Virgil Botnaru, născut la 8 august 1988, la Sângerei. Absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălţi. Membru al cenaclului literar Kontur, moderat de prozatorul Anatol Moraru. Publică poezie şi cronici de carte în paginile mai multor reviste de cultură şi pe blogul Atelierului de Scriere Creativă Vlad Ioviţă, condus de Dumitru Crudu.

     Despre şcoala de creative writing, la care a avut ocazia să participe, consideră că „e o experienţă absolut necesară tinerilor ce vor să-şi asume destinul scriitorului, ca alergător de cursă lungă, vorba unui autor nipon în vogă. Anulând ideea că scriitura la comandă ar fi un act neproductiv şi nu ar asigura, decât într-o măsură mult mai redusă, acea plăcere a textului, despre care vorbea Roland Barthes, asemenea activităţi constituie o probă absolut necesară de autoevaluare, antrenament şi perseverenţă.”

mâţa e ca

un ibric

la foc mic

jet cald

prelingându-se

de pe masă

e ca o lanternă

cu dublu chibrit

în vânt e ca un văl

de mireasă

e ca un ciulin

decapitat

ce aleargă în salturi

pisica

e ca o uşă de la wc

ale cărei atingeri

irită

vizită la bătrânul maestru

sorbindu-şi cafeaua

maestrul stătea în odaia lui

cu geamurile vraişte

ne aşteptam rândul

cu foile în mâini

ca în scena

imaginată de virginia woolf

a judecăţii de apoi

când

Doamne, cu ăştia ce facem?

Lor le-a plăcut să citească...

în nerăbdare

cineva dintre noi dădea buzna

trântind uşa cu

curul de perete

pentru ca mai apoi

aruncat cu furie peste geam

incongruentul poet

să revină

aşteptam

judecata dintâi

poem

vom aştepta sâmbăta

să ne luăm câte şase beri

şi un pachet de seminţe

pentru încă o noapte

cu înjurături expeditive

scrumiere vărsate

şi nasturi rupţi

ne va rămâne o sticlă de 1,5 l

puţin peste jumătate

indigestii profunde

şi nici un fel de explicaţii

femeii care aşteaptă

iar în a şaptea zi când

părinţii mei se vor duce de acasă

ne vom aduna în jurul boxelor

date la maxim şi iarăşi

vom bea pe săturate

puzzle

în fotoliul de la parter

femeia obeză îşi

alungă singurătatea

cu anna karenina

şi ciocolată fierbinte

ţâţele ei mari

oftează în tactul lecturii

peste geam străzile imită

mersul prostituatelor bete

leproase pisici se aruncă

sub roţi de tramvai

la terase ieftine

muşterii cu dantura stricată

foarte critici

ei

se privesc o vreme
şi râd

se întreabă de ce râd
şi tac

pe urmă râd iarăşi
în hohote

se urmăresc
prin gaura din perete
ca printr-un cordon ombilical

plâng
în spatele ceiluilalt
cu degetele încleştate