam de existenta lor. Zilele astea, la CDPL Fest, am lansat Biblidioteca si am citit un fragment din roman, iar dupa lectura citiva oameni pe care i-am vazut atunci pentru prima oara mi-au spus ca si ei au gesturile unui personaj de-al meu, si ei tin mapa la piept dimineata, in drum spre facultate sau biblioteca, si ei... Avind in cap un model viu, real, si personajele par mai vii, mai credibile si mai adevarate. Da, unele “modele” m-ar cam lua la pumni, banuiesc, daca ar avea curaj si n-ar sti ca am in spate zeci de ani de lupte, am destul de putine personaje doar “pozitive”, dar deocamdata nu s-a suparat nimeni ca si-a vazut umbra sau oglinda la mine-n carte sau ca l-am pus pe alter ego-ul lui intr-o situatie mai incomoda sau mai jenanta. Ba da, unii s-au suparat, dar nu mi-au reprosat direct, ci au scris pe blogurile lor cum a fost intimplarea aia in realitate ori s-au plins prietenilor comuni. Personajul de care zici e prof de franceza si antrenor de karate, un tip absolut special, cult, inteligent, puternic, cu mult umor si foarte fain, cel mai tare karatist din R. Moldova, cel mai mare in grad, care a participat la campionate mondiale si europene si care s-a reapucat serios de antrenamente dupa ce a citit cartea, pe care i-a adus-o un prieten din vremea studentiei cu care nu s-a vazut foarte multi ani, dar care, venind in concediu din Moscova, unde locuieste acum, si cumparind cartea, l-a recunoscut in personajul meu, l-a cautat, i-a daruit cartea si s-au reimprietenit. Rockman-ul asta reface prietenii, cariere si iubiri, nu doar pune cartile pe masa, dezbraca si distreaza – n-am sperat chiar la asa ceva, dar sint impresionat de istoriile astea... incontrolabile... Da, au fost “personaje” la toate lansarile din vara trecuta – si la ambele lansari de la Brasov, si la Iasi, Sibiu, Bucuresti, Antonesti, Rosia Montana, Vama Veche si, fireste, la Chisinau... Am si poze cu unele “personaje” cu cartea in miini...

Ce spun oamenii cind citesc? Mai ales ca textul nu e tocmai magulitor, ba pe alocuri poate fi considerat usor compromitator. Sau se mindresc cu “scrie despre mine”?


Dap’, e literatura, e fictiune, nu letopiset. Dar daca te recunosti intr-un personaj imbecil e cam nasol, nu? Hm, unii nu prea au cum sa nu se recunoasca, si numele personajelor trimitind la ei, dar nimeni nu-i perfect, nici Hai, nici prietenii lui si nici scriitorul – sintem vii si nu traim (doar) in carti, nici noi si nici personajele noastre. Nu, n-am personaje foarte proaste, cred, in Tovarasi..., nu cred ca se bucura ca “scrie despre mine” si atit, dar cind am reintilnit – intimplator – personajele” mai caraghioase, de obicei... au evitat subiectul (ne-am intilnit cu unul dintre ei la o televiziune din Chisinau si frate-meu a plecat de linga noi, ca nu putea sa se opreasca din ris, vazind in omul din fata personajul din carte)... Totusi, personajul central e un student la Litere, iar cei din jurul lui fac deosebirea dintre literatura si realitate, eseu sau pagini de istorie... Ahahaha, mi-am amintit ca Gheorghe Erizanu, editorul Cartier, a spus la lansarea de la Chisinau (sau la emisiunea lui TV de a doua zi) ca se bucura ca nu ne-am invirtit in aceleasi cercuri in perioada naratiunii Tovarasilor..., dar nu stiu daca-si aminteste ca ne cunosteam destul de bine in partea a doua a cartii, haha.

Atmosfera hardcore din anii de studentie ai lui Hai (personajul principal din Student la Chisinau) are si ceva exotic, ceva (mai mult) din spiritul basa, ca sa apelez la un cuvint folosit de fosta revista “Time out” in urma cu citiva ani. Crezi in acest basa? Cum l-ai descrie? Mai este valabil astazi?


Tot basarabenii au inventat cuvintul “basa”. Eu l-am auzit prima oara de la frate-meu, in primul nostru an din partea asta a Prutului, 1996, apoi l-am folosit destul de des – peste tot, nu e o inventie a vreunei reviste, ci a studentilor basarabeni din Romania. Da, cred in diferenta si mizez pe ea. Mi se pare firesc ca personajul meu din Tovarasi..., fiind student la Chisinau, sa foloseasca limbajul si expresiile si jargonul basa, sa se poarte ca un basa veritabil, sa aiba si calitatile, si defectele basa si mi se pare firesc si normal ca si cititorul roman sa fie mai interesat de original, diferit, altfel, sa nu umble dupa aceeasi Marie cu alta palarie.

