Mă învârteam prin curtea îngheţată şi lunecoasă

A spitalului aşteptând-o să iasă,

Când am văzut o haită de maidanezi înconjurând

O veveriţă, când am văzut o veveriţă

Ţopăind în mijlocul unei haite de câini

Turbaţi care strângea cercul

Care clănţăneau

Şi lătrau de mama focului şi se repezeau

s-o înhaţe de piept sau de picoare

şi ea ţopăia în mijlocul lor ca

un dansator pe sârmă

şi ei erau tot mai mulţi

apăreau noi şi noi maidanezi

noi şi noi maidanezi din toate colţurile curţii spitalului

de hematologie

alergau din toate părţile cu boturile în vânt

şi schelălăind vesel

le mirosea a carne de veveriţă

dădeau năvală ca la nuntă

înconjurând veveriţa şi repezindu-se s-o muşte

déjà nu o mai vedeam

erau aşa de mulţi că nu o mai vedeam

dintr-o dată au amuţit şi s-au împrăştiat

cu cozile încovrigate

şi când m-am apropiat
cu picioarele alunecându-mi în toate părţile

nu am mai văzut nici urmă de veveriţă

doar câteva floace de păr roşcat

şi câteva urme de sânge

şi în rest nimic

de parcă ar fi dispărut în aer

ea ieşi din clădirea spitalului

cu faţa scăldată de lacrimi