Mircea Ciobanu

16 august 09:51

Dimineaţa în drum spre serviciu. În maxi-taxi, o doamnă între două vârste (... puneţi singuri presupusele limite de vârstă) ţine pe braţe o carte, protejată într-un FILE de celofană (sau politilienă, mă rog). Oricât de protejată, cartea are colţurile roase (pe bune!) şi o copertă DES deschisă (îndoitura de lângă cotor e bine uzată).
Nu e Balzac, Flaubert sau Cohello. Este Ţesut viu de Emilian Galaicu-Păun. La - abia - un an (neîmplinit!) de la apariţie! Acesta e semnul bun pentru o carte, nu publicitatea şi premiile. Şi nu e o carte simplă!

P.S. Dacă textul meu de mai sus e unul publicitar, aştept un semn de la Gheorghe Erizanu, directorul Cartierului.