Nu te intreb intimplator, pentru ca la acel dosar initiat de revista “Time out” raspundeai si tu. Exista o generatie noua de tineri basarabeni care sa se impuna in arte vizuale si literatura? Ce i-ar apropia de artistii si scriitorii deja consacrati si ce ii individualizeaza?


Ai in vedere o generatie mai noua decit a noastra? Am avut discutia asta la Cenaclul Republica si concluzia a fost ca acum se impune degeneratia. Au aparut oameni noi interesanti, da, dar eu sint in partea asta a Prutului de vreo 15 ani si nu mai cunosc atit de bine noua fauna basa, despre asta ar trebui sa povesteasca cei de acolo, care-s in interiorul sistemului, frate-meu si Moni Stanila, care fac un cenaclu foarte viu la Biblioteca Nationala, sau Dumitru Crudu, care a adunat in jurul atelierului sau tineri aproape la fel de furiosi cum eram noi la virsta lor de acum. Cit despre ce ne-ar apropia: in primul rind locul unde traiesc si creeaza, biografia – pina la un punct, chiar daca noi ne-am nascut in URSS, iar ei in alta tara, desi in acelasi loc si poate ca si in aceeasi maternitate. Apoi multiculturalismul, legatura clara cu cultura rusa, socul intilnirii cu “fratii” romani, care nu-s niciodata asa cum ne imaginam noi de la distanta, din partea cealalta a Prutului s.m.a. Eu cind aflu de-un nou scriitor basarabean care ma impresioneaza nu-l tin secret, ci-l pirasc repede la Tiuk! si-n revistele la care scriu. Cea mai recenta descoperire e un scriitor basarabean de origine rusa – Vladimir Lorcenkov, cu care am facut un interviu pe care-l gasiti in acest numar Tiuk!, iar in numarul ce sta sa apara va fi si o cronica la cartea cu care a intrat in lista scurta a celui mai mare premiu rusesc, Natbest. Un scriitor foarte tinar, tradus in multe limbi, nu si in romana, deocamdata...

Dar cum te impaci cu exotismul? Deseori sintem tentati sa facem din exotism o trasatura negativa a produsului artistic la care ne referim.


Daca e cu masura si nu e kitsch, imi place, exotismul atrage de obicei, daca nu e ostentativ.

Tu si fratele tau, Alexandru, ati mers mereu umar linga umar. Intotdeauna v-am admirat – si cred ca nu sint singura – pentru cum ati stiut sa va sustineti si sa va promovati unul pe celalalt. Cum este literatura cind se imparte intre frati? Exista chestii scriitoricesti, de genul invidiei? Va cititi textele noi inainte de a le publica? Discutati? Va certati?


Literatura e un organism viu si se imparte doar intre cititori, ne putem “certa” in legatura cu o carte scrisa de altcineva, despre manuscrisele noastre discutam constructiv, pe text, si chiar daca aceste dialoguri pot parea destul de inflacarate dintr-o parte, in realitate sint doar analize literare. Nu, nu exista invidie intre noi, eu pur si simplu nu am asa ceva in program, nu stiu cum m-or fi educat parintii, dar nu cunosc acest sentiment, stiu insa ca e ceva autodistructiv si nociv, ceva ca fumatul, care-ti face doar rau. Da, ne citim textele inainte de publicare (e vorba de carti aici, nu ne citim textele publicistice niciodata in manuscris, de exemplu). Inainte vorbeam mai mult dupa lectura, iar acum, el fiind fratele meu de peste Prut, “vorbim” mai mult virtual, si asa am devenit si mai concreti – vezi ca acolo mi se pare ca varianta aia ar fi mai buna, as schimba expresia aia cu asta sau asta, acolo ai putea fi mai dur, acolo ar trebui sa fii si mai direct, ceva de genu’. Nu, nu ne certam, doar citeodata, la un pahar de vin, dar ne trece repede, nu m-am trezit niciodata suparat pe frate-meu... iar daca ma supar pe el, ma supar doar pentru ca uneori nu vrea sa aleaga varianta mai buna pentru el, de exemplu sa se lase de fumat.

De curind s-au implinit 10 ani de Tiuk! A fost, sper sa nu ma insel, prima revista literara online din Romania. Tiuk! e deja un nume cunoscut: fara a avea mari inventii tehnice, are intotdeauna autori buni si texte bune. Cum a inceput Tiuk! atunci cind publicatiile online existau doar in discutiile despre presa pe hirtie vs. presa online? Cum ai convins oamenii sa scrie fara bani?


