Atelier august

Ieri a avut loc o nouă şedinţă de atelier la care au participat: Victoria Botan, Silvia Berdan, Elena Boguş, Petru Molodiuc, Sandu Macrinici, Natalia Graur şi Sandu Blanaru. Atelierul a avut ca subiect imitarea unui text: proză sau poezie, idee preluată de la Buzu cratimă preluată de la Vancu. S-au scris în mare parte proză, adică doar eu am scris poezie. Au scris Victoria, Silvia, Elena, Sandu M., şi Natalia. Lui Sandu B. I-a plăcut în proza Nataliei imaginea meduzei şi perspectiva nouă de copil. La Victoria a văzut imagini interesante, plastice. La Elena a observat să s-a ţinut d etemă, text care poate fi continuat. Ca observaţie, la Miller, autorul de la care s-a inspirat Elena, nuanţa este universală, pe când la Elena există specificul Europei de Est. Există şi lucruri exagerate, a menţionat Petru, dacă pierzi banii, nu te pierzi deodată în coş, cum se întâmplă în cadrul prozei Elenei. La Silvia, Sandu B. A observat dinamicitatea. E un text care te lasă să gândeşti singur. Petru a menţionat şi latura mental-umană, este redat omul comun de azi, reuşita fiind faptul că scoate un mediu real. Contradicţie – un om al străzii nu este afiliat politic şi nici nu este un cuceritor care poartă „dovezi mirositoare”. Silvia a observat în textul Nataliei sclipirea personalităţii. Interesantă viziunea copiilor şi a faptelor comune. În textul Victoriei a remarcat ludicul din dialog, jocul. În textul Elenei socialul, dar e necesar şi un final. La Sandu nu a înţeles esenţa. Petru a spus în primul rând despre Sandu Macrinici, textul lui a reuşit să transmită nişte emoţii complexe în variaţii sexiste, dar care sunt introduse forţat. Natalia, zice Petru, reuşeşte să facă un impact care transmite ceva. Încercarea nu a avut greş. La Victoria poezia e autentică, în sensul în care lasă urma autorului de la care s-a inspirat, însă dacă în varianta originală autorul este aluziv, cu o continuitate, în poezia Victoriei textul e abrupt, prea tranşant şi dur pe alocuri. Natalia a spus despre textul Victoriei că ar fi sentenţioasă şi moralizatoare, iar proza i s-a părut duleagă. La Elena textul abia urmează. Silvia a scris din perspectiva unui boschetar, cu atitudinea lui faţă de o societate care-l exclude.

Cine vrea, poate să posteze textul pe blog sau să mi-l trimită mie să-l postez.

Următoarea şedinţă va avea loc duminică la orele 16 şi vom scrie după un alt exerciţiu.