Astă-vară, la marea neagră

 

1. Imediat cum o cîrneai de pe bulevardul Lenin, nu departe de cafeneaua în care mîncam se afla un panou pe care era agăţat Comunistul, tipărit cu litere mari şi roşii. La panoul ăsta sîngeriu mă holbam cîtă vreme chelneriţa nu se putea înţelege cu doi coreeni care voiau pur şi simplu să bea două sucuri de portocale. În cele din urmă, l-au văzut pe un tînăr cu mustăţile pe oală bînd miraculoasa licoare şi i-au arătat prin gesturi că aşa ceva ar fi vrut şi ei să bea. Ţîrcîia şi eu voiam să merg la mare şi am mers.

Pe plajă, o femeie subţiatică, trecută de şaizeci de ani, vindea plăcinte. Traversa nisipul fierbinte cu picioarele goale şi striga:
"Cumpăraţi plăcinte fierbinte!"
Punct cu punct, îşi croia drum printre oamenii trîntiţi pe burtă şi striga fără preget acelaşi lucru, mereu acelaşi lucru.
Vîntul încerca să-i smulgă de pe corp fîşul verde pe spatele căruia scria:
"Votaţi-l pe Ianukovici!"
Ploua, dar nimeni nu încăleca prăjina.
Pe plajă a trecut o femeie rujată cu prisosinţă strigînd:
"Vînd păpuşoi fierbinte, foarte dulce, mai dulce decît zahărul, extrem de gustos, fraged, proaspăt, foarte gustos, nou, abia strîns de pe cîmp, făinos, care efectiv ţi se topeşte în gură."
Am cumpărat şi păpuşoi.
Purta şi ea un fîş. Dar un fîş portocaliu pe care scria:
"Votaţi-l pe Iuşcenko!"
Vocile celor două femei răsunau neobosite cînd ici, cînd colo, pe toată plaja.
Eu am intrat în mare şi o vreme nu le-am mai auzit.

2.

O femeie corpolentă de vreo cincizeci de ani, îmbrăcată într-o rochie geometrică, trece pe plajă cu o spuză de beri Privet în braţe. Am ieşit din mare cu picioarele vrîstate de nişte dungi negre, de catran. Am încercat să le curăţ sub şuvoiul duşului de pe plajă şi nu am reuşit. Un bărbat durduliu mă priveşte chiorîş. O femeie şi-a lipit monoclu de ochi şi studiază din aproape în aproape plaja. E liniştită şi grăsuţă. Nu ştiu de ce m-am gîndit că e contabilă. La un moment dat, a sunat-o dracu să ştie cine şi ea s-a avîntat în nişte calcule sofisticate. Contabilii adevăraţi sînt contabili chiar şi întinşi pe burtă pe nisipul fierbinte! Plaja e învoaltă de oameni. Într-un colţ cîţiva tineri joacă volei! Două blonde citesc acelaşi roman, cu copertă ţipătoare, pe care e înfăţişată o tipă dezbrăcată, în colţuri diferite ale plajei. Sînt atît de prinse de lectură încît nu mai observă nimic în jur. Am cumpărat de la o femeie un porumb fiert şi i-am întins 10 grivne, iar ea nu a mai vrut să-mi dea restul şi s-a făcut nevăzută printre trupurile goale de pe malul mării. O femeie care a intrat în mare, s-a răsucit către fiică-sa:
"Odesa, vino şi tu în mare!" Prin urmare, pe fetiţa aia de patru ani o chema Odesa. În cinstea celui mai apropiat oraş de Iliciovsk. Şi eu m-am gîndit că cei din Iliciovsk, probabil, au un complex de inferioritate faţă de oraşul vecin care e mai frumos şi mai mare.
Borcanul cu fasole pe care l-am cumpărat dintr-un magazin de pe Lenin mi-a plesnit în mînă în timp ce traversam strada. Aşa, din senin. A crăpat în mai multe locuri, năclăindu-mi degetele cu un sos lipicios. Pur şi simplu s-a făcut ţăndări, fără să-l scap jos sau să-l lovesc. Pe ecuson, o chelneriţă care ne servea cu ciorbă pe malul mării şi-a trecut diminutivul numelui - Valecika- cu care mai degrabă ar putea-o striga iubiţii decît clienţii.

3.

Chiar după ce am urcat panta şi m-am cocoţat pe tigva malului, am observat că pe maidanul ce se întindea spre mare o puzderie de bărbaţi jucau fotbal. Echipa băştinaşilor purta chiloţi şi maiouri galbene, iar echipa turiştilor, verzi. Pe marginea terenului se bulucea o armată de spectatori, din care, la drept vorbind, se distingeau vreo trei-patru pensionari colţoşi şi vreo cinci tineri bugeţi. Aceştia ţineau cu echipa naţilor din Iliciovsk. Se manifestau foarte zgomotos cînd mingea ajungea la un individ pe care-l porecleau Benzină. Acesta dribla excelent. Îi cosea pe adversari la pămînt dintr-o întorsătură de picior. Mingea părea lipită de gleznă. Cum Benzină începea să fenteze, aceştia începeau să facă valuri şi să-i scandeze numele. Nimeni nu se grăbea nicăieri. Cîţiva bărbaţi se uitau la meci chiar de pe plajă, stînd întinşi pe burtă. Laia de microbişti îngrămădită pe margine punea atîta suflet! Atunci cînd echipa băştinaşilor a încasat un gol, aceştia pur şi simplu s-au dezlănţuit: răcneau, înjurau arbitrul, îi înnegreau pe adversari, ameninţau că o să le mute maxilarele din loc. Doamne, ce s-au mai bucurat cînd echipa lor a marcat un gol! Dar pe loc li s-a tulburat tărîţa cînd au mai primit un gol! Şi atunci a început marea nebunie! Au năvălit pe teren şi au încercat să-i facă terci pe fotbalişti! Era o bătaie în toată legea care se extindea. Ca să scap de măcel, m-am refugiat în mare! Dar spiritele s-au calmat mai repede decît mi-aş fi putut imagina pentru că cerul s-a încreţit şi a început să toarne cu găleata.

Şi-au luat toţi teşchereaua, iar pe teren a rămas doar Benzină, cu mingea la picior alergînd spre poartă.