Da, am gindit serios revista in 2000, iar primul numar a aparut in iarna lui 2001, a trecut ceva timp de-atunci... dar nu s-au schimbat prea multe – pentru ca asa de bun a fost proiectul si n-a trebuit sa schimb prea multe in timp, doar poate cite ceva din punct de vedere tehnic, cum spui tu. Am avut mereu oameni buni la capitolul design si web, tocmai de aceea nici nu este spectaculos, pentru ca e o revista de cultura, mai mult literara, si textul e cel mai important la Tiuk!, nu animatiile, care n-au lipsit la un moment dat, sau artificiile tehnice, in legatura cu care am avut destul de multe cazuri haioase, ca literatilor mai in virsta de cele mai multe ori le vine greu sa navigheze in afara textului. Acum de partea tehnica se ocupa Dan Masca si echipa lui de profesionisti de la reea.net. Pai nu mi-a fost greu sa-i conving pe colaboratori – eu fac revista doar pentru ca asa vreau, asa am eu chef, de placere, fara nici un ban, fara onorarii, iar ei au chef sa faca parte din echipa Tiuk! sau sa publice la noi. Chiar de la inceput m-am gindit serios la rubrici, i-am ales pe cei mai buni din domeniu, din punctul meu de vedere, evident, le-am propus rubricile si... atit. Nu-mi amintesc sa fi refuzat cineva si erau cei mai buni – arunca un ochi pe semnatarii primului numar.

Tiuk! ramine in zona underground a mass media culturale. Cum reusesti s-o pastrezi in aceasta zona?


Am primit oferte destul de serioase in legatura cu Tiuk!, dar pina acum le-am refuzat pe toate. Fac revista doar de placere si prefer s-o pastrez in zona unde nu exista cenzUra si mediocritate, ma intereseaza doar calitatea si originalitatea, iar secretul rezistentei Tiuk! e simplu si pur: o tin departe de... bani...

Ce inseamna Tiuk!?


TIUK e sunetul care se aude in timpul ciocnirii, in timpul actiunii, nu dupa. Aluzie fina ca-n Tiuk! traim, ilustram ceea ce se intimpla acum, nu doar acum nu stiu citi (zeci de) ani. Cuvintul e luat dintr-o proza foarte scurta a lui Daniil Harms, care e si motoul revistei, moto pe care mai bine-l cititi decit sa vi-l povestesc. E la locul lui, prima rubrica din stinga sus: www.tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=2025.

Un interviu realizat de Elena Vladareanu, Suplimentul de cultura

Mugur Grosu

un videopoem filmat ieri la Lacul Bâlea

mugur grosu: psih [Tu]

mugurgrosu.blogspot.com

In curand, o sa trimit la tipar ANTOLOGIA DE POEZIE SCRISA LA ORHEIUL VECHI. Mai trimiteti-mi texte cei care ati fost la Orheiul Vechi.

                            CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI

                        PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE BOTOŞANI

Tel. 0231 – 515448; Fax 0231 – 536322; E-mail: centrul_creatiei_botosani@yahoo.com

Str. Unirii, nr. 10, cod poştal – 710233; Botoşani – România

                                                

                                                   Regulamentul

                              Concursului Naţional de Creaţie a Piesei de

                          Teatru într-un Act ” Mihail Sorbul “ , ediţia a VIII-a

                                               1-4 noiembrie 2012

           Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, cu sprijinul Consiliului Judeţean Botoşani, în colaborare cu Primăria Săveni, organizează, în perioada 1-4 noiembrie 2012, cea de a VIII-a ediţie a Concursului Naţional de Creaţie a Piesei de Teatru într-un Act “ Mihail Sorbul ”.

           La concurs pot participa dramaturgi români contemporani, membri sau nu ai uniunilor de creaţie, fără limită de vârstă, cu o piesă de teatru într-un act, care să nu depăşească maximum 20 pagini listate la corp 12 , la 2 rânduri.

           Organizatorii nu impun concurenţilor nici o tematică.

           Lucrările dactilografiate sau listate (însoţite şi de un CD cu textul piesei) vor fi trimise în 3 ( trei) exemplare, semnate cu un motto, acelaşi motto fiind menţionat şi pe un plic închis în care vor fi incluse datele autorului şi adresa, telefon, e-mail, pe adresa Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, Str. Unirii 10, Botoşani, până la data de 5 octombrie 2012.

           Un juriu format din personalităţi marcante ale culturii române va acorda următoarele premii :

                  - Premiul   I -          2.500  lei

                  - Premiul  II -          2.000  lei

                  - Premiul III -          1.500  lei

                  - Premiul  special – 1.000  lei 

           Juriul are latitudinea de a redistribui sau diminua sau creşte, în funcţie de fondurile exitente, valoarea premiilor.

  Relaţii la telefon 0231 – 536322, e-mail: centrul_creatiei_botosani@yahoo.com

                    Director,                                                        Referent,

                  Prof. Ion Ilie                                                  Gellu Dorian