marți, 14 august 2012


marți, 14 august 2012

Foaie pentru dragoste, sex şi literatură

       Nu vroiam să mă limitez doar la Rasputin, pentru că foarte curând mi-am dat seama că pe lumea asta fiecărui Rasputin i se opune un Goethe, că Rasputin îl trage după sine pe Goethe sau Goethe pe Rasputin, poate chiar îl inventează, ca la momentul oportun să-l condamne. (...) Chiar dacă nu făceam progrese, Gretchen se bucura de mine ca o fetiţă. Înflorea în apropierea mea, chiar şi sub mâna binecuvântătoare, ce-i drept nevăzută şi totuşi păroasă a vraciului rus, molipsind până şi cactuşii ei domestici. Dacă Scheffler şi-ar fi scos în acei ani, din când în când, degetele din făină şi ar fi schimbat chiflele din brutărie pe o altă chiflişoară, Gretchen s-ar fi lăsat de bunăvoie frământată, modelată, unsă, coaptă. Cine ştie ce ar fi ieşit din cuptor? Până la urmă te pomeneşti că, totuşi, un copilaş. Iar Gretchen ar fi meritat această plăcere a coacerii.
     Aşa, însă, şedea acolo, după lectura incitantă din Rasputin, cu ochii aprinşi şi părul răvăşit, îşi lovea dinţii de cal şi de aur între ei, dar nu avea ce muşca, spunea ah, Doamne, ah, Doamne şi se gândea la aluatul acru. (...) Alerga îndată la bucătărie şi se întorcea cu râşniţa de cafea, o ţinea în braţe ca pe un iubit, cânta, în timp ce cafeaua se transforma...
Günter Grass, Toba de tinichea 


Postare preluata de pe blogul Aureliei Borzin